Articol de Marian Ursescu - Publicat joi, 11 decembrie 2014 00:00 / Actualizat joi, 11 decembrie 2014 15:20
Mai ţineţi minte nuvela lui Caragiale, "În vreme de război", în care hangiul Stavarache ajunge în posesia averii fratelui său, popa Iancu din Podeni, dat drept mort în război?
Stafia fratelui îl macină pe hangiu, care înnebuneşte pînă la urmă, chinuit de visurile în care Stavarache apărea şi-l întreba în fiecare noapte: "Gîndeai c-am murit, neică?"
Aşa au stat lucrurile şi marţi seara, la Debrecen. Antrenorul Jan Pytlick, marele şi atît de lăudatul Pytlick, dublu campion olimpic, a uitat probabil că nu a bătut România decît o singură dată, în 2010, în faza grupelor, pe teren propriu, şi şi atunci cu largul concurs al arbitrilor. Din 10 partide!
Nu l-aţi uitat probabil nici pe acelaşi Pytlick care instiga publicul să fluiere echipa României în Aalborg Arena. De acum încolo însă, mai mult ca oricînd, echipa României poate îl va obseda pe tehnicianul cu ochelari. Pentru că, indiferent cine a fost pe post de popa Iancu din Podeni, Cornel Oţelea în 2004, Gheorghe Tadici în 2005 şi 2014, Radu Voina în 2008 şi 2010, Danemarca nu a putut învinge România.
Şi poate vor învăţa şi danezii că deşi la ei se mănîncă handbalul pe pîine, chiar dacă numărul legitimaţilor este de zece ori mai mare decît în România, la o populaţie de trei ori mai mică, România nu este o echipă uşor de citit!, aşa cum a declarat Jakob Vestergaard, fostul antrenor al Oltchimului, actualul director tehnic al CSM Bucureşti, într-un interviu la Digi.
"Este foarte uşor să-ţi faci tactica împotriva României. Dacă o blochezi pe Cristina Neagu, vei cîştiga!". Jan Pytlick a reuşit să o blocheze cît de cît pe Neagu, dar a uitat-o pe Ţăcălie. Asta e echipa României, capabilă să bată pe oricine, dar şi să piardă la oricine. Şi asta în zile consecutive!
P.S. Excelent arbitrajul slovacilor Brunovsky şi Canda. Asta spre comparaţie cu al gemenelor Bonaventura din jocul cu Norvegia. Dar şi aşa, în penultima fază, la pătrunderea Adrianei Ţăcălie, trebuia acordat un 7 metri mai clar ca lumina orbitoare din Fonix Arena.
Şi scorul era 29-28 atunci pentru România. Dar sînt şi ei oameni! Şi poate ar fi şi mai şi dacă reclamele din jurul terenului, de pe podeaua sălii din Debrecen, ar fi ale unor firme româneşti şi nu daneze.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
