EXCLUSIV GSP Interviu-eveniment cu Nadia Comăneci la 60 de ani: ce secrete și principii de viață are + declarație de dragoste: „România e acasă, oriunde m-aș afla”

Trecerea timpului pare că e ușoară ca un fulg pentru Nadia. Între portretul fetiței cu codiță de cal din 1976, de la Montreal, și femeia matură de acum nu există loc de confuzie – este ea, cu același amestec de concentrare și sclipire în ochi. Astăzi împlinește 60 de ani, pe care Nadia Comăneci îi poartă cu naturalețe. 

Rămâne un reper de excepție în sportul românesc și mondial pentru că a marcat un „înainte" și un „după" în gimnastică. Oricât de mult s-a schimbat și a evoluat sportul grației, virat acum puternic spre dificultate și o acrobatică impresionantă, cu un sistem de punctaj diferit, Nadia Comăneci va avea mereu ceva unic, doar al ei: acel prim 10,00 obținut la o ediție a Jocurilor Olimpice. Nota maximă. Simbolul perfecțiunii.

Nu a fost însă un copil-minune care a pălit după un an-doi de carieră. A răzbit prin schimbările inevitabile ale adolescenței și a triumfat la încă o ediție a JO, câștigând în carieră aproape tot ce se putea câștiga. 

NADIA LA 60 DE ANI

Perfecţiunea în 10 paşi » Drumul spectaculos al Nadiei Comăneci de la 6,20 și trei căzături la bârnă până la nota maximă de la Montreal

Probabil și de aceea portretul ei e mai puternic conturat față de al altor campioni, fiindcă a făcut din talent o chestiune cu bătaie lungă mai degrabă decât o scânteie. Aceasta a fost cariera, viața a continuat cu episoade și frumoase, și tumultuoase ori triste, până s-a așezat. 

Odată cu căsătoria cu Bart Conner, cu maternitatea, cu definirea celebrității pe mai multe planuri. „E foarte complexă. Întotdeauna a fost misterioasă cu mine şi cred că acest lucru mă atrage la ea. Oamenii sunt fascinaţi de fata mea misterioasă din România", mărturisea Bart în urmă cu ceva vreme în New York Times.

Iar Nadia Comăneci dezvăluia acum un deceniu, când abia împlinise 50 de ani, că își ține medaliile acasă, într-un seif. „Le scot foarte rar, nu le port, nu mă fotografiez cu ele. Mi se pare ieftin”. Nu e nevoie de dovezi pentru a se defini, așa se pare. Mereu sunt lucruri de aflat despre Nadia. Și lucruri care nu se vor ști niciodată. 

Astăzi însă, în zi de aniversare, Gazeta vă oferă un interviu onest cu „Zeița de la Montreal”. Așa cum este acum, în vremuri de pandemie, când „am câștigat acel moment de pauză în care am putut analiza ce este important cu adevărat, care sunt prioritățile reale". Și când tot ce-și dorește drept cadou e sănătate, pentru ea, familie și toți cei dragi.

+17 FOTO

Nadia Comăneci: „Am un principiu: să te adaptezi mereu, să fii pregătit să reacționezi cu calm”

- Nadia, s-a schimbat cumva raportarea dumneavoastră la carieră de-a lungul anilor, o priveați diferit la 30 de ani, 40 de ani, 50 de ani față de acum, când au trecut încă zece?
- Întotdeauna am fost o fire ambițioasă și perfecționistă, foarte muncitoare și perseverentă, dar și extrem de calculată și echilibrată. Toate acestea m-au ajutat în cariera mea sportivă, în toate proiectele ulterioare și activitățile în care sunt implicată azi, inclusiv în fața provocării cu care se confruntă orice persoană, anume încercarea de a menține un echilibru între timpul alocat carierei și timpul pentru familie. 

Și mai am un principiu valoros, învățat din sport: să te adaptezi mereu, să fii pregătit să reacționezi cu calm în situații neprevăzute. Respectarea acestor principii a constituit mereu reperul meu în relația cu propria carieră.

Cele 3 exerciții pe care Nadia i-ar plăcea să le poate executa din nou

- Dacă ar fi să alegeți trei exerciții din întreaga carieră pe care v-ar plăcea cel mai mult să le puteți executa din nou, care ar fi?
- Dacă aș mai participa astăzi într-o competiție, ca o provocare, aș concura la paralele și la bârnă. De altfel, și acum îmi place să mă urc pe bârnă, iar paralelele rămân aparatul meu preferat din gimnastica artistică.

- Locuiți în SUA de atâta vreme, prin ce metode reușiți să păstrați legătura cu rădăcinile și sufletul românești, mai ales că în ultimii doi ani, din cauza pandemiei, nu prea ați putut veni în țară?
- Pentru mine, România este acasă, oriunde m-aș afla. Mama, fratele si restul familiei mele sunt în România, mulți prieteni dragi, de asemenea. Vorbesc foarte des cu ei la telefon, inclusiv prin apeluri video. Sunt la curent cu ce se întâmplă în țară, și nu doar pe plan sportiv. Mi-e dor să mă întorc acasă, dar deocamdată avem grijă de sănătatea noastră și a celor dragi de aici, din Oklahoma, și din țară.

DEZVĂLUIRI

Cum a fugit Nadia Comăneci din România: „Mă târâsem prin noroi și apă, traversasem garduri de sârmă ghimpată, cu teama că voi fi împușcată în spate”

„Cred că nu este suficient să faci performanţă ca sportiv"

- Un moment în care v-ați simțit norocoasă și un regret care ar fi?
- Nu am regrete. Cred cu tărie că toate momentele și evenimentele prin care am trecut au contribuit la ceea ce sunt și am astăzi. Cred că am fost mereu o persoană norocoasă, dar care a și muncit pentru a-și valorifica norocul.

- Puțini oameni din lumea aceasta au fost identificați doar după prenume, când spuneai Nadia, toată lumea știa despre cine este vorba. A fost o povară acest lucru, cum ați reușit să vă descurcați cu această celebritate? Cum e acum?
- Când eram tânără, mai ales în perioada competițională, nu conștientizam ceea ce astăzi numim celebritate. Personal îmi doresc ca această celebritate despre care vorbiți să contribuie la viitorul altor generații de sportivi, să fie un model de urmat. 

NADIA LA 60 DE ANI

Nadia Comăneci, decorată de președinte în ziua în care împlinește 60 de ani: „În semn de înaltă apreciere şi recunoaştere”

Mi-am dorit să atrag oameni alături de mine care să susțină sportul românesc, sportul în general și să readucă gimnastica românească acolo unde se afla cândva, pe prima treaptă a podiumului. Cred că nu este suficient să faci performanţă ca sportiv. Important este să ajuţi tinerele generaţii să facă la rândul lor performanţă, să îţi calce pe urme, chiar să te depăşească.

De ce e Nadia optimistă pentru viitorul gimnasticii de la noi

- Cum vi se pare gimnastica de azi? E o evoluție prea rapidă, există limite? Ce schimbări ați face pentru a deveni un sport mai pe înțelesul oamenilor?
- Gimnastica a evoluat foarte mult. Se pune mult mai mult accent pe tehnică și dificultate și mai puțin pe elementele artistice. Iar sistemul de notare s-a schimbat și el. Poate din această perspectivă, publicului neavizat îi este mai greu să rezoneze cu notele primite de gimnaști, dar sportul în sine cred că a rămas la fel de atractiv, ba chiar poate și mai cuceritor tocmai datorită nivelului mai ridicat de dificultate al elementelor unui exercițiu obligatoriu.

- Ce sentimente vă încearcă atunci când vedeți că România nu mai este printre țările care câștigă medalii în concursul feminin la senioare? Se vede luminița de la capătul tunelului pentru acest sport?
- Eu cred că avem talente suficient de mari și valoroase în rândul juniorilor, cu șanse reale de a deveni următorii campioni europeni, mondiali și chiar olimpici. Dar cred, totodată, că este nevoie de susținere și implicare și din partea autorităților și mediului de afaceri, pentru a le asigura acestor tineri sportivi toate condițiile propice de antrenament la nivelul lor de performanță și a avea cât mai mulți.

Pierderi și câștiguri personale

- Cum vi se pare că s-a schimbat lumea în urma situației dificile prin care trece deja de aproape doi ani, ce a câștigat și ce a pierdut?
- Dacă privim la modul general, am putea spune că am pierdut în primul rând din predictibilitatea lucrurilor și planificarea în perspectivă a calendarului de business sau personal, dar am câștigat acel moment de pauză în care am putut analiza ce este important cu adevărat, care sunt prioritățile reale, pe lângă timpul aproape forțat oferit alături de cei apropiați, chiar și prin munca și școala de acasă. 

Sper că fiecare a avut timp să se reevalueze și să găsească calea să progreseze. Dar pierderile și câștigurile sunt personale și individualizate și, din păcate, multe familii au pierdut oameni dragi, pierderi care nu pot fi compensate cu niciun câștig.

- Care ar fi cel mai frumos cadou de aniversare pentru Nadia Comăneci?
- Sănătate pentru mine, familia mea și toți cei dragi! Ceea ce vă doresc și dvs, și cititorilor dvs!

+17 FOTO

7note de zece a obținut Nadia Comăneci la Jocurile Olimpice de la Montreal

2 elementepoartă numele Nadiei Comăneci, unul la bârnă și la sol

Care sunt secretele Nadiei: câtă mișcare face, de ce mâncăruri nu se atinge

Cvintupla campioană olimpică are o viață activă. Nadia Comăneci mănâncă echilibrat și își aranjează agenda ca să aibă mereu timp pentru familie și pentru Dylan. 

- Nadia, cum vă mențineți în formă? Ce fel de sport faceți și de câte ori pe săptămână? Disciplina și rigoarea au rămas la fel?
- Fac mișcare cel puțin 30 - 40 de minute în fiecare zi. Când sunt acasă, merg în sala de gimnastică, iar atunci când sunt plecată, mă asigur din timp că hotelul are o sală de fitness. Și dacă se întâmplă să nu am o sală în apropiere, improvizez și mă antrenez în cameră folosind obiectele aflate la îndemână. Nu există însă zi fără mișcare fizică.

- Care este alimentația pe care o urmați? Aveți feluri de mâncare favorite și altele de care nu vă atingeți? Gătiți vreun fel de mâncare românesc în mod special?
- Mănânc echilibrat, cel mai mult îmi place peștele, alături de legume gratinate sau piure de legume. De sărbători mă mai răsfăț și eu cu anumite produse culinare, mai ales că pregătesc și feluri de mâncare tradițional românești, cum sunt sarmalele adaptate în care folosesc carne de curcan, spre exemplu.

Mamă mândră

- Am văzut-o pe Nadia sportiva, pe Nadia femeia, cum e Nadia mama, mai ales că Dylan a ajuns la adolescență?
- Sunt o mamă foarte mândră de copilul ei, ca toate mamele, cred. Am încercat mereu să îi ofer lui Dylan sprijin și iubire, dar mai ales spațiul său personal. L-am lăsat să își aleagă singur hobby-urile, inclusiv în materie de sport el a ales disciplinele pe care le-a practicat, fără vreo influență din partea mea sau a tatălui său. Dylan știe că noi suntem alături de el, avem încredere în el și îl vom susține mereu, indiferent de drumul pe care va porni mai departe.

- Ce face Nadia când are nevoie de un pic de timp pentru sine: citește, ascultă muzică, iese în natură? Și cât de mult înseamnă prietenii, apropiații?
- Îmi place mult să mă plimb. Sportul, mișcarea mi-au oferit și oaza mea de liniște și regăsire, locul în care eram eu cu adevărat. Ascult muzică, citesc atunci când am timp. Și îmi țin mereu prietenii aproape. Chiar și în aceste vremuri în care s-a vorbit mai mult de distanțare, am avut grijă să le arăt prietenilor mei, telefonic, prin mesaje, că mă gândesc la ei și că apreciez susținerea și dragostea lor.

Timp pentru familie

- Pentru că sunteți o persoană activă călătoriți mult - mai ales înainte de pandemie -, dar există probabil și perioade în care vreți să stați doar acasă. Cum le combinați, cum echilibrați agenda și cu cât timp înainte programați diverse acțiuni?
- Înainte de pandemie călătoream foarte mult, într-adevăr. Și pentru că și soțul meu, Bart, călătorea aproape la fel de mult, aveam o regulă de bază: să ne aranjăm agendele în așa fel încât cel puțin unul dintre noi să fie acasă cu fiul nostru Dylan și, bineînțeles, să nu fie mereu unul dintre noi plecat, să avem și timp în familie, toți trei. 

Ceea ce însemna că ne rezervam zilele în agendă cu câteva luni înainte și foarte rar se întâmpla să dăm programul peste cap cu ceva neprevăzut. Pandemia ne-a oferit însă ocazia de a reorganiza totul, de a sta mai mult timp împreună și a onora invitațiile la evenimente sau diferite proiecte mai ales online.

3 întâmplări inedite cu Nadia

Montreal: Un hotdog pe furiș înainte de concurs!

După JO '76, revista Daily Mirror dedica un întreg număr Nadiei, sub titlul "The Comăneci Story". Autorul, Frank Taylor, a dezvăluit un episod uimitor petrecut la Montreal: 

„Mai era o jumătate de oră şi începea o altă zi de concurs. La restaurantul amenajat la unul dintre etajele sălii, am zărit două siluete. Abia ajungeau la tejgheaua unde se comanda. Nu-mi vedea să cred, erau Nadia Comăneci şi Teodora Ungureanu! Şi-au aşteptat rândul şi au comandat doi hotdog imenşi, cu ceapă şi sos de roşii. Au savurat fiecare muşcătură, ca două puştoaice puse pe şotii. Şi-au lins graţios degetele, să nu rămână nicio urmă care să le dea de gol. Apoi au plecat chicotind şi s-au alăturat echipei. Credeam că vor avea probleme. M-am înşelat. Au concurat impecabil, ca şi când nimic nu s-ar fi întâmplat".  

„She’s alive!"

Chiar Nadia a povestit anul trecut, pentru The Telegraph, un episod amuzant și ușor autoironic. 

"În fiecare an, eu și soțul meu organizăm acasă, în Oklahoma, un eveniment care ține trei zile și în care copiii pot încerca gratis să facă sport, să se familiarizeze cu atmosfera. În sală, toate posterele sunt cu mine la 14 ani, de la Jocurile Olimpice din 1976. Într-o zi, intru în lift și una dintre mame se uită la mine, apoi își înghiontește fetița și exclamă: Uite, Nadia în carne și oase. Copila mă fixează, apoi se întoarce șocată spre mamă, spunând: "She’s alive!".  

Gimnastica studiată

„La paralele, mi-am dorit mereu să creez ceva nebunesc, pe care nu-l mai făcuse nimeni până atunci. Când fac asemenea lucruri, mă simt liberă. Nu doar practicam gimnastica, o studiam", spunea ea tot pentru The Telegraph. 

„Mă gândeam: dacă execut această piruetă pe bârnă și mereu cad pe partea dreaptă, unde e problema? Oamenii care intră în detalii pentru a înțelege ce e corect și ce nu sunt cei care urcă ceva mai repede", conchidea Nadia. 

Voia să fie chirurg

„Nu mi-am imaginat care e impactul exercițiilor de la Montreal până când nu am vorbit cu oameni care se uitaseră la televizor și care își aminteau exact unde se aflau în momentul în care am luat primul 10", povestea cvintupla campioană olimpică pentru Reuters. 

„La 14 ani, te gândești că vei concura, te vei retrage, apoi vei avea o slujbă. Nu credeam că gimnastica se va transforma într-o carieră care îmi va schimba viața. La 20 de ani mă vedeam în afara sportului, voiam să fiu chirurg. Văzusem câteva operații, îmi stârniseră curiozitatea", a adăugat ea.

Palmares Nadia Comăneci 

• Născută pe 12 noiembrie 1961 la Oneşti

Nadia la Jocurile Olimpice

• 1976: 3 de aur (individual compus, paralele, bârnă), 1 de argint (echipa), 1 de bronz (sol)
• 1980: 2 de aur (bârnă, sol), 2 argint (individual compus, echipa)

Nadia la Campionatul Mondial

• 1978: 1 aur (bârnă), 2 de argint (echipa, sărituri)
• 1979: 1 aur (echipa)

Nadia la Campionatele Europene

• 1975: 4 de aur (individual compus, paralele, bârnă, sărituri), 1 argint (sol)
• 1977: 2 de aur (individual compus, paralele), 1 argint (sărituri)
• 1979: 3 de aur (individual compus, sărituri, sol), 1 bronz (bîrnă)

Citește și alte știri despre Nadia Comăneci: 

Cum a fugit Nadia Comăneci din România: „Mă târâsem prin noroi și apă, traversasem garduri de sârmă ghimpată, cu teama că voi fi împușcată în spate”

Calvarul trăit de Nadia Comăneci și colegele sale: „Bătute până la hemoragii nazale! Făcute vaci, imbecile, grăsimi plutitoare”

Tulburător! Primul dialog dintre Nadia Comăneci și familie, după fuga în SUA: „Mamă, au scris aici că te-a împușcat un terorist”