SPORTURI  »  GIMNASTICA  »  ANIVERSARE

Marian Drăgulescu la 40 de ani: „Și unu la sută dacă aduce în plus în pregătirea mea, merită tot efortul”

Articol de - Publicat vineri, 18 decembrie 2020 13:56 / Actualizat vineri, 18 decembrie 2020 14:32

Marian Drăgulescu, cel mai titrat gimnast al României, vorbește despre ce a reușit în carieră, la ce visează și ce face pentru a-și atinge țintele.

Câți sportivi încă sunt activi la nivel înalt intrând în al patrulea deceniu de viață? Îi numeri pe degete, sunt legende, oameni excepționali, care și-au manevrat carierele pornind de la talent și îmbogățindu-l cu multă muncă și dăruire. Drăgulescu este unul dintre ei. Azi împlinește 40 de ani și abia s-a întors de câteva zile de la competiția cea mai importantă a gimnasticii din acest 2020 atât de frământat de schimbări și incertitudini, cauzate de pandemia cu noul coronavirus.

A fost din nou aproape de o medalie la Campionatele European din Turcia, încheind pe locul al patrulea finala de la sărituri. Are în spate însă zeci de distincții, prima obținută când avea jumătate din vârsta actuală. Cea mai dragă îi este cea cucerită acasă, la Europenele găzduite de Cluj-Napoca în 2017. "Cred că dorință mai mare ca acolo de a câștiga nu am avut nicăieri, e pe primul loc", spune Marian. Iar amânarea Jocurilor Olimpice de la Tokyo îl face să formuleze o dorință rotundă pentru 2021. 

De la începuturi și până în ziua de azi, multiplul campion mondial și european vorbește despre ceea ce l-a făcut și îl face să progreseze, dar și despre sportul în care știe aproape sigur că nu ar fi excelat. El s-a născut pentru gimnastică.

- Marian, pentru început, povestește-ne cum a fost la Europenele încheiate recent și desfășurate într-un regim total diferit de ce a fost până acum.
- A fost o competiție pe care am așteptat-o foarte mult. Trebuia să aibă loc în luna mai, s-a anulat, apoi s-a redirecționat, trebuia să se desfășoare la Baku, și iată că a ajuns în Turcia, la Mersin. Aceste Europene m-au ținut motivat la antrenamente, să trag mai tare la sală, să muncesc mai mult la antrenamente. Era important să avem o competiție la final de an, mai ales în această perioadă confuză, în care nu știi ce aduce ziua de mâine. 

Marian Drăgulescu: „Am învățat lucruri"

- Ce te-a mulțumit cel mai mult?
- Mă bucur că am reușit să ajung la această competiție, că ne-am jucat șansa, că am încercat, că am prins finală. Se putea mai bine, dar se putea și mai rău. E un loc patru de care sunt mulțumit în această perioadă în care s-au întâmplat atâtea... stat acasă două luni, nu am putut să mă antrenez, cu toate măsurile care s-au luat. Rezultatul e satisfăcător pentru mine, am învățat și niște lucruri, chestiuni tehnice.

- Ai vreun regret?
- Bineînțeles, mi-a lipsit foarte puțin ca acest loc să se transforme într-o medalie, dar rămân cu gândul că am fost aproape de podium, cu bucuria de a mă fi menținut activ în pregătire și cu lucrurile învățate.

- Cum a fost protocolul sanitar de acolo?
- S-au luat toate măsurile. E adevărat, te fac să nu te simți în largul tău, pare că nu e nimic natural, ci forțat în unele situații. Te distrage puțin, dar învățăm și noi, din competiție în competiție, până când ni se va părea acest lucru o normalitate. Tot timpul cu teamă, pe ce pui mâna, masca la gură, îți afectează un pic concentrarea.

10 medaliimondiale a cucerit Marian Drăgulescu în carieră, între 2001 și 2015, dintre care opt de aur și două de argint

Drăgulescu pune Clujul pe primul loc

- Poți enumera câteva momente importante și distincte din cariera ta?
- Pe primul loc este Clujul, Europenele din 2017. Cred că dorință mai mare ca acolo de a câștiga nu am avut nicăieri, atât de mult mi-am dorit să câștig în țara mea, nu se compară cu nimic altceva. În general, îmi doresc că câștig, dar atunci mi-am zis că dacă nu reușesc aici, îmi va fi o ciudăăă... eram gata să dau toate medaliile!

Pentru prima dată șase mii de români m-au ovaționat când am executat un exercițiu la sol sau o săritură. A fost ceva inedit, sunt medaliile cu care mă mândresc cel mai mult, îmi sunt cel mai apropiate de suflet.
 - Marian Drăgulescu

- Un alt moment?
- Ar mai fi o situație diferită: amânarea Jocurilor Olimpice. Teoretic, m-aș fi lăsat anul acesta, dar amânarea ne ține pe toți în pregătire încă un an, așa că merg și eu mai departe. M-am calificat, a devenit atât de dificilă calificarea încât e păcat să nu particip. Și încă un lucru deosebit: pandemia cred că va lăsa în noi pentru o vreme frica de apropiere, distanțarea.

- Locul 4 apare în câteva rânduri în palmaresul tău, cum le-ai perceput, a existat o anume doză de frustrare?
- Nu, le iau așa cum sunt. Dacă n-aș fi reușit vreodată să câștig medalii, poate că ar fi fost frustrant. Consider că și acele locuri 4 au fost rezultate muncite, notabile, să fii al patrulea în Europa sau la Mondiale nu e puțin lucru. Și să fii în finală e un lucru notabil. Nu stau să mă ancorez în trecut și în rezultate cu care nu sunt foarte mulțumit. Văd ce pot să învăț din ele, apoi mă concentrez pe ce urmează și pe ce pot câștiga în viitor.

Marian Drăgulescu: „Nu mă pricep la fotbal"

- Dacă nu ar fi fost gimnastica, în care ai reușit rezultate extraordinare, crezi că ai fi putut alege și performanța în alt sport, unul care să-ți fi plăcut în copilărie?
- Când eram mic, m-a dus tata la karate, dar nu s-a lipit de mine. Am încercat, nu m-a prins. Nu știu, la înălțimea mea, probabil aș fi putut să fac sărituri în apă, cu care gimnastica are niște elemente în comun. Sau de ce nu?, și fotbal... Au fost și sunt fotbaliști renumiți mici de înălțime, Messi, Maradona. Am avut ocazia să joc și eu fotbal, gimnast fiind, aici, între colegi. Cinstit vorbind însă, nu mă pricep. 

- Înseamnă că a fost alegerea perfectă pentru tine.
- Da, e greu de crezut că aș fi putut ajunge departe și în alt domeniu.

10 titlurieuropene are românul în palmares, obținute între 2000 și 2017, cel mai recent chiar la Cluj-Napoca

- Din punct de vedere fizic, tu te pregătești serios, dar în ce măsură corpul tău răspunde diferit în prezent față de acum 10 sau 15 ani?
- Trebuie să învăț să mă adaptez și să fiu foarte atent la ce îmi comunică, când să forțez, când să las să se odihnească, ce metode să aplic ca să-mi dea boost-ul acela de energie, de explozie. Pe lângă munca practică din sala de gimnastică, sunt deschis să încerc tot felul de programe, care m-ar putea ajuta. 

Psihologul și slăbitul

- Ai un exemplu?
- Acum sunt la Izvorani la un curs pentru sportivi care te ajută la dezvoltarea concentrării în timpul competiției, a echilibrului. E un program special conceput pentru sportivi pe care am vrut neapărat să îl încerc. Mă gândesc că și 1 la sută dacă aduce în plus în pregătirea mea, merită tot efortul. De asemenea, colaborez și cu psihologul foarte bine. 

Dintotdeauna am fost deschis, am învățat, am furat multe lucruri de la cei mai buni, nu am făcut doar după capul meu pentru că nu aș fi avut toate cunoștințele și informațiile. Am preluat de la antrenori, de la colegi, de la alți sportivi. 
- Marian Drăgulescu

- În ce te-a ajutat, ai un exemplu concret?
- De exemplu, am avut o problemă cu greutatea acum ceva vreme, nu reușeam nicicum să slăbesc și iată că, până la urmă, cu psihologul am găsit o soluție, să abordăm altfel problema. Așa am slăbit 5 kilograme într-o lună și jumătate, și fără să mă chinuiesc. Sunt metode care aduc un aport foarte mare în pregătire. 

Cea mai mare dorință a lui Marian Drăgulescu

- Ai acel canal pe youtube, le arăți fanilor tăi exerciții, le împărtășești din experiența ta. Care este mesajul pe care vrei să-l transmiți?
- Mi-aș dori să ne mândrim că suntem un popor care face sport, mișcare. Să avem foarte multe competiții interne, în mai multe ramuri sportive, gimnastică, scrimă, sau în cele de echipă, handbal, volei, baschet.... atât de multe putem câștiga prin sport încât eu, de câte ori am ocazia, încerc să promovez mișcarea și sportul. 

Sportul ne unește, ne aduce împreună, ne face să ne depășim limitele, să lucrăm în echipă, sunt foarte multe beneficii, pe lângă sănătate, un corp armonios, educație.
 - Marian Drăgulescu

- În încheiere, care ar fi o dorință fierbinte a ta pentru 2021?
- Să ajung în cea mai mare formă fizică și psihică la Jocurile Olimpice și să obțin medalia de aur. E pe primul loc! 

Deceniile lui Marian Drăgulescu văzute de el

Marian Drăgulescu într-o imagine din 2003
Marian Drăgulescu într-o imagine din 2003
  •  „La 10 ani cunoșteam tainele gimnasticii. M-am apucat de acest sport la 7 ani, încă eram un copil mic, care se juca în sala de gimnastică, învăța elemente și participa la competiții micuțe, dar care au contat și m-au motivat să continui".
  • „La 20 de ani... Pot să spun că în 1999, cu un an înainte, atunci am inventat săritura Drăgulescu. Apoi am reușit să câștig titlul european la sol, ca senior. Am mers la prima Olimpiadă. Din punct de vedere profesional, între 20 și 30 de ani, am început să câștig și la nivel mondial, iar în plan personal, m-am căsătorit, am doi copii din acea perioadă. Am participat și la altă ediție a Jocurilor Olimpice, la care am câștigat trei medalii".
  • „Între 2010 și 2020, s-au întâmplat multe. Am avut multe provocări, m-am și retras din gimnastică pentru trei ani, apoi am revenit acolo unde nimeni nu-și mai imagina sau nu-și punea speranțe că pot să ajung. Să urc pe podiumurile europene și mondiale, să mă calific la Jocurile Olimpice, deși echipa nu a făcut-o, eu am reușit. Au fost multe provocări, mai multe reușite decât nereușite, a fost un plus în acești 10 ani"

Alți sportivi români care au performat după 40 de ani

Elena Georgescu, Doina Ignat și Elisabeta Lipă în barca de 8 plus 1 campioană olimpică la Atena 2004 Foto Guliver/GettyImages
Elena Georgescu, Doina Ignat și Elisabeta Lipă în barca de 8 plus 1 campioană olimpică la Atena 2004 Foto Guliver/GettyImages
  • Canotoarele Elisabeta Lipă, Doina Ignat și Elena Georgescu au urcat pe podiumul olimpic la 40 de ani. Lipă și Georgescu au cucerit aurul la 8 plus 1 în 2004 la Atena, iar Ignat bronzul în aceeași probă în 2008, când cârmăcița a mai pus o medalie în palmares, la 44 de ani
  • Lia Manoliu a participat la a șasea ediție a Jocurilor Olimpice din carieră, cea din 1972, la 40 de ani, încheind pe locul al 9-lea finala de la disc. Cu patru ani înainte, cucerea aurul la Ciudad de Mexico
  • Maria Alexandru a cucerit ultima ei medalie europeană, argint la dublu în 1980, la Berna, pe când avea 41 de ani. Legendara jucătoare de tenis de masă are în palmares trei titluri mondiale și patru europene
  • În handbal, Luminița Huțupan a revenit după ce se retrăsese și a jucat pentru Oltchim în Liga Campionilor la 40-41 de ani. La fel Mariana Târcă, avea 40 de ani când a disputat ultimele meciuri oficiale, iar portarul Alexandru Buligan a evoluat pentru SDC San Antonio până la 42 de ani

Citește și alte știri din gimnastică

Prezente în toate finalele la Europene, româncele cu cel mai bun punctaj la echipe

Playtech: BOMBĂ! Cosmin Olăroiu, la tribunal! IREAL câți bani îi cere unui partener român. Ce s-a întâmplat, de fapt


Comentarii (3)
wertusi
wertusi  •  18 Decembrie 2020, 20:02
Postat de adi_stelistul pe 18 Decembrie 2020, 14:40

"Câți sportivi încă sunt activi la nivel înalt intrând în al patrulea deceniu de viață?" ... Calculati va rog in al catelea deceniu de viata intra daca implineste 40 de ani. Pe degete eventual.

un deceniu =10ani

brancusi
brancusi  •  18 Decembrie 2020, 14:43

Un talent urias irosit...

adi_stelistul
adi_stelistul  •  18 Decembrie 2020, 14:40

"Câți sportivi încă sunt activi la nivel înalt intrând în al patrulea deceniu de viață?" ... Calculati va rog in al catelea deceniu de viata intra daca implineste 40 de ani. Pe degete eventual.

Vezi toate comentariile (3)
Comentează