Articol de Marian Ursescu, Luminiţa Paul, Cristi Preda (foto) - Publicat luni, 04 august 2008 00:00
Cei opt luptători aflaţi la Beijing alternează antrenamentele specifice cu cele de forţă, pe care le fac chiar în Satul Olimpic
Da, după-amiaza asta e uşoară! Nu se mai merge la sala de antrenament, care e situată la aproape 40 de kilometri de Satul Olimpic. Rămîn aici pentru alergare şi forţă. Şase luptători, trei de la greco-romane, trei de la libere, şi două luptătoare sînt partea grupului care trage un pic de timp, lungind paşii pe aleile acoperite cu tartan. Trei antrenori, secretarul general al federaţiei, campionul olimpic din 1988, Vasile Puşcaşu, şi medicul îi îmboldesc. Deşi afară sînt 30 de grade, toţi au pantaloni lungi de trening şi bluzele din fîş cu fermoarul tras pînă peste bărbie.
Uşor? Nici vorbă! Trec repede pe lîngă sala de forţă. Cîţiva intră doar ca să lase o parte din echipament, apoi se îndreaptă spre pistă. Un traseu circular care străbate o pădurice şi pe care cel mai rapid dintre luptători îl face în 3 minute şi 45 de secunde. Primul tur. Fiecare aleargă în ritmul lui, plutonul fiind încheiat de Rareş Chintoan, "greul" de la categoria 120 de kilograme. "Respiră, respiră!", îi spune antrenorul Petre Coman cînd trec prin dreptul punctului de cronometraj. Estera Dobre, luptătoarea subţirică şi ageră, aleargă atît de concentrată încît pare chiar o atletă. Are căştile în urechi şi le scoate doar cînd ajunge în locul unde stă antrenorul Daniel Ioniţă. Fata nu vrea să ştie altceva decît timpul, apoi revine la fuga ei.
Sarea şi piperul
Cel mai vîrstnic din lot, Petru Toarcă (32 de ani), de la libere, e întîmpinat cu încurajări: "Bravo, bătrîne! Hai, aşa, bine!". Iulian Panait se ţine de glume. "Maestre!", strigă el către Petre Cărare. "Îl bat unii pe dom' doctor! Duceţi-vă să-l scăpaţi!". Dar antrenorul nu se lasă păcălit atît de uşor. Zîmbeşte în colţul gurii şi-l îndeamnă să alerge mai departe. Peste încă un tur, apare pe pistă şi medicul Nicolae Ploieşteanu. Ca un făcut, tot Panait e în spatele lui. "Uitaţi, maestre! L-am salvat! Îl băteau unii, vă spun eu!". Doctorul are însă varianta sa: "Măi, Petrică, păi ăştia aleargă sau se uită la copaci? Am trecut pe lîngă ei şi se odihneau".
Glumele presară sare şi piper peste antrenamentele dure. Aşa e mereu la lupte. Sportivii şi antrenorii se înţeapă amical, dar cînd trebuie să muncească, nu dau înapoi. Alergarea de jumătate de oră a fost aperitivul. Felul principal şi desertul urmează la sala de forţă.
Dublul greutăţii
Încep cu halterele. Micuţul Virgil Munteanu, de la 55 de kilograme, încarcă bara cu aproape dublul greutăţii lui. Exerciţiile sînt scurte şi intense. Apucă băţul de metal şi îl ridică rapid spre piept de cîteva ori, încordîndu-şi toţi muşchii. Urmează Eusebiu Diaconu. Alături, Rareş Chintoan adaugă cîteva discuri de 5 kilograme la ceea ce avea deja pe bară. Vasile Puşcaşu nu poate sta degeaba: apucă un rotocol de 10 kilograme şi face cîteva serii de mişcări cu el. Treningurile şi tricourile sînt fleaşcă. Şedinţa de forţă de aproape o oră se încheie cu serii de tracţiuni. Estera Dobre rămîne ultima, parcă nu vrea să se dezlipească de aparate. Pînă la urmă, vine şi ea.
La ieşire, Sebi Diaconu bate cuba cu boxerul Ionuţ Gheorghe. A venit schimbul. A fost uşor, nu-i aşa?
Cei opt luptători aflaţi la Beijing alternează antrenamentele specifice cu cele de forţă, pe care le fac chiar în Satul Olimpic
Da, după-amiaza asta e uşoară! Nu se mai merge la sala de antrenament, care e situată la aproape 40 de kilometri de Satul Olimpic. Rămîn aici pentru alergare şi forţă. Şase luptători, trei de la greco-romane, trei de la libere, şi două luptătoare sînt partea grupului care trage un pic de timp, lungind paşii pe aleile acoperite cu tartan. Trei antrenori, secretarul general al federaţiei, campionul olimpic din 1988, Vasile Puşcaşu, şi medicul îi îmboldesc. Deşi afară sînt 30 de grade, toţi au pantaloni lungi de trening şi bluzele din fîş cu fermoarul tras pînă peste bărbie.
Uşor? Nici vorbă! Trec repede pe lîngă sala de forţă. Cîţiva intră doar ca să lase o parte din echipament, apoi se îndreaptă spre pistă. Un traseu circular care străbate o pădurice şi pe care cel mai rapid dintre luptători îl face în 3 minute şi 45 de secunde. Primul tur. Fiecare aleargă în ritmul lui, plutonul fiind încheiat de Rareş Chintoan, "greul" de la categoria 120 de kilograme. "Respiră, respiră!", îi spune antrenorul Petre Coman cînd trec prin dreptul punctului de cronometraj. Estera Dobre, luptătoarea subţirică şi ageră, aleargă atît de concentrată încît pare chiar o atletă. Are căştile în urechi şi le scoate doar cînd ajunge în locul unde stă antrenorul Daniel Ioniţă. Fata nu vrea să ştie altceva decît timpul, apoi revine la fuga ei.
Sarea şi piperul
Cel mai vîrstnic din lot, Petru Toarcă (32 de ani), de la libere, e întîmpinat cu încurajări: "Bravo, bătrîne! Hai, aşa, bine!". Iulian Panait se ţine de glume. "Maestre!", strigă el către Petre Cărare. "Îl bat unii pe dom' doctor! Duceţi-vă să-l scăpaţi!". Dar antrenorul nu se lasă păcălit atît de uşor. Zîmbeşte în colţul gurii şi-l îndeamnă să alerge mai departe. Peste încă un tur, apare pe pistă şi medicul Nicolae Ploieşteanu. Ca un făcut, tot Panait e în spatele lui. "Uitaţi, maestre! L-am salvat! Îl băteau unii, vă spun eu!". Doctorul are însă varianta sa: "Măi, Petrică, păi ăştia aleargă sau se uită la copaci? Am trecut pe lîngă ei şi se odihneau".
Glumele presară sare şi piper peste antrenamentele dure. Aşa e mereu la lupte. Sportivii şi antrenorii se înţeapă amical, dar cînd trebuie să muncească, nu dau înapoi. Alergarea de jumătate de oră a fost aperitivul. Felul principal şi desertul urmează la sala de forţă.
Dublul greutăţii
Încep cu halterele. Micuţul Virgil Munteanu, de la 55 de kilograme, încarcă bara cu aproape dublul greutăţii lui. Exerciţiile sînt scurte şi intense. Apucă băţul de metal şi îl ridică rapid spre piept de cîteva ori, încordîndu-şi toţi muşchii. Urmează Eusebiu Diaconu. Alături, Rareş Chintoan adaugă cîteva discuri de 5 kilograme la ceea ce avea deja pe bară. Vasile Puşcaşu nu poate sta degeaba: apucă un rotocol de 10 kilograme şi face cîteva serii de mişcări cu el. Treningurile şi tricourile sînt fleaşcă. Şedinţa de forţă de aproape o oră se încheie cu serii de tracţiuni. Estera Dobre rămîne ultima, parcă nu vrea să se dezlipească de aparate. Pînă la urmă, vine şi ea.
La ieşire, Sebi Diaconu bate cuba cu boxerul Ionuţ Gheorghe. A venit schimbul. A fost uşor, nu-i aşa?
Soluția de urgență? Un fost mare internațional, pregătit să-i ia locul lui Arne Slot la Liverpool
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
