Ultima îmbrățișare a muntelui » Blanca Fernández Ochoa, prima medaliată din istoria Spaniei la JO de iarnă, a murit într-o drumeție

Nu se mai știa nimic de ea. În 24 august, fiica ei, Olivia, a anunțat dispariția la Poliție, impacientată de faptul că Blanca își lăsase telefonul mobil acasă. Îi spusese că vrea să meargă într-o drumeție de câteva zile, indicând vag direcția, "spre nord". Un cunoscut, vecin din Cercedilla, o localitate situată la 57 de kilometri de Madrid, o văzuse, chiar avuseseră un scurt dialog. Și ea îi spusese că se îndreaptă spre vârful La Peñota. La finalul conversației, și-a făcut semnul crucii și a trimis un sărut în aer, probabil un omagiu pentru fratele ei, Paco, campion olimpic în 1972 și un model inegalabil pentru ea. 

Acesta decedase în 2006, din cauza unui cancer limfatic, chiar în Cercedilla.
Blanca avea 56 de ani. În 1992, la Albertville, cucerea medalia de bronz în proba de slalom, devenind prima medaliată la JO de iarnă din istoria Spaniei. 

Imediat, s-a transformat într-un reper și peste ani, mulți sportivi și nu numai s-au întors spre ea ca spre un exemplu de dârzenie și consecvență. A început schiul la 9 ani și următoarele două decenii le-a petrecut urmărindu-și pasiunea, a ei și a familiei, pentru pantele înzăpezite.

„Avea ochii închiși, vizualiza traseul”

Un amestec de muncă, încercări repetate și presiune. În 1988, la JO de la Calgary, era prima după manșa întâi a slalomului uriaș. "Mi-o amintesc în cort, așezată pe o bancă de lemn față în față cu antrenorul ei", povestește în El País Olga Viza, ziarist sportiv cu vechime. "Avea ochii închiși, vizualiza traseul. Desena cu mâinile virajele din manșa a doua. Concentrare pură. Deschidea ochii când ajungea la finiș. O dată, și încă o dată". În cursă însă, a căzut, s-a oprit la trei porți de linia de sosire. Când s-a apropiat de zona mixtă, era înecată în lacrimi. Jurnaliștii nu i-au adresat nicio întrebare, respectându-i tristețea.

Acel eșec a urmărit-o timp de 4 ani, până la Albertville, unde însă a împlinit visul. Al ei și al unei națiuni care în 1988 se trezise, sfidând fusul orar, pentru a-i vedea evoluția în fața televizoarelor. "Între manșe, m-am dus să schiez singură, am mâncat ceva, pentru ca istoria să nu se repete", a dezvăluit sportiva după multă vreme. Și la Albertville a luat medalia. Bronzul. Prețios și singular. După acea ediție a JO, s-a retras, la 29 de ani. Nici scrisoarea trimisă de Juan Antonio Samaranch, președintele CIO, nu a convins-o să se răzgândească.

Izolare de schi

În următorii 26 de ani, abia dacă și-a mai pus schiurile în picioare. Ocaziile pot fi numărate pe degete și de fiecare dată au fost în festivități organizate în amintirea fratelui ei. Până în 2018, nu s-a uitat la nicio competiție de schi, sportul care i-a condus viața multă vreme. „Nu știți cum apasă presiunea”, mărturisea. Se trezea la 4:45 pentru a se antrena, indiferent în ce loc al planetei se găsea. O disciplină feroce, zi de zi, an de an. Când a rotunjit așteptările puse în ea, s-a îndepărtat. Și-a urmat viața dincolo de schi. S-a căsătorit de două ori, a divorțat de două ori, a născut un băiat și o fată, pe Davíd și Olivia.

Iar pe 24 august 2019 a fost declarată dispărută. Întâi i-a fost găsită mașina, parcată în apropiere de drumul spre La Peñota, un Mercedes negru în interiorul căruia se aflau actele Blancăi, 15 euro și o pereche de papuci. Luase cu ea un rucsac, găsit miercuri, 4 septembrie, ceva mai sus de locul unde i-a fost localizat și corpul fără viață, în aceeași zi. Dispozitivul de căutare este cel mai important realizat vreodată în Comunidad de Madrid. 

100 de agenți ai Poliției Naționale, 100 de la Garda Civilă, 25 de pompieri, 60 de voluntari, 11 agenți de la Poliția Locală. S-au folosit drone, elicoptere, cai și câini antrenați. Trupul nu purta semne de violență. În rucsac erau unele medicamente, iar în raportul preliminar al autopsiei s-a relevat prezența Sinoganului, un antidepresiv cu efect sedativ.

Căutarea urmărită cu sufletul la gură de întreaga Spanie a avut finalul cel mai puțin dorit. S-a stins un surâs. Un reper. O femeie care a deschis drumuri cu pasiunea ei. Și cumva simbolic, s-a întâmplat pe munte, în locurile atât de cunoscute, care i-au oferit ultima îmbrățișare.