Medicina sportivă rupe tăcerea! » Cum comunică o instituţie publică în România anului 2012 :)

Directorul Institutului Naţional de Medicină Sportivă (INMS), lector univ.dr. Răzvan Buşneag, este unul dintre cei mai greu de găsit oameni din sportul românesc. Conform surselor Gazetei, pînă şi şefii COSR au dificultăţi în a lua legătura cu el. Nu posedă mobil, cine doreşte să discute cu şeful INMS trebuie să sune la Institut, între anumite ore.

Povestea interviului
Pentru a realiza un interviu cu domnul Răzvan Buşneag, am sunat, aşadar, la INMS, la începutul lunii noiembrie. A răspuns o secretară, care ne-a informat că domnul lector univ. dr. se află în şedinţă. Şi ne-a recomandat să sunăm a doua zi.

A doua zi, secretara a răspuns la fel: "Se află într-o şedinţă prelungită". A cerut un număr de contact pe care să ne anunţe dacă şeful INMS iese din şedinţă. După ce am lăsat numărul de contact, a treia zi n-a mai răspuns nimeni la telefon.

A patra zi, secretara a explicat: "Domnul lector univ. dr. se află într-o şedinţă de mai multe zile". Apoi ne-a dat o adresă de e-mail, pe care să comunicăm cu dumnealui.

Comunicarea pe e-mail s-a desfăşurat astfel:

6 noiembrie: am trimis pe adresa de e-mail a INMS o solicitare pentru un interviu în paginile "Gazetei"

12 noiembrie: răspunsul INMS: "În legătură cu solicitarea dvs. şi pentru rezolvarea ei cu celeritate, vă rugăm sa ne trimiteţi, pe aceeaşi adresă, întrebarile la care doriţi să primiţi răspuns din partea domnului director, lector univ.dr. Razvan Busneag, urmînd ca răspunsurile să le primiţi pe adresa de email indicată de dvs., cît mai curînd posibil."

14 noiembrie: am trimis un email cu întrebările

5 decembrie: INMS trimite un email cu răspunsurile la întrebări.

***

- De cît timp conduceţi Institutul Naţional de Medicină Sportivă?
- De la începutul anilor 2000.

- Care sunt cele mai mari greutăţi cu care v-aţi confruntat, ca şef al INMS?
- Fiecare problemă ce trebuie rezolvată, la momentul ei, este cea mai importantă. După ce ea a fost depăşită, nu mai pare a fi fost atît de greu de rezolvat. Aşa că acele greutăţi cu care ne-am confruntat par să fie întotdeauna mai mici decît cele pe care le avem de rezolvat.

- Pe lîngă o parte grea, există şi o parte frumoasă a activităţii la INMS? Care ar fi aceea?
- În cea mai mare parte, activitatea în cadrul INMS are părţi frumoase, aşa cum se întîmplă cu orice activitate pe care o practici din vocaţie şi prin alegere personală.

"Căutaţi pe site-ul nostru"

- Cum decurge colaborarea cu şefii federaţiilor sportive?
- Foarte bine, atît ca relaţie interumană, cît şi ca implicare profesională specifică.

- Ce buget anual are INMS? Ce salarii au medicii angajaţi aici?
- Aspectele legate de salariile personalului medical din INMS, ce pot fi făcute publice, conform reglementărilor legale în vigoare, le puteţi găsi pe site-ul inms.ro.

- Cum arată o zi obişnuită de lucru la INMS?
- Încercăm să abordăm fiecare zi de lucru ca fiind o zi specială şi nu una obişnuită, pentru a putea aborda fiecare caz în parte şi fiecare situaţie cu acelaşi interes şi preocupare pentru rezolvarea lor cît mai eficientă.

- Care este starea dotării tehnice a INMS?
- Bună şi, ca în orice domeniu, perfectibilă.

"Ultima achiziţie? O surpriză!"

- În ce a constat şi cît a costat ultima achiziţia a INMS în materie de aparatură?
- Ultimele achiziţii sînt în desfăşurare, la momentul în care vă răspund şi aş prefera ca ele să fie o surpriză plăcută şi utilă, pentru beneficarii noştri. Totuşi, vă pot spune că este vorba atît de echipament specific medicinii sportive, cît şi de aparatură necesară diagnosticului şi tratamentului anumitor afecţiuni.

- În ultimii ani, a sporit numărul de fotbalişti care mor pe teren. De ce credeţi că se întîmplă acest lucru?
- Nu cunosc statistici recente care să certifice ştiinţific acest aspect. Dar, dacă el ar fi real, nu m-aş hazarda în aprecieri personale faţă de un fenomen atî de grav. El ar trebui studiat în complexitatea lui, atît de lumea medicală, cît şi prin prisma evoluţiei fenomenului sportiv.

- Ce cuprinde vizita medicală pe care o efectuează fotbaliştii la INMS?
- Aceste detalii le puteţi găsi pe site-ul nostru oficial, la care am făcut referire mai sus.

- Susţinătoarele de efort permise pe care le consumă sportivii prezintă riscuri pentru sănătate? Dacă da, care sînt ele?
- Susţinătoarele de efort permise nu prezintă riscuri pentru sănătate. Însă orice administrare a unei substanţe străine corpului - medicament, supliment, substanţă de contrast etc - poate prezenta reacţii adverse. Ele sînt particulare fiecărei substanţe şi trebuie cunoscute de orice sportiv sau antrenor, înainte de a fi administrat produsul.

"Gimnastica n-a cerut medic"

- Cum colaboraţi cu COSR?
- Foarte bine, conform statutului celor două entităţi.

- De ce la Jocurile Olimpice de la Londra, delegaţia de gimnastică n-a avut în componenţă şi un medic?
- Delegaţia de gimnastică a fost stabilită de către COSR, la propunerea Federaţiei Române de Gimnastică, aşa că INMS nu a avut nici o implicare în stabilirea componenţei acesteia.

- După accidentarea gimnastei Larisa Iordache, la JO de la Londra, antrenoarea Mariana Bitang a declarat: "Cum se poate să ajungem la Olimpiadă şi nimeni din sistemul medical să nu fi descoperit în ţară o afecţiune banală, fasciita, care se vede la rezonanţa magnetică". Cum comentaţi?
- În primul rând, noi considerăm că nici o afecţiune a unui sportiv nu este banală şi o tratăm cu toată seriozitatea. Pentru aceasta însă, este necesar ca ea să fie diagnosticată şi, evident, sportivul să ni se adreseze în acest sens. Atît timp cît un sportiv nu se prezintă la noi sau se prezintă, dar ascunde o parte a simptomatologiei, actul medical este pus în imposibilitatea de a se desfăşura complet şi corect. În al doilea rînd, aşa cum am spus, sportivilor li se recomandă investigaţii şi în funcţie de particularităţile fiecărui caz în parte. RMN-ul nu este, nici în România şi nicăieri în lume, o investigaţie de rutină sau un test screening, deci el nu poate fi considerat o soluţie universală la problemele de sănătate ale sportivilor, ci doar una dintre metodele de investigaţie moderne, care ajută la stabilirea diagnosticului. Fac aceste precizări ca o necesară lămurire a problemei ridicate de dvs şi nu ca un comentariu, considerînd că argumentaţia publică este utilă numai în măsura în care poate aduce ceva bun în domeniul în care a fost iniţiiată.

- Ce ar trebui făcut, în opinia dumneavoastră, pentru a avea un sistem performant de medicină sportivă?
- Nu cred că există o măsură unică, indiferent care ar fi aceea, care să rezolve o problemă atît de complexă. În acest sens, pot preciza că propunerile avansate de mine au avut susţinere, în măsura posibilităţilor reale, din partea forului titular, respectiv Ministerul Sănătăţii, de fiecare dată. Cît priveşte colaborarea cu alte instituţii şi aici am găsit modalităţi de cooperare cu acestea, în limitele competenţelor fiecăruia.

- Una dintre canotoarele române prezente la JO de la Londra a susţinut că medicamenaţia asigurată de Federaţie consta în "vitaminele E, C, brînca ursului şi ceai de echinacee". Ce părere aveţi despre această reţetă?
- Aceasta nu este o reţetă, este o afirmaţie a unei persoane, pe care o prezentaţi sub protecţia anonimatului şi de ale cărei declaraţii nu am cunoştinţă.

- Cum comentaţi cazul Lance Armstrong?
- Ţinţînd cont de datele şi articolele publicate în presă, singurele care îmi sînt accesibile, forurile sportive internaţionale au acţionat în conformitate cu decizia luată de WADA, conform propriei legislaţii.

Notă: * canotoarea respectivă, Camelia Lupaşcu, n-a făcut declaraţiile "sub protecţia anonimatului", ci public şi sub nume propriu