Articol de Marian Ursescu - Publicat joi, 20 mai 2010 00:00
Narcisa Lecuşanu a decis să se retragă din handbal. La 34 de ani, centrul Oltchimului a hotărît că e timpul să lase locul jucătoarelor mai tinere
S-a terminat finala Ligii Campionilor dintre Oltchim şi Viborg. Sala Polivalentă e în beznă. "We are the champions" răsună la difuzoarele sălii. Vîlcencele îşi aplaudă suporterii mulţumindu-le pentru sprijin, dorind parcă săi ceară iertare fiindcă nu au putut să cîştige. Danezele se bucură. Se bat cu şampanie şi dansează cu cupa în braţe. Undeva retrasă, Narcisa Lecuşanu a rămas jos, sprijinită de bara porţii. Priveşte în gol. A fost ultimul său meci cu adevărat în handbal şi parcă nu-i vine să creadă. În minte i se derulează toate succesele, bucuriile şi dezamăgirile unei cariere care a început la Bacău, acum 24 de ani. Ochii i se umezesc de lacrimi.
- Narcisa, de ce ai decis să te retragi acum, tocmai după ce ai jucat finala Ligii Campionilor? Nu mai puteai continua?
- Mi-aş fi dorit să mai joc, dar nu mai pot. Genunchiul stîng nu mă mai lasă. Am jucat în ultimii ani cu dureri foarte mari, practic, fără cartilaj. Am făcut constant injecţii în genunchi, am strîns din dinţi. Acum am considerat că e timpul să spun «Stop!».
- Oltchim şi-a propus drept obiectiv pentru sezonul viitor cîştigarea Ligii. Nu puteai să mai aştepţi un an?
- Nu depinde de mine. Dacă nu ar fi fost problemele cu genunchiul, aş mai fi jucat. Dar nu vreau să încurc pe nimeni, nu vreau să mă arate lumea cu degetul. Un sportiv trebuie să ştie cînd să se retragă. Eu le doresc mult succes fetelor, voi fi alături de ele tot timpul!
- Ce simte un sportiv cînd, după o viaţă petrecută în sport, spune "gata, de azi nu mai fac sport"?
- E greu, e foarte greu de exprimat în cuvinte. Nu e uşor să te desparţi de ceea ce ai făcut tot timpul. Handbalul a fost pentru mine tot: Şcoală, loc de joacă, a fost casa mea. Am plecat de acasă la 19 ani şi mă mai întorc la 35.
- Cum a fost perioada petrecută la Oltchim?
- Au fost patru ani de succese şi cu bune, şi cu rele. Am cîştigat Cupa Cupelor în 2007, dar asta a fost ceva normal, aveam echipă prea bună pentru Cupa Cupelor. Apoi au venit bucuriile din Ligă. Semifinalele atinse în 2009 şi finala din 2010. Nu vreau să supăr pe nimeni, dar cred că am scos maximum din ce se putea în această perioadă.
- Ce te vezi făcînd mai departe? Rămîi în handbal?
- E prea devreme să spun acum. Nu mă văd antrenor sau mai ştiu eu ce în handbal, dar tot ce vreau acum e o perioadă de pauză. Vreau să-mi adun gîndurile, să-mi pun ordine în viaţă şi apoi voi lua o decizie.
Vorbeşte trei limbi străine
Narcisa Lecuşanu a jucat pînă acum în străinătate, la Kometal Skopje, Borussia Dortmund, TV Lutzellinden, Ikast şi Aalborg. "La 19 ani, Bogdan Macovei m-a luat la Kometal Skopje, acolo unde am jucat prima semifinală de Liga Campionilor. Mi-a plăcut foarte mult, dar am plecat după două sezoane pentru că au început problemele din Kosovo". A ajuns în Germania, la Dortmund, şi apoi la Lutzellinden. "Am cîştigat campionatul în Germania, aveam echipă foarte bună, dar totul s-a destrămat cînd au apărut problemele finaciare", a spus Narcisa. A ajuns în Danemarca.
"E singurul loc în care am jucat şi în care nu am cîştigat titlul. Tot din cauza celor de la Viborg", glumeşte Narcisa. Pe unde a trecut, Lecuşanu a învăţat la perfecţie să vorbească. "Mi-a plăcut să învăţ, să comunic cu oamenii. Vorbesc daneza, germana şi macedoneana", încheie Narcisa.
"În România e multă răutate!"
Lecuşanu nu regretă nici un moment că s-a întors să joace în România, în 2006. "Peste tot pe unde am fost, a fost foarte bine. Cînd Oltchim m-a căutat, în 2005, am spus că e timpul să vin aproape de casă, dar am crezut şi în proiectul Oltchimului, acela de a alcătui o formaţie competitivă. Tot ce-mi lipseşte din străinătate e liniştea şi respectul oamenilor. În România e multă răutate", a declarat Narcisa.
"Ştiu că mulţi spun despre mine că sînt «nora» şi că de asta domnul Voina mă bagă să joc. Sînt răutăţi ieftine. Încă nu sînt nora domnului Voina, sînt prietenă cu Bogdan, fiul său, dar nu dumnealui m-a adus la Vîlcea şi nu de asta joc. Dar, aşa sîntem noi. românii, ne interesează mai mult ce e în ograda vecinului, decît ce e în a noastră", a încheiat Lecuşanu.
"Ultimii doi ani la Oltchim au fost cei mai frumoşi. A fost ceva senzaţional pentru noi că am ajuns să jucăm finala Ligii Campionilor"
"Dacă mă voi simţi bine, nu spun «nu» unei întoarceri pe teren peste un an sau doi. Nu voi mai juca însă handbal de înaltă performanţă, la Oltchim sau în naţională"
Narcisa Lecuşanu
"Am lucrat cu Narcisa la junioare, tineret, apoi la senioare, la Kometal Skopje. E o jucătoare extraordinară, disciplinată, educată. O handbalistă complexă pe care o puteai folosi oriunde la linia de nouă metri"
Bogdan Macovei, fost antrenor al "naţionalei" României
"Să-i mulţumim pentru tot"
Radu Voina, antrenorul Oltchimului, crede că retragerea Narcisei e o mare pierdere pentru Oltchim şi pentru "naţionala" României. "Toţi o să spună că sînt subiectiv cînd vorbesc de ea, dar eu spun că sînt foarte obiectiv. Timpul îmi va da dreptate. Lecuşanu a fost o jucătoare extraordinară, cu un caracter deosebit. A făcut enorm pentru handbalul românesc şi trebuie să-i mulţumim pentru tot", a declarat Voina.
Reperele carierei Narcisei Lecuşanu
1995 campioană mondială de tineret cu "naţionala" României
2005 vicecampioană mondială cu România la Sankt Petersburg
2010 finalistă a Ligii Campionilor cu Oltchim
Sora sa a dus-o la handbal
Narcisa Lecuşanu provine dintr-o familie numeroasă, cu cinci copii. Sora sa mai mare, Camelia, a dus-o pe Narcisa pentru prima dată la handbal. "Era mai mare decît mine şi mergeam şi eu cu ea să mă joc pe margine. Profesorul Ciocoiu de la Şcoala generală numărul 1 din Bacău a insistat să merg. Apoi regretatul Eugen Cucu m-a luat sub aripa sa. «O să fac o mare jucătoare din ea», le-a spus părinţilor, ca să mă lase în continuare la handbal", a povestit Narcisa.
129 de goluri a marcat pentru Oltchim în Liga Campionilor în 40 de partide disputate
302 goluri a marcat Narcisa Lecuşanu pentru "naţionala" României în cele 116 partide disputate
Regretul carierei
Narcisa Lecuşanu se simte o jucătoare împlinită. "Am jucat la cel mai înalt nivel. Regret însă că această generaţie superbă din care am făcut parte nu a urcat decît o singură dată pe podium la Mondialul din 2005. Am fost aproape la Mondiale în 2007, la Euro 2008, chiar şi la Olimpiadă la Beijing, dar nu am avut şi noroc. Acesta e marele regret acum, cînd ştiu că mă retrag", a încheiat Narcisa.
Narcisa Lecuşanu a decis să se retragă din handbal. La 34 de ani, centrul Oltchimului a hotărît că e timpul să lase locul jucătoarelor mai tinere
S-a terminat finala Ligii Campionilor dintre Oltchim şi Viborg. Sala Polivalentă e în beznă. "We are the champions" răsună la difuzoarele sălii. Vîlcencele îşi aplaudă suporterii mulţumindu-le pentru sprijin, dorind parcă săi ceară iertare fiindcă nu au putut să cîştige. Danezele se bucură. Se bat cu şampanie şi dansează cu cupa în braţe. Undeva retrasă, Narcisa Lecuşanu a rămas jos, sprijinită de bara porţii. Priveşte în gol. A fost ultimul său meci cu adevărat în handbal şi parcă nu-i vine să creadă. În minte i se derulează toate succesele, bucuriile şi dezamăgirile unei cariere care a început la Bacău, acum 24 de ani. Ochii i se umezesc de lacrimi.
- Narcisa, de ce ai decis să te retragi acum, tocmai după ce ai jucat finala Ligii Campionilor? Nu mai puteai continua?
- Mi-aş fi dorit să mai joc, dar nu mai pot. Genunchiul stîng nu mă mai lasă. Am jucat în ultimii ani cu dureri foarte mari, practic, fără cartilaj. Am făcut constant injecţii în genunchi, am strîns din dinţi. Acum am considerat că e timpul să spun «Stop!».
- Oltchim şi-a propus drept obiectiv pentru sezonul viitor cîştigarea Ligii. Nu puteai să mai aştepţi un an?
- Nu depinde de mine. Dacă nu ar fi fost problemele cu genunchiul, aş mai fi jucat. Dar nu vreau să încurc pe nimeni, nu vreau să mă arate lumea cu degetul. Un sportiv trebuie să ştie cînd să se retragă. Eu le doresc mult succes fetelor, voi fi alături de ele tot timpul!
- Ce simte un sportiv cînd, după o viaţă petrecută în sport, spune "gata, de azi nu mai fac sport"?
- E greu, e foarte greu de exprimat în cuvinte. Nu e uşor să te desparţi de ceea ce ai făcut tot timpul. Handbalul a fost pentru mine tot: Şcoală, loc de joacă, a fost casa mea. Am plecat de acasă la 19 ani şi mă mai întorc la 35.
- Cum a fost perioada petrecută la Oltchim?
- Au fost patru ani de succese şi cu bune, şi cu rele. Am cîştigat Cupa Cupelor în 2007, dar asta a fost ceva normal, aveam echipă prea bună pentru Cupa Cupelor. Apoi au venit bucuriile din Ligă. Semifinalele atinse în 2009 şi finala din 2010. Nu vreau să supăr pe nimeni, dar cred că am scos maximum din ce se putea în această perioadă.
- Ce te vezi făcînd mai departe? Rămîi în handbal?
- E prea devreme să spun acum. Nu mă văd antrenor sau mai ştiu eu ce în handbal, dar tot ce vreau acum e o perioadă de pauză. Vreau să-mi adun gîndurile, să-mi pun ordine în viaţă şi apoi voi lua o decizie.
Vorbeşte trei limbi străine
Narcisa Lecuşanu a jucat pînă acum în străinătate, la Kometal Skopje, Borussia Dortmund, TV Lutzellinden, Ikast şi Aalborg. "La 19 ani, Bogdan Macovei m-a luat la Kometal Skopje, acolo unde am jucat prima semifinală de Liga Campionilor. Mi-a plăcut foarte mult, dar am plecat după două sezoane pentru că au început problemele din Kosovo". A ajuns în Germania, la Dortmund, şi apoi la Lutzellinden. "Am cîştigat campionatul în Germania, aveam echipă foarte bună, dar totul s-a destrămat cînd au apărut problemele finaciare", a spus Narcisa. A ajuns în Danemarca.
"E singurul loc în care am jucat şi în care nu am cîştigat titlul. Tot din cauza celor de la Viborg", glumeşte Narcisa. Pe unde a trecut, Lecuşanu a învăţat la perfecţie să vorbească. "Mi-a plăcut să învăţ, să comunic cu oamenii. Vorbesc daneza, germana şi macedoneana", încheie Narcisa.
"În România e multă răutate!"
Lecuşanu nu regretă nici un moment că s-a întors să joace în România, în 2006. "Peste tot pe unde am fost, a fost foarte bine. Cînd Oltchim m-a căutat, în 2005, am spus că e timpul să vin aproape de casă, dar am crezut şi în proiectul Oltchimului, acela de a alcătui o formaţie competitivă. Tot ce-mi lipseşte din străinătate e liniştea şi respectul oamenilor. În România e multă răutate", a declarat Narcisa.
"Ştiu că mulţi spun despre mine că sînt «nora» şi că de asta domnul Voina mă bagă să joc. Sînt răutăţi ieftine. Încă nu sînt nora domnului Voina, sînt prietenă cu Bogdan, fiul său, dar nu dumnealui m-a adus la Vîlcea şi nu de asta joc. Dar, aşa sîntem noi. românii, ne interesează mai mult ce e în ograda vecinului, decît ce e în a noastră", a încheiat Lecuşanu.
"Ultimii doi ani la Oltchim au fost cei mai frumoşi. A fost ceva senzaţional pentru noi că am ajuns să jucăm finala Ligii Campionilor"
"Dacă mă voi simţi bine, nu spun «nu» unei întoarceri pe teren peste un an sau doi. Nu voi mai juca însă handbal de înaltă performanţă, la Oltchim sau în naţională"
Narcisa Lecuşanu
"Am lucrat cu Narcisa la junioare, tineret, apoi la senioare, la Kometal Skopje. E o jucătoare extraordinară, disciplinată, educată. O handbalistă complexă pe care o puteai folosi oriunde la linia de nouă metri"
Bogdan Macovei, fost antrenor al "naţionalei" României
"Să-i mulţumim pentru tot"
Radu Voina, antrenorul Oltchimului, crede că retragerea Narcisei e o mare pierdere pentru Oltchim şi pentru "naţionala" României. "Toţi o să spună că sînt subiectiv cînd vorbesc de ea, dar eu spun că sînt foarte obiectiv. Timpul îmi va da dreptate. Lecuşanu a fost o jucătoare extraordinară, cu un caracter deosebit. A făcut enorm pentru handbalul românesc şi trebuie să-i mulţumim pentru tot", a declarat Voina.
Reperele carierei Narcisei Lecuşanu
1995 campioană mondială de tineret cu "naţionala" României
2005 vicecampioană mondială cu România la Sankt Petersburg
2010 finalistă a Ligii Campionilor cu Oltchim
Sora sa a dus-o la handbal
Narcisa Lecuşanu provine dintr-o familie numeroasă, cu cinci copii. Sora sa mai mare, Camelia, a dus-o pe Narcisa pentru prima dată la handbal. "Era mai mare decît mine şi mergeam şi eu cu ea să mă joc pe margine. Profesorul Ciocoiu de la Şcoala generală numărul 1 din Bacău a insistat să merg. Apoi regretatul Eugen Cucu m-a luat sub aripa sa. «O să fac o mare jucătoare din ea», le-a spus părinţilor, ca să mă lase în continuare la handbal", a povestit Narcisa.
129 de goluri a marcat pentru Oltchim în Liga Campionilor în 40 de partide disputate
302 goluri a marcat Narcisa Lecuşanu pentru "naţionala" României în cele 116 partide disputate
Regretul carierei
Narcisa Lecuşanu se simte o jucătoare împlinită. "Am jucat la cel mai înalt nivel. Regret însă că această generaţie superbă din care am făcut parte nu a urcat decît o singură dată pe podium la Mondialul din 2005. Am fost aproape la Mondiale în 2007, la Euro 2008, chiar şi la Olimpiadă la Beijing, dar nu am avut şi noroc. Acesta e marele regret acum, cînd ştiu că mă retrag", a încheiat Narcisa.
