Articol de Oana Duşmănescu - Publicat miercuri, 23 iulie 2025 10:59 / Actualizat miercuri, 23 iulie 2025 19:08
Spadasina Irina Embrich a împlinit 45 de ani pe 12 iulie, cu numai 10 zile înaintea începerii Campionatelor Mondiale de la Tbilisi, Georgia. Veterana din Estonia nu dă semne că ar vrea să se oprească, ea cucerind azi medalia de bronz.
Embrich a câștigat aproape toate trofeele pe care le putea cuceri într-o viață întreagă de luptă pe planșă. A fost campioană europeană la individual chiar anul trecut, la Basel, campioană mondială și olimpică alături de echipa Estoniei, ultima dintre performanțe petrecându-se chiar la JO de la Tokyo 2021.
Mai are în palmares medalii de toate culorile la CE și CM, la simplu sau alături de colegele sale cu care a format echipa Estoniei (Julia Beljajeva, Erika Kirpu și Katrina Lehis) de-a lungul unei cariere pline și extrem de longevive.
Singura medalie care-i lipsește de pe panoplie este aurul mondial la individual, lucru care coincide cu activitatea româncei Ana-Maria Brânză, și ea o sportivă longevivă, care a lăsat spada deoparte în 2021, la aproape 37 de ani, după ce a cucerit argintul olimpic la individual pentru a doua oară în carieră.
Participantă și în aceste zile la CM de la Tbilisi, Irina Embrich a trecut în primul tur al competiției de românca Bianca Benea, 15-8. Între Irina și Bianca sunt 20 de ani diferență în buletin. Cele două s-au întâlnit și la CE de la Genova, în luna iunie, învingătoare fiind atunci tot spadasina din Estonia.
Pe tabloul de 32 de la Tbilisi, estona a trecut de unguroaica Eszter Muhari, una dintre cele mai în formă spadasine ale lumii și numărul 2 în ierarhia FIE, cu 15-11. Ajunsă în primele 16 spadasine de la Mondiale, Irina Embrich a învins-o și pe poloneza Alicja Klasik, scor 10-9 la tușa de aur.
În sferturile de finală ale CM, Irina Embrich a trecut și de italianca Alberta Santuccio, cu 15-13, asigurându-și medalia de bronz, încă un trofeu prețios la o mare competiție. Estona s-a oprit de-abia în semifinalele întrecerii de la Tbilisi, învinsă de compatrioata sa. Katrina Lehis, cu 15-10.
Irina Embrich, care înaintea CM se afla pe poziția 27 a clasamentului FIE, și-a început căutările sportive cu gimnastica artistică și gimnastica ritmică, dar nu s-a adaptat la rigorile disciplinei stilului de antrenorat din țările ex-sovietice.
Slăbiciunea Irinei Embrich: asalturile cu alte spadasine estone, în cadrul competițiilor importante
În 2004, spadasina, care a urmat Facultatea de Chimie din cadrul Universității din Tallinn, s-a mutat în Norvegia. În același an s-a măritat cu un coleg de facultate și, în 2005, a adus-o pe lume pe Maria. Fiica sa are azi 20 de ani, cam ca multe dintre adversarele pe care le întâlnește Irina Embrich pe planșă, și este și ea spadasină.
Întrebată cum a atins o astfel de longevitate extraordinară în sport, cum de a reușit să-și mențină atât abilitățile fizice (deși gurile rele vor spune că la spadă e mai ușor, fiind o armă mai defensivă, care nu are regula priorității), dar și motivația, în timp ce generații întregi de scrimere au venit și au plecat, Irina Embrich a împărtășit câteva dintre secretele rezistenței sale într-o lume solicitantă cum este cea a scrimei la nivel înalt.
Ea a vorbit despre importanța forței mentale, despre reveniri, despre pasiunea care i-a ținut mereu aprinsă dorința de a ieși câștigătoare de pe planșa de concurs.
„Probabil sunt mai degrabă o sportivă de echipă decât una pentru întrecerile individuale, pentru că am câștigat asalturi la o singură tușă mai mult când luptam cu echipa. Cred că e forța celorlalte fete care te împinge mai departe, cert e că de fiecare dată m-am mobilizat mai bine când a fost vorba despre câștigarea unei medalii pe echipe”, a povestit Embrich.
Sunt cel mai bun exemplu că succesul nu trebuie să vină devreme în viață. Uneori trebuie să muncești și să te antrenezi dincolo de limite
- Irina Embrich, spadasină estonă
De altfel, Embrich a mărturisit că îi este foarte greu când trage împotriva spadasinelor din Estonia la competiții de top. „De obicei, pierd în fața coechipierelor mele. Mă gândesc că trebuie să câștig, dar în fața lor parcă îmi pierd orice abilitate, parcă n-aș mai fi luptat de câteva săptămâni”, a spus spadasina.
Fiica mea e și ea spadasină și asta interferează uneori cu rolul meu de mamă. Pe de o parte, îmi doresc să urmeze o carieră sportivă. Pe de alta, aș vrea să învețe
- Irina Embrich, spadasină estonă
În sport, înfrângerile te pot învăța la fel de multe lucruri ca victoriile. „Eșecurile sunt foarte diferite. Pe vremuri mă supăram foarte tare dacă nu intram în primele patru, la competițiile importante. Încă am vise cu acele asalturi pierdute, cu adversarele în fața cărora am pierdut atunci.
Noroc că uit destul de repede, mă adaptez și încerc să gândesc pozitiv. E un sport în care pierzi mai mult decât câștigi. Dacă te simți devastat după fiecare competiție, probabil vei renunța. Nu vei avea tăria de a-ți depăși tristețea”, a spus Irina Embrich.
Accidentarea din 2017 a fost aproape s-o tragă pe linie moartă pe Irina Embrich, dar spadasina și-a continuat cariera
Spadasina estonă a avut, de-a lungul carierei, niște eșecuri serioase de depășit. Deși a fost mereu printre cele mai valoroase scrimere ale lumii, Embrich a ratat calificarea la patru ediții ale Jocurilor Olimpice - Sydney 2000, Atena 2004, Beijing 2008 și Londra 2012.
„Cred că dorința nestăvilită de a ajunge la Olimpiadă m-a ținut atâta vreme pe planșă. Dezamăgire după dezamăgire, frustrare după frustrare. La început, când antrenorul meu a întrebat: «Cine vrea să devină campioană olimpică?», am ridicat și eu mâna, laolaltă cu toate fetele.
A fost visul vieții mele, acolo voiam să ajung. Când nu ne-am calificat nici în 2012 cu echipa le-am spus colegelor: «Știu ce trebuie să faceți ca să ajungeți la Jocurile Olimpice: să scăpați de mine. Dacă nu am reușit calificarea la patru Olimpiade, probabil că eu sunt de vină». Era o glumă, una cam amară”, a rememorat Irina.
Embrich a ocupat locul 4 la Rio de Janeiro, în 2016, alături de echipa țării sale, la acea competiție în care se impunea România, iar la Tokyo 2021 Estonia a cucerit aurul. Cel mai bun exemplu că uneori perseverența este cheia succesului.
După Rio, lumea a început s-o înghiontească și s-o întrebe când are de gând să se lase de scrimă. „Încă un sezon mai trag”, a zis Irina, căreia i-a făcut o plăcere enormă să tragă la Jocurile Olimpice. Au mai trecut 9 ani, în care Embrich și-a mai trecut în palmares aurul olimpic la echipe, cucerit din postura de rezervă, și aurul european la individual.
Embrich a mai spus că i-a luat foarte mult timp să proceseze victoria supremă de la Tokyo. „La început, era plăcut, dar nu mi se părea ceva real. Nu mi se părea că ni se întâmplase nouă asta. Cred că după vreun an am conștientizat victoria, faptul că o meritaserăm, pentru că la început mi se părea un miracol, un vis”, a povestit estona.
Odată cu medalia individuală de aur de la Basel 2024, Embrich a devenit, la 43 de ani, una dintre cele mai vârstnice campioane europene din toate timpurile, la toate sporturile.
Cheia longevității în acest sport este să-l iubești cu adevărat, să nu ți se pară niciodată o corvoadă
- Irina Embrich, spadasină estonă
„Poate o să mai rămân un sezon pe planșă, poate chiar două. Cine știe?, nu m-am hotărât!”, spunea Irina Embrich, savurându-și marele succes continental de anul trecut. Anul acesta, la CE de la Genova, s-a clasat pe locul 25.
Cum se antrenează Irina Embrich la 45 de ani? „În general, mă pregătesc seara. Uneori fac deplasări, alteori asalturi. Dimineața iau lecții individuale, dar nu chiar atât de des, poate o dată pe săptămână. Dacă sunt în cantonament, lecțiile sunt mai frecvente. Dimineața mai fac și yoga, dar și alte feluri de pregătire fizică, alternativ”, a explicat Embrich.
Estona simte că răscrucea carierei sale a fost accidentarea la încheietura stângă - mâna dominantă - din 2017. „După Mondialele din 2017 am luat o pauză și nu am mai luptat jumătate de an. Mi se făceau injecții cu plasmă. Viitorul meu sportiv era pus serios sub semnul întrebării.
Nici măcar nu am luat spada în mâna stângă vreme de patru luni și știam că pot să am și marele ghinion de a nu mai putea continua. M-am antrenat ținând arma în mâna dreaptă, doar ca să pot face deplasări. Mi-a fost greu când am revenit, îmi pierdusem și forma fizică, și simțul distanței, ceea ce e foarte important, mai ales la spadă. Dar am mers mai departe și nu am regretat”, a mai spus scrimera.
Și acum Irina știe că își poate menține silueta subțire și agilă numai prin mult exercițiu fizic. „Este o parte esențială a muncii mele. Am grijă de forma în care mă aflu și pregătirea fizică generală e foarte importantă”, a subliniat sportiva.
Ce anume o mai ajută să-și păstreze motivația în acest punct al carierei sale, la o vârstă la care scrimerii sunt retrași de multă vreme? „Iubesc la nebunie scrima. Îmi place să mă lupt și acestea vreau să rămână sentimentele pentru ultimele sezoane.
Când am fost accidentată, am înțeles cât e de greu să tragi cu o problemă medicală. Iar când n-am mai suferit, m-am bucurat pur și simplu că pot practica acest sport și că nu mă mai durea nimic”, a completat campioana europeană din 2024.
36 de aniavea Irina Embrich când a ajuns la prima sa ediție de Jocuri Olimpice - Rio de Janeiro 2016
Palmares Irina Embrich (Estonia)
Jocurile Olimpice
Tokyo 2021 - aur - echipe
Campionatele Mondiale
Leipzig 2017 - aur - echipe
Lisabona 2002 - argint - echipe
Torino 2006 - argint - individual
Kazan 2014 - argint - echipe
Sankt Petersburg 2007 - bronz - individual
Campionatele Europene
Zagreb 2013 - aur - echipe
Torun 2016 - aur - echipe
Basel 2024 - aur - individual
Bourges 2003 - argint - echipe
Montreux 2015 - argint - echipe
Gent 2007 - bronz - individual
Legnano 2012 - bronz - echipe
Novi Sad 2018 - bronz - echipe
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
