SPORTURI  »  JO 2012  »  CORESPONDENŢĂ DIN LONDRA

Jocuri pentru ţările bogate » Povestea Jocurilor Paralimpice spusă de Roxana Fleşeru şi Cristi Preda

Cărucioarele în care cele două sportive se întrec la atletism sînt foarte costisitoare. La nivelul unei maşini bune, la mîna a doua +2   FOTO
Cărucioarele în care cele două sportive se întrec la atletism sînt foarte costisitoare. La nivelul unei maşini bune, la mîna a doua

Articol de , - Publicat marti, 04 septembrie 2012 00:00 / Actualizat luni, 03 septembrie 2012 22:00

Voinţă, ambiţie, limite depăşite sînt cuvintele care se leagă, de cele mai multe ori, de sportivii care participă la Jocurile Paralimpice, dar sportul se leagă şi de altceva.

Un cărucior cu rotile folosit pentru a juca baschet a ajuns să coste chiar 4.000 de lire.

Multe ţări din lume nu-şi permit luxul să trimită prea mulţi sportivi la Jocurile Paralimpice din cauza lipsei banilor. Exemplul cel mai elocvent. Cambodgia, ţara cu cei mulţi oameni care au suferit amputări din cauza minelor antipersoană, a primit din partea Comitetului Internaţional Olimpic o singură invitaţie. 165 de ţări au reprezentanţi, dar Jocurile Paralimpice sînt departe de a fi un eveniment global. Ţările în curs de dezvoltare nu le pot suporta costurile scaunelor cu rotile hi-tech sau ale protezelor de ultimă generaţie.

Diferenţe mari
"Sîntem conştienţi că nu numai numărul ţărilor trebuie să crească, dar şi numărul sportivilor care vin din ţări mai mici", a spus în The Guardian Craig Spence de la Comitetul Paralimpic Internaţional. La Beijing, jumătate dintre participanţi proveneau din doar nouă ţări dintr-un total de 146. La Londra, lucrurile stau mai bine: cele nouă ţări au 40 la sută din totalul de 4.200 de participanţi. Cu toate acestea, Jocurile Paralimpice sînt o competiţie pentru ţările bogate. Dovada: Malawi şi Botswana au fost nevoite să-şi retragă echipele pentru că nu au avut fonduri.

Diferenţa e şi mai mare atunci cînd vine vorba despre sporturi care implică tehnică avansată. Cu roţi din fibră de carbon şi cadre din materiale cît mai uşoare, cărucioarele folosite la atletism sau tenis ajung să coste 4.000 de lire. O pereche de proteze cum utilizează starul Oscar Pistorius ajunge la 15.000 de lire. "Ne dăm toţi seama că echipamentul a devenit o problemă. Costurile sportului paralimpic pot fi uneori prohibitive", a mai spus Spence.

Prejudecăţile oamenilor
Pe lîngă partea materială, unii sportivi se confruntă cu prejudecăţile compatrioţilor. Charles Narh Teye are 35 de ani şi e din Ghana. O infecţie nediagnosticată la timp a dus la amputarea ambelor picioare. "Cel mai greu mi-a fost să trec prin şcoală pentru că oamenii credeau că dacă ai unele dizabilităţi, ele pot fi transmise. Nu se aşezau lîngă mine, credeau că dacă se ating de protezele mele vor suferi şi ei o amputare! Trebuia să stau mereu în spatele clasei şi nimeni nu voia să se joace cu mine", îşi aminteşte el. Şi-a găsit alinarea în sport şi acum practică powerlifting-ul.

Şi Eduard Novak, campion paralimpic în proba de urmărire, a avut de luptat în România cu prejudecăţile. El spunea că aici e ca în Sparta antică: dacă nu eşti întreg, ar trebui să fii aruncat de pe o stîncă.

Unul dintre paradoxurile acestei lumi este că ţările cu cele mai puţine posibilităţi de a susţine sportul paralimpic au o bază de selecţie mai mare, lucru cauzat de incidenţa mai mare a bolilor, de şoselele nesigure sau ca urmare a războaielor civile.

Succesul unor ţări la Jocurile Paralimpice vine chiar în urma unor războaie. Voleiul este extrem de popular în Iran, echipa acestei ţări a cîştigat din 1988 încoace cinci medalii din cele puse în joc. O echipă în care evoluează veterani ai războiului crud cu Irakul. În 2004, aurul a fost adjudecat de Bosnia şi Herţegovina, al cărei căpitan a fost Sabahudin Delalici, care şi-a pierdut un picior în 1992, în conflictul din Balcani.

Cuprinderea cît mai multor ţări în mişcarea paralimpică este una dintre ţintele Comitetului Paralimpic Internaţional. La Jocurile de la Londra au fost date 61 de wild-card-uri. "Pînă la urmă, Jocurile Paralimpice sînt un eveniment sportiv de elită şi vrem ca sportivii cei mai buni să fie prezenţi", a subliniat Spence. Cuvinte întărite şi de prezentatorul Channel 4, Alex Brooker: "Nu vă uitaţi doar la faptul că au anumite dizabilităţi. Sînt puternici şi aici este vorba despre sport adevărat, aşa că bucuraţi-vă de el".

8 milioane de britanici au urmărit pe Channel 4 ceremonia de deschidere a Jocurilor Paralimpice

27 de milioane de britanici au urmărit ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice pe BBC

165 de ţări sînt prezente la Jocurile Paralimpice

205 este numărul de Comitete Olimpice Naţionale care şi-au trimis sportivi la Jocurile Olimpice

20 de sporturi se dispută la Jocurile Paralimpice

30.000 de voluntari au participat la Festivitatea de Deschidere a Jocurilor Paralimpice de la Londra

Denumirea de Paralimpice vine de la cuvîntul para, care înseamnă în paralel sau împreună cu Jocurile Olimpice, şi nu, aşa cum se crede, de la paraplegic.

Citeşte şi: Londra de la roz la mov » Capitala Marii Britanii continuă să trăiască în ritmul Jocurilor, de data aceasta Paralimpice

„Fotbalul se «deteritorializează»! Nu mai există ceva esențial” » Un profesor de antropologie, Christian Bromberger, conferință de excepție despre o „mutație” în fotbalul de azi: „Am plecat de la tifoso, adică boală contagioasă, și am ajuns aici”

32 de ani de la moartea tragică a fotbalistului român „mai talentat decât Hagi” » Cum l-a „vânat” Securitatea și de ce nu s-a înțeles nici cu Dobrin, nici cu Hagi: „Gică îl înjura, îl scuipa”


Comentarii (2)
klauss_22
klauss_22  •  04 Septembrie 2012, 08:55

@paulono : a plecat deja Bas-ul si nu mai poate pleca el... :)))

paulono
paulono  •  04 Septembrie 2012, 04:58

Cand pleaca ponta la Londra ?

Vezi toate comentariile (2)
Comentează