Articol de Marius Mărgărit - Publicat marti, 05 ianuarie 2021 13:52 / Actualizat marti, 05 ianuarie 2021 14:24
Doi canotori din lotul României, campionii europeni de la dublu rame Ciprian Tudosă și Marius Cozmiuc, au vorbit cu Gazeta Sporturilor despre pasiunea care îi poartă către Olimpiada de la Tokyo, dar și despre suferințele pe care trebuie să le îndure cei ce practică acest sport.
Nu, nu este un fake, nu e aranjată în photoshop doar ca să şocheze și să strângă like-uri! Poza postată pe Facebook de Ciprian Tudosă (23 de ani), cu pielea palmelor ruptă fâșii, la capătul unui antrenament de 25 de kilometri pe apă, la rame, alături de colegul său, Marius Cozmiuc (28 de ani), e doar povestea durerii dincolo de cuvinte a canotorilor, acești pălmași ai apelor.
Din 7 decembrie, lotul național al României, din care fac parte și cei doi suceveni, a început un cantonament de pregătire pentru marele vis, Olimpiada de la Tokyo.
Și toți sportivii se vor antrena acolo, pe lacul Piediluco din Italia, timp de mai bine de patru luni, până în aprilie. Barca lui Tudosă și Cozmiuc este printre marile speranțe ale României la o medalie. Mai ales după ce, în octombrie, la Poznan (Polonia), cei doi cucereau primul lor titlu european, devansându-i pe celebrii campioni mondiali și olimpici ai Croației, frații Valent și Martin Sinkovici, în proba de dublu rame.
"Am ajuns la finiș cu peste trei secunde avans, ceea ce înseamnă destul de mult! Asta ne dă mari speranțe pentru Olimpiadă, chiar dacă acolo vor fi, în afară de europeni, și echipajele celor din Australia și din Noua Zeelandă, care sunt foarte puternice! Dar dacă i-am bătut pe frații Sinkovici o dată, înseamnă că se poate s-o facem și la Tokyo!", spune mezinul Tudosă, cel care va participa pentru prima dată în carieră la o ediție de Jocuri Olimpice.
Condamnați să vâslească ca să li se vindece palmele!
Ciprian povestește că "de fiecare dată, când reîncepem pregătirea, după o perioadă mai lungă de pauză, se întâmplă la fel. E de la rame, unde folosești ambele mâini, față de vâsle, unde tragi numai cu una. Pielea își pierde rigiditatea, vechile bătături se rup, iar sub ele se fac bășici noi, care se sparg și așa apar crăpăturile și zonele cu carne vie. E normal, pielea se usucă, se rupe, cu cât tragi mai tare la rame.
Durează cam o lună până când noile bătături de închid și nu mai avem dureri. Pielea palmelor se întărește, dispar rănile, dar numai așa ne putem vindeca, vâslind. Dacă am face pauză câteva zile, ar însemna să o luăm de la capăt".
"Mănușile nu ne ajută!"
Tot el explică și de ce nu pot purta mănuși nici la antrenamente: "Am încercat, dar nu ne ajută deloc. Dacă pui mănuși, nu mai simți bine mânerul ramelor. Îți alunecă mâinile, nu mai poți trage la intensitate maximă. Ne mai punem bandaje pe zonele crăpate, dar și ele se desprind după câteva minute de vâslit. Mănuși folosim doar la sala de forță, ca să putem apuca halterele".
Au început cu două antrenamente zilnic, unul pe apă, de 25 de kilometri, celălalt de forță, unde cel mai important exercițiu e cel de îndreptări cu haltere de 130-140 de kilograme. O repetiție a genului de efort din barcă, dar în plan vertical.
Doar de Crăciun au avut două zile libere. Și pentru că a plouat în zonă în ultimele zile, și au fost nevoiți să înlocuiască pregătirea pe apă cu cea de la sală, la ergometru, de Revelion n-au mai avut "recreație". Au avut două antrenamente pe 31 decembrie și încă unul pe 1 ianuarie. În plus, de la începutul noului an au trecut la etapa cu două ședințe de pregătire pe apă și una de forță, în fiecare zi.
"La duș e cel mai rău, usturimea e cumplită"
Chiar dacă vâslesc zilnic pe durere, fiind nevoiți să tragă la "galere" cu palmele ce par că n-au să se mai vindece vreodată, visul unei medalii de aur îi face să treacă mai departe. "Numai la asta ne gândim. Știm pentru ce suntem aici și nu vrem decât titlul olimpic, pentru că am demonstrat că se poate, iar acum pretențiile sunt mari. Pentru asta merită orice sacrificiu, orice durere. Noi suntem obișnuiți, fiindcă facem asta de atâția ani", spune și Marius Cozmiuc, pentru care Tokyo va fi a treia ediție de JO.
Colegul său, Ciprian, povestește cum e o zi din cantonamentul din Italia. "După micul dejun e primul antrenament, pe apă. Când pui mâna pe rame, atunci e cel mai dureros. Ne dăm cu alifii, ne mai pansăm seara, dar a doua zi, când strângi mânerul ramei, îți dai seama că e cam degeaba, doare rău. După vreo 4-5 kilometri e parcă mai bine, începi să te mai obișnuiești". Antrenamentul în barcă nu e partea cea mai dureroasă a zile.
Tot Ciprian explică: "La duș, după antrenamente, e cel mai rău. Apa fierbinte, în contact cu carnea vie de pe mâini, ne provoacă usturimi și dureri foarte mari. Nu mai știi unde să-ți mai ascunzi mâinile, îți vine să renunți, să nu te mai speli. Strângi din dinți, te duci în cameră, dai iar cu alifii, pui bandaje. E o perioadă mai grea, dar nouă ne place ceea ce facem și de aceea trecem peste asta. Avem un țel și asta ne motivează dincolo de durere!"
Amândoi zâmbesc des și mai ales când simt nedumerirea noastră, a civililor, când vine vorba despre rănile lor. În lumea lor e ceva firesc. Sunt acolo, la Piediluco, împreună cu zeci de colegi de la lot, băieți și fete care îndură aceleași suferințe. Dar seara, după ce se oblojesc, înainte să adoarmă, se văd acolo, la Tokyo, aproape de linia de sosire. Orice mișcare a mâinilor îi trezește la realitatea care, deocamdată, doare.. Strâng din dinți și știu că a doua zi vor vâsli iar. Ca să le treacă rănile, să fie mai bine. Ca să câștige.
Un stelist și un dinamovist se au ca frații
Chiar dacă îi despart 5 ani, dar și rivalitatea de la club, Ciprian Tudosă fiind legitimat la Steaua iar Marius Cozmiuc la Dinamo, cei doi sunt ca frații. Când îi suni, de obicei sunt împreună.
Se amuză când îi întrebi cum încap în aceeași barcă îngustă orgoliile unui stelist și ale unui dinamovist. "Nu avem noi d-astea. Suntem adversari pe la «naționale», dar în rest suntem colegi și prieteni, o echipă", spune Marius. Ultima dată s-au confruntat la campionatul național de fond din 2019, pe distanța de 6.000 de metri, unde a câștigat echipa lui Ciprian. La lot sunt o echipă din 2018. În acel an au ieșit pe doi la Mondiale, iar în octombrie au devenit campioni continentali.
N-au vrut să meargă la canotaj
Ciprian și Marius au avut destine asemănătoare la începuturile lor în acest sport. Primul era elev în clasa a 8-a când un profesor de la un club din Suceava, Vasile Avrămia, a venit să facă o selecție pentru canotaj. Tudosă era mai răsărit, bine legat, cu brațe lungi, exact ce trebuia. Dar făcea deja fotbal la Foresta, unde juca portar. Părinții l-au încurajat să meargă la canotaj, însă el nu voia să renunțe la fotbal. S-a dus totuși, deși nu știa nimic despre acest sport. Cu timpul i-a deprins tainele și a devenit campionul de acum. Marius a fost selectat tot din clasa a 8-a.
Încercase mai multe sporturi, fotbal, handbal, volei, lupte greco-romane, fără să exceleze la vreunul. O antrenoare de la CSS Orșova, Mariana Maliș, a venit la școala lui și, impresionată de calitățile fizice ale puștiului, i-a intuit potențialul. Și așa, Marius a plecat la 650 de kilometri de casă. "La început n-am vrut să merg, dar doamna Maliș a insistat luni bune. Când am ajuns la Orșova nu-mi prea îmi plăcea și nu mă omoram cu firea la antrenamente. Dar au început să apară și alți copii de vârsta mea, care trăgeau tare, să mă întreacă. Asta nu puteam să accept, să pierd. Așa că m-am apucat serios de treabă", povestește Cozmiuc.
În 2013 era deja la lotul național de seniori, când la Orșova a ajuns, selectat pentru cel de juniori, și Ciprian Tudosă. "Cu Marius m-am cunoscut însă cu adevărat în 2014, când m-am întors de la Jocurile Olimpice de tineret, unde câștigasem titlul la proba de dublu rame. Atunci, seniorii, printre care și el, ne-au așteptat la sosirea în țară", își amintește Ciprian.
Familia Cozmiuc e în cantonament
Marius, sportivul mai experimentat din barca de dublu rame, este căsătorit din 2017 tot cu o canotoare, Ionela Cozmiuc (25 de ani), care concurează în proba de dublu vâsle categoria ușoară, alături de Gianina Beleagă. Cele două au reușit să se califice pentru JO, astfel că soții Cozmiuc sunt împreună și în cantonamentul din Italia. În 2018, la Mondialele de la Plovdiv, Ionela a câștigat titlul, iar Marius a fost medaliat cu argint. Dar la Jocurile Olimpice de la Tokyo, cei doi speră să facă "dubla" de aur.
"De ce am pus acea poză pe Facebook? Pentru că acest sport nu e prea mediatizat, lumea nu știe mai nimic despre el. Oamenii văd doar partea frumoasă, cursa, momentele când urci pe podium și ești medaliat. Dar sportul ăsta are uneori și o parte cu suferință. Însă merită din plin, altfel nu eram aici. Nu-mi pare rău că am renunțat la fotbal și că fac canotaj" "La finalul lui aprilie avem iar Campionatele Europene. Toți ochii vor fi pe noi, doar suntem campionii en-titre. Dar de data asta nu va fi un obiectiv, ci doar o etapă intermediară. Vom încerca să ne apărăm titlul, însă noi trebuie să ajungem în vârf de formă la Olimpiadă" - Ciprian Tudosă, campion european la dublu rame
E greu acest sport, dar am ajuns să-l iubesc. Când voi avea copii, i-aș îndruma spre canotaj, care e o școală a vieții, una specială. Nu îmi pare rău că n-am făcut alt sport, unde se câștigă mai mult, ci doar că nu suntem mai mediatizați, că lumea nu prea știe de noi"- Marius Cozmiuc, campion european la dublu rame
37.000 de leieste suma pe care au primit-o fiecare, Ciprian Tudosă și Marius Cozmiuc, pentru câștigarea titlului european în proba de dublu rame
