SPORT SUB LACĂT. Două perspective din gimnastica ritmică: sportiv și antrenor și felul în care traversează această situație în care sălile sunt închise. Cum se împacă școala cu antrenamentele?

• Gazeta Sporturilor face o amplă radiografie, în 7 pagini speciale în ediția de tipărită, a fenomenului care se poate transforma într-o uriașă problemă de sănătate națională. Amatori și profesioniști, consacrați și juniori, psihologi și antrenori, medici și oameni de afaceri, toți își strigă disperarea;
• Peste un milion de oameni care făceau sport de plăcere se descurcă acum doar individual sau forțând legea;
• Zeci de mii de angajați din sistem au ajuns ori în șomaj tehnic, ori neplătiți și fără perspectivă. Proprietarii de afaceri în domeniu sunt pe buza falimentului, sub povara costurilor și a restricțiilor;
• Ziarul e la chioșcuri și pe platforma digitală - AICI

Lumea întreagă a fost bulversată de noul coronavirus, iar sportul a avut mult de suferit. În spatele acestui enunț general stau multe povești, una dintre ele este cea a Evei Vencu, o fetiță de 11 ani, care practica gimnastica ritmică de șapte ani la clubul UNEFS București. 

Visează la lotul național și la participări la campionate europene și naționale. Deocamdată trebuie să se împartă online între școală și antrenamente. Îi lipsesc amândouă, dar parcă mai mult obiectele pe care le mânuia în fiecare zi. „Mi-a părut foarte rău când nu am mai putut să mergem la sală, dar apoi după două zile am început antrenamentele online. Nu am avut timp să-mi fie dor!", spune cu o voce hotărâtă Eva. 

"Sportul care dezvoltă frumos o fetiță" 

O ședință de pregătire durează între 3 și 4 ore și se desfășoară de luni până sâmbătă, iar pentru școală are trei zile pe săptămână cu câte șase ore și două zile cu câte patru ore. Un calcul simplu arată că Eva are de petrecut online aproape zece ore. Însă nu se plânge, nu-și dorește să fi făcut altceva în această perioadă. 

Vocea i se colorează când vorbește despre gimnastică ritmică: „Este cel mai elegant sport și o fetiță se dezvoltă cel mai frumos. Nu ai cum să te plictisești, dacă nu faci cu un obiect, faci cu altul și mereu e ceva nou". 

Le admiră pe Linoy Ashram și pe gemenele Averina, trei dintre vedetele acestui sport la nivel mondial, însă le urmărește cu atenție și pe româncele Denisa Mailat și Andreea Verdeș. Chiar dacă practică un sport care nu e deloc în lumina reflectoarelor, pasiunea micuței se simte în fiecare cuvânt pe care îl articulează. Pe o scară de la unu la zece, cât de dor îi e să se întoarcă în sală? „Off, foarte mult! Clar zece". 

„În toată această perioadă am vorbit cu colegele mele, ne lipsește că nu ne vedem, că nu putem fi la sală împreună"-Eva Vencu, gimnastă

Diversitate și adaptare 

Acolo, ar trebui să fie colegele ei și antrenoarea Ștefania Chiriac, fostă practicantă a acestui sport, actualmente antrenoarea a celor 15 fetițe din grupa Evei care au vârste cuprinse între 8 și 16 ani. „Am început antrenamentele online cam la o săptămână după ce nu am mai avut voie să intrăm în sală, undeva la începutul lunii martie. Nu știam cât durează, în sportul de performanță, pauza e greu de recuperat. Mai mult de zece zile de pauză nu este recomandat pentru că le este foarte greu apoi să-și revină", spune ea. 

Crescută în lumea gimnasticii ritmice de când avea cinci luni pentru că mama sa a practicat acest sport, antrenoarea în vârstă de 26 de ani a încercat să diversifice cât mai mult pregătirea cu cele mici, prin ședințe de yoga, aerobic, pilates. Ea este antrenor voluntar și lucrează alături de Mariana Mezei. Clubul aparține de Ministerul Educației, și la fel ca la cadrele didactice, salariile nu au avut de suferit. 

Situația din aceste luni a avut parte de provocările ei: „Greu a fost la început până ne-am acomodat cu statul în casă. O altă latură este și faptul că noi, ca antrenori, suntem și părinți, și psihologi, de toate. Au fost momente dificile cu copiii. Stând atât timp în casă doar cu părinții, mulți nu erau obișnuiți să petreacă atât de multe ore cu ei, au apărut unele probleme. Unele fetițe au avut căderi în momentul antrenamentelor, cumva a trebuit să lucrăm și la psihic, să le ajutăm să se ridice", completează ea tabloul. 

Școală sau antrenamente? 

Probleme au fost și când ședințele de pregătire se suprapuneau cu orele de la școală. „Pentru multe dintre ele a fost o perioadă mai aglomerată decât era cea în care aveau program normal. La început, când nu știam cum ne vom relua activitatea, toată lumea a fost în stand-by, dar când au început și cu școala au avut zile foarte încărcate pentru că aveau foarte multe teme", povestește ea. 

Apoi particularizează: „Am avut două fetițe care două zile la rând mi-au plâns fiindcă nu reușeau să facă față programului. Ne-a fost greu să programăm orele de antrenament, profesorii nu aveau un orar fix, intrau când puteau. Ne-a fost greu să le adunăm la aceeași oră. Unele intrau două ore, ieșeau că aveau matematică, intrau apoi încă o oră", explică Ștefania Chiriac. 

Deocamdată pentru gimnastica ritmică nu există o dată la care s-ar putea relua antrenamentele. „Noi tot sperăm cu 15 iunie, dar e un pic dificil, cluburile care au sală proprie își pot relua activitatea mai repede, dar noi, care depindem de universitate, chiar dacă suntem club separat, nu știm dacă ne va permite Ministerul Educației să intrăm în incintă. Aștept măcar să putem să ne adunăm în aer liber în grupuri mai mari de trei", concluzionează Ștefania Chiriac. 

Concurs la distanță 

Pentru a le menține motivate, Ștefania Chiriac le-a înscris la concurs online la care pe lângă fetele ei au participat și cele antrenate de mama sa la Arad. „Dacă nu avem concursuri nu avem pentru ce să ne antrenăm, așa că am creat o competiție online. Compozițiile de concurs, coregrafia au trebuit să le creeze singure, noi le-am explicat regulamentul, avem și ore de teorie pentru a înțelege ce fac. A fost drăguț, le-a ținut ocupate, au avut de repetat, au făcut modificări prin casă pentru a avea loc. La final au existat două clasamente, unul de popularitate și un clasament al arbitrilor. Au fost în priză și părinții, și ele", a explicat antrenoarea.

„Fetelor le este foarte dor de colege și de mine, și de sală. Le lipsește contactul cu colegele, se leagă de orice știre, când aud că fotbalul începe pregătirea, că nu știu cine e înapoi în cantonament. Dar noi de ce nu putem, domnișoară, să venim și noi la sală?"- Ștefania Chiriac, antrenoare la UNEFS București

22 de cluburisunt afiliate la Federația Română de Gimnastică Ritmică

Citește mai multe știri despre cum e afectat sportul românesc de coronavirus:

SPORT SUB LACĂT. Sfaturile unui preparator fizic pentru sportivii amatori: „Reintrarea în efort să fie treptată! Să nu creadă că se vor reîntoarce din prima la nivelul pe care-l aveau”

Sport sub lacăt » Complet blocați! Natația are cel mai mult de suferit din cauza pandemiei de COVID-19

SPORT SUB LACĂT. Cluburile de handbal se tem după pandemia de COVID: „Cine știe câți se mai întorc”

SPORT SUB LACĂT. Scrima, lovită în plin de pandemie: „Am rămas în aer” » Cum se simt efectele crizei