HANDBAL  ·  INTERVIU

Aneta Udriștioiu, stop după 7 ani la națională » Interviu-eveniment: „Acolo a fost ca-n dragoste, prima iubire nu se uită niciodată”

Aneta Udriștoiu spune adio echipei naționale. FOTO: fanhandbal.ro
Aneta Udriștoiu spune adio echipei naționale. FOTO: fanhandbal.ro

Articol de - Publicat duminica, 29 martie 2020 18:59

Aneta Udriștioiu a decis să se retragă de la echipa națională după Mondialul din Japonia. Jucătoarea de 30 de ani spune că e timpul să se dedice și vieții personale, dar recunoaște că a trăit cele mai frumoase momente la prima reprezentativă.

După Mondialul din 2019, din Japonia, acolo unde România a dezamăgit mai degrabă, ocupând doar locul 12, Aneta Udriștioiu a decis să renunțe la echipa națională. 

"Am vrut să mă retrag chiar înainte de Mondiale, dar am cedat insistențelor unor persoane dragi. Când iei o astfel de decizie nu e ceva foarte ușor. Dar vreau să mă dedic vieții de familie, mă gândesc la un copil", spune Aneta. Are doar 30 de ani și ar mai fi putut juca. Decizia e cu atât mai surprinzătoare cu cât a venit acum, înainte de Jocurile Olimpice de la Tokyo. 

Când vorbește de echipa reprezentativă, fața extremei dreapta se îmbujorează. Vezi în ochii săi bucuria, trăiești parcă emoțiile clipelor frumoase petrecute de jucătoare pe teren.

DEBUTUL ANETEI UDRIȘTOIU LA UN TURNEU FINAL: 

„Asta nu se uită niciodată. A fost la Mondialul din Serbia, din 2013, domnul Tadici era antrenor. A fost o victorie categorică în fața Tunisiei. Am marcat și eu o dată, Doamne, ce bucurie! Mi-a rămas însă mai mult în minute primul meci la Europene, un an mai târziu. Nu prinsesem lotul, dar Ada Nechita s-a accidentat contra Danemarcei, și-a rupt mâna, și am fost chemată repede de acasă. Eram la Baia Mare, am ajuns repede la Debrecen”

EXPERIENȚA LA ECHIPA NAȚIONALĂ 

„Cei mai frumoși ani. Fiecare turneu final a avut partea lui plăcută. Au fost însă și momente mai puțin plăcute, dar acum vreau să-mi aduc aminte doar de primele”. 

MOMENTUL DE VÂRF AL CARIEREI

„Turneul din Franța 2018. Cred că la acel Campionat European am simțit că putem să facem niște lucruri de care sincer nu eram convinsă. Îmi pare rău însă că s-a accidentat Cristina și de acolo totul s-a năruit. Cred că aveam o șansă mare la medalie. Și am jucat poate cel mai frumos handbal de când am fost eu la echipa reprezentativă.”

ANETA UDRIȘTOIU ȘI CEL MAI GREU MOMENT ÎN HANDBAL

„Atunci când nu am mers la Rio, la Jocurile Olimpice. Mi-am dorit mult să ajung, dar din păcate am rămas acasă”. 

TREI ANTRENORI, STILURI DIFERITE

„Cu domnul Tadici am debutat, știe toată lumea că e un antrenor sever, care nu accepta niciun compromis. Cu Tomas am prins perioada de pregătire și Mondialul din Japonia. Nu m-a convins. Cel mai mult mie mi-a plăcut stilul lui Ambros. Mi s-a părut cel mai bun antrenor pe care l-am avut în cariera mea.”

 MECIURI DE REFERINȚĂ 

„La echipa națională aș spune disputa cu Norvegia, tot de la Euro 2018. Să vezi Norvegia fără replică, îngenuncheată, e ceva incredibil. La echipa de club, e disputa cu Viborg, meciul decisiv pentru calificarea în Liga Campionilor în 2014. Am jucat inter și am avut câteva realizări care au ajutat echipa.”

LUPTA PENTRU TITULARIZARE PE EXTREMĂ 

„Noi, de-a lungul timpului, am avut extreme foarte bune. Visam de când eram micuță să ajung la echipa națională. Mă uitam la televizor și atunci erau Cristina Vărzaru cu Ramona Farcău. 

Apoi a fost Ada Nechita, la fel o jucătoare foarte bună. Ușor-ușor, Ada s-a lăsat, am apărut eu cu Laura Chiper. Am avut o colaborare foarte bună, ne-am înțeles foarte bine, ne-am completat cât am fost la echipa națională. Eram și stiluri diferite de joc. Niciodată nu ne-am certat, am zis să intre pe teren cea mai în formă. Mi-a lipsit Laura la ultimul Campionat Mondial, dar nu am făcut eu lotul. 

IDOLUL ANETEI UDRIȘTOIU:

„Ionela Stanca. Deși era pivot, de ea îmi plăcea pentru că era mereu cu zâmbetul pe buze. Avea așa o ușurință parcă în alergare, în joc, în execuții. Mare jucătoare! Nu am vorbit niciodată cu ea, deși mi-aș fi dorit. Eram mică eu, mi-era rușine să merg la ea și să-i spun: "Ionela, uite mie îmi place foarte mult de tine!"

"Cât am jucat pentru România am încercat să dau totul. Că mi-a ieșit, că nu mi-a ieșit, dar m-am dus cu sufletul deschis. Mi-aș fi dorit enorm și o medalie"-  Aneta Udriștioiu

730 de goluria marcat Aneta în cele 11 sezoane de Liga Națională pentru 4 echipe: HCM Baia Mare, SCM Craiova, CSM București și Dunărea Brăila

Aneta Udriștioiu: ”Prima iubire și ultima!”

„La Baia Mare a fost dragoste la prima vedere, Brăila e locul în care mă simt liniștită, în siguranță, iar CSM București a fost provocarea nereușită a carierei. ”Rămân însă lucrurile bune, Final Four-ul de Liga Campionilor sau meciurile alături de jucătoare de top mondial”

Aneta Udriștioiu e o tipă blondă, o olteancă de pe malul Dunării, care spune întotdeauna lucrurilor pe nume. Pe terenul de handbal a ieșit mereu în evidență prin faptul că a fost om de echipă. Mereu cu zâmbetul de buze, mereu disponibilă pentru fani. De aceea e și iubită acolo unde a jucat.

- Aneta, de ce ai anunțat această retragere chiar înainte de turneul preolimpic? 

- Ajungerea la Jocurile Olimpice va rămâne, din păcate, un vis neîmplinit pentru mine. Mi-am dorit enorm asta, dar acum nu mai e poibil. Am făcut această alegere și nu mai revin asupra ei. Nu te joci când vorbești de retragerea la echipa națională.

 - Dar nu crezi că România se poate califica? 

- E foarte greu, trebuie să fim obiectivi, dar fetele trebuie să creadă în șansa lor. Depinde de ele, de noua conducere tehnică. Muntenegru joacă acasă, Norvegia știm bine cine e în handbal și cum joacă. Thailanda nici nu mai contează, ele nu vor avea nimic de spus.

 - Toată lumea s-a întrebat ce s-a întâmplat la Mondialul din Japonia? Ați jucat o singură repriză la un nivel foarte bun, a doua cu Ungaria!

 - Cred că au fost mulți factori. În primul rând, ne-a afectat ce s-a întâmplat cu fetele de la Brașov. Am vorbit mult pe partea asta, ne-am pregătit mental, dar când tu depindeai de anumite jucătoare de acolo, e greu așa, dintr-odată, să le ștergi cu buretele de pe tablă și să pui alte nume. Au venit jucătoarele noi, dar aveau nevoie de timp. În plus și antrenorul era unul nou, Tomas Ryde revenise la echipă, dar pentru multe era nou, nu mai lucraseră cu el. 

FOTO: Marius Ionescu

- Suporterii nu sunt neapărat nemulțumiți de locul 12, cât mai ales de maniera în care v-ați prezentat. La unele meciuri a părut că nimeni nu mai luptă. 

- Într-adevăr, acolo cred că majoritatea fetelor au picat, inclusiv eu, din cauza rezultatelor. Pentru că nu am câștigat cu Suedia, cred că în disputa cu Japonia toată lumea s-a dat bătută. 

- Ți se pare o măsură firească înlocuirea lui Tomas Ryde? 

- Dacă mă întrebi pe mine, și da, și nu. Da pentru că era nevoie de o schimbare la nivel de antrenori și pentru că nu mi se pare că Tomas s-a ridicat la nivelul așteptat. Nu sunt eu însă în măsură să fac analize, e o părere personală. El avea o relație foarte bună cu anumite jucătoare de la lot, sper să nu le afecteze pe acestea. De aceea ar mai fi putut fi lăsat.

 - Dacă o echipă antrenată de Tomas Ryde ți-ar face o ofertă, te-ai duce? 

- (râde) Nu știu dacă m-aș duce. Nu vreau să-i pui lui Tomas acum toată vina pentru acest Mondial. E clar că nu a fost toată vina a lui. Dar, personal, eu pot spune că pe mine Tomas nu m-a convins ca antrenor.

Acolo unde pașii au purtat-o 

- Ai debutat la Baia Mare, la 20 de ani, în prima ligă. Ți-ai fi dorit să ajungi la vreo echipă și nu s-a putut? 

- Poate acum, privind înapoi, aș fi vrut să joc și în străinătate. Dar echipele la care am fost s-au bătut mereu la titlu, au țintit sus, am jucat în cupele europene. Și asta a fost de ajuns. La Baia Mare e ca în dragoste. Prima iubire nu se uită niciodată. Am petrecut acolo cinci ani și jumătate, am debutat în Liga Campionilor. Îmi pare rău că s-a terminat cum s-a terminat, că echipa s-a desființat. Dar așa a vrut Dumnezeu, așa am putut să ajung la Brăila și să cunosc alți oameni deosebiți. De asta m-am și întors la Brăila să joc și acum. Apoi, când a venit oferta de la CSM, care atunci era cea mai bună echipă din România, am considerat că e o nouă provocare. Acum, când mă gândesc, nu cred că a fost cea mai inspirată alegere. 

- De ce spui asta, pentru că nu prea ai jucat la CSM? 

- Al doilea an a fost foarte urât. Nu mai mergeam de drag la antrenamente, a fost un chin. Primul an a fost OK, dar al doilea a fost rău de tot. Iau însă binele din acest lucru, am avut ce învăța de la jucătoare de top, am mers în Final Four-ul Ligii Campionilor.

 - Unde e acasă pentru tine? 

- La Drobeta Turnu Severin. Acolo m-am născut, acolo m-am format ca handbalistă, acolo l-am cunoscut și pe soțul meu, Răzvan, care e din Târgu Jiu. El era la echipa de băieți. Ne-am cunoscut acum 11 ani și a venit după mine cam peste tot. 

- Ești olteancă, moroșancă sau munteancă? 

- La noi, la Drobeta Turnu Severin, se vorbește oltenește. O fac și eu, dar doar când ajung acolo. Cât am stat la Baia Mare vorbeam ca ei, cu "no", și apoi am schimbat locul. Dar acasă vorbesc ca ai mei, cu "fuseși", "mâncași", "ce făcuși?".

"E important să joci, nu să aplauzi de pe margine"

 - Cât de important e pentru o jucătoare tânără să joace? 

- Nu numai pentru o jucătoare tânără e important să joace. Și la 17 ani, și la 30 e același lucru. Dacă vrei să crești în valoare, dacă vrei să capeți experiență, trebuie să joci. Eu am cunoscut ambele sentimente. E foarte greu să stai pe bancă și să aplauzi. Mai bine în teren, să faci o sută de greșeli, decât pe bancă, să aplauzi! 

- Care e cea mai bună prietenă din handbal? - Ooo, am mai multe. Bianca Tiron, Oana Bodnar, care e și nașa mea, Luciana Marin, Elena Voicu. Și mai sunt și altele, să nu se supere. În general, de la Baia Mare și Brăila.

 - Cum este Aneta în afara terenului? - Dacă pe teren par foarte agitată, mereu în mișcare, în afara handbalului sunt liniștită, sunt un om obișnuit. Relxată tot timpul, prea calmă câteodată, sunt parcă într-o bulă, în care nu poate pătrunde nimic. 

- Ce te enervează cel mai mult? 

- Foarte greu mă enervez, dar probabil oamenii falși. Mă liniștesc dacă îmi vărs imediat nervii. 

- Gătești acasă? 

- Da, îmi place să gătesc, dar nu sarmale. Singură am învățat pentru că am fost plecată multă vreme de acasă. Eram la Baia Mare când am făcut prima mămăligă. Am pus apa, mălaiul și așteptam să se facă. Eram cu Lavinia Dobromir, o colegă, și ne întrebam dacă nu trebuie să mestecăm! Așa e la 20 de ani.

 - Numărul 2 de pe tricou reprezintă ceva? 

- Nu, îl am de când eram mititică. Așa am nimerit și de atunci nu l-am mai lăsat. Ziua mea e pe 22 iunie și am zis să iau doar un doi.

Bancuri cu blonde 

- Te consideri norocoasă? 

- Da, viața mi-a oferit multe lucruri frumoase. Nu vreu să-l mânii pe Dumnezeu. 

- Ai avut vreo accidentare gravă? 

- Da, la 18 ani, la echipa națională, când a trebuit să mă operez de ligamente. De atunci am mai avut o operație de menisc. Am probleme la cartilaj, mai am unele dureri pe la umăr, dar nimic grav. 

- Ce ai făcut cu primii tăi bani câștigați din handbal? 

- I-am dat pe haine. Bine, nu erau mulți, dar și acum e boală grea asta cu hainele. Tot ce văd la colege, vreau și eu. Dacă mă lasă soțul într-un mall, sunt cea mai fericită. Nu mă plictisesc.

 - Cum e Aneta, dacă are 100 de lei în buzunare îi cheltuie pe toți?

 - Da, nu sunt deloc strângătoare! Am noroc cu soțul meu, care-mi spune să am grijă cu banii.

 - Ce preferi o bijuterie, o haină sau un parfum? 

- Parfum, cosmeticele sunt o altă boală a mea. Poate nu am avut când eram mică sau poate e ceva legat de handbal. În vestiar toate fetele se laudă cu o cremă, cu un ruj, cu un parfum. 

- Blondă dintotdeauna? 
- Da, blondă! 

- Și bancurile cu blonde? Ne spui unul? 

- Da! Mă distrează. Uite. O blondă vine la soţul ei și-i spune: «Dragă, s-a stricat maşina! Are apă în carburator!». «Iubito, tu nici nu ştii ce e ăla carburator. De unde ştii că are apă în carburator? Lasă că verific eu. Unde e maşina?» «În piscină!».

Aneta-motoreta 

Aneta a ajuns la handbal datorită surorii sale, cu doi ani mai mare. "Eu eram mai băiețoasă, jucam fotbal, și am provocat-o la o întrecere. Ea se tot dădea mare că ce tare e ea la viteză pentru că face handbal. Am depășit-o însă", își amintește Aneta.

Viteza a fost una dintre calitățile sale și pe terenul de handbal. De aici și porecla "Aneta-motoreta". "La echipa națională Cristina Laslo a venit o dată la mine și mi-a zis că mă întrece. M-a bătut prima dată, dar apoi am învins-o eu", a povestit Aneta. 

La CSM, la viteză se întrecea cu Majda Mehmedovici, muntenegreanca bătând-o pentru câteva fracțiuni de secundă. 

Prinsă la fumat 

Aneta Udriștioiu recunoaște că nu a fost ușă de biserică în copilărie, ba dimpotrivă. "Făceam tot felul de prostii, eram capul răutăților". "Uite, eram mici, ai mei plecaseră de acasă, iar eu cu sora mea făceam pe asistentele medicale. Stăteam picior peste picior și fumam. 

Ne-a găsit mama, ce bătaie am mai luat!". Dar fumatul a rămas un viciu. "Mereu fumam și în liceu, și ca să nu ne descopere mama, mâncam apoi pastă de dinți", se amuză Aneta. 

Colegele de cameră

De-a lungul timpului, la echipa națională, Aneta a schimbat multe colege de cameră. "Am stat cu Ada Nechita, cu Melinda Geiger, cu Laura Chiper. Cu toate m-am înțeles de minune. Eu nu sunt o fire certăreață", spune Aneta. 

"La ultimul Campionat Mondial am luat-o cu mine în cameră pe Elena Dache. Ea era debutantă și am zis că o mai ajută să depășească emoțiile. Și eu, la rândul meu, am fost ajutată de alte colege", a explicat Aneta.

Motanul Felix de pe stradă

Aneta Udriștioiu este o mare iubitoare de animale. Are acasă o pisică, dar dacă ar fi după ea, ar lua acasă toate animalele abandonate. 

"Cel pe care îl am, l-am găsit-o pe stradă, la Brăila, prima dată când am jucat aici. Era în fața blocului, era micuț și amărât și stătea lângă o patiserie, sperând să primească mâncare. Elena Voicu m-a îndemnat să-l iau, că ea avea o pisică, și așa m-am pricopsit cu motanul Felix. 

Nu-mi pare rău că l-am luat. L-am purtat peste tot cu mine pe Felix, când merg acasă mama mă întreabă unde e nepotul? E doar o sugestie însă, își dorește un nepot adevărat", spune zâmbind Aneta

"Înainte, când pierdeam câte un meci, mă descărcam plângând. Pe măsură ce au trecut însă anii, devii mai puternic, te întărești. Realizezi că sportul e făcut din bucurii și dezamăgiri, din eșecuri și victorii" 

Sunt perfecționistă, îmi place întotdeauna să-mi iasă totul. Dar realizez că nu mereu e posibil" 

Le țin pumnii fetelor să ajungă la Jocurile Olimpice de la Tokyo. Trebuie însă să nu mai fim atât de dependente de jocul Cristinei Neagu. Mi-aș dori enorm să arate lumii de ce sunt în stare" - Aneta Udriștoiu

CV Aneta Udriștoiu

  • S-a născut pe 22 iunie 1989 la Drobeta Turnu Severin 
  • A evoluat la HCM Baia Mare (2009-2014), SCM Craiova (2014-2015), Dunărea Brăila (2015-2017, 2019-), CSM București (2017-2019)
  • Argint la CE de junioare 2005, bronz la CM de junioare 2006, bronz la CE de tineret 2007, locul 4 la CE de senioare 2018 
  • 2 titluri de campioană a României: 2014 cu Baia Mare, 2018 cu CSM București 
  • 5 Cupe ale României: 3 cu Baia Mare, 2 cu CSM București 
  • 63 de partide la echipa națională, a marcat 71 de goluri 
  • A participat la 6 turnee finale, la senioare: Campionatul Mondial 2013, 2017, 2019, Campionatul European 2014, 2016, 2018

Citește și alte știri din handbal:



Cum au încercat frații interlopului Emi Pian să-l omoare pe presupusul ucigaș al liderului clanului Duduianu. Imagini surprinse de camere
Libertatea
Comentarii (5)
Nicolae Grecu  •  30 Martie 2020, 09:15

UDRIȘTIOIU, nu Udriștoiu. Reporterul știe, editorul ba!

Ungureanu Ionut  •  30 Martie 2020, 08:00

O carieră frumoasa...multa sanatate în viața...

Tiberiu Nagy  •  29 Martie 2020, 21:58

Am fost la acel meci cu Viborg ... a fost o nebunie totala ! In momentul in care a intrat in teren , pur si simplu a destabilizat apararea greoaie dar solida ... a marcat , a scos cateva lovituri de 7 metri , a facut clar diferenta !

Vezi toate comentariile (5 )
Comentează
Agenda
Oră Competiție / Post TV
22:00 Europa League
Sevilla - Manchester United
Digi 1, Look Plus, Telekom 1
Program TV complet

Liga 1