Finalista de la Australian Open 2021, revenire după o suferință de trei ani tratată cu cartilagiu de la un cadavru

30 de ani socotiți în buletin și 3 de pauză din cauza accidentărilor care au stopat o carieră ce tocmai începuse să prindă avântul prezis cu ceva timp în urmă.

Jennifer Brady, finalistă la Australian Open 2021 și semifinalistă la US Open 2020, de fiecare dată învinsă de Naomi Osaka, și-a descris suferința din ultimii ani în cadrul podcast-ului Changeover, cu Justin Roberts și Jody Maginley.

A vorbit despre ce a mers prost în problema de la genunchi, cât de dificilă poate fi recuperarea și, tocmai din acest motiv, cât de importantă este întoarcerea recentă la tenis, chiar dacă se produce la un nivel mărunt în comparație cu vârfurile de la începutul anilor 2020.

„În 2023 aveam o accidentare la genunchi și jucam cu ea de ceva timp, ca și acum ai pune Band-Aid, știi?”, a explicat ea, referindu-se la o marcă de plasturi populară în SUA. „Apoi am ajuns într-un punct în care nu mai puteam nici să joc, nici să mă antrenez așa cum îmi doream”.

Jennifer Brady, genunchi cu cartilagiu de la un cadavru

Tratamentul tradițional nu mai oferea opțiuni, așa că Brady a fost pusă în fața unei soluții dificile și surprinzătoare. „Nu mai aveam încotro, trebuia să fac o operație importantă și să mi se facă transplant de la un cadavru”, a dezvăluit ea. Intervenția era menită să repare o gaură din articulația genunchiului.

„Trebuia să fie umplută cu cartilagiu”, a continuat Jenny, spunând că avea și varianta de a se folosi unul propriu, dar a respins ideea. „Mă gândeam, la cât de norocoasă sunt, îl iau de undeva și apoi apare ceva acolo și îmi trebuie alt transplant”, a povestit ea cu o nuanță de umor negru.

În schimb, s-a folosit cartilagiu de la donator, dar chiar și pentru ca acest lucru să se petreacă a fost necesară o perioadă de așteptare incomodă. „Am sunat la cabinetul medicului și i-am spus: «Bună ziua, trebuie să vin pentru asta. Aștept de câteva săptămâni»”, și-a amintit ea. „Iar femeia mi-a răspuns: «Păi, nu știu dacă știți sau nu, dar cineva trebuie să moară pentru ca dumneavoastră să puteți fi operată». I-am răspuns: «Doamne, da, știu»”.

Operația s-a făcut în cele din urmă în februarie 2024. Recuperarea a fost lungă și dureroasă. „A trebuit să stau între opt și zece săptămâni fără să pun greutate pe picior, folosind cârje”, spune ea. „A fost brutal. Foarte greu”. Nu mai participase la competiții din octombrie 2023.

Din punct de vedere fizic, urmările au fost șocante. „Am pierdut multă forță”, a recunoscut Jennifer. „Asta e partea cel mai greu de recuperat. Mă ofileam. Picioarele mele nu mai aveau deloc forță în partea inferioară a corpului. E incredibil cât de repede o pierzi și cât de mult durează să o recuperezi”, a descris ea revelația amară.

1titlu are Jennifer Brady în palmares, Lexington 2020, și o altă finală jucată, Australian Open 2021. A câștigat și un turneu la dublu, Stuttgart 2021, alături de Ashleigh Barty

Jennifer Brady: „Ajungi la un punct în care te întrebi: «Oare voi mai putea juca vreodată?»”

Revenirea ei pe teren a fost marcată de momente frustrante. „Au fost perioade în care nici măcar nu mă gândeam să revin”, a spus ea. „A trebuit să o iau de la zero de mai multe ori – 15 minute de antrenament, 15 minute de joc, apoi 30 de minute, 45 de minute – toată progresia asta. Apoi ieși de pe teren și trebuie să o iei de la capăt”, a relatat.

Din punct de vedere mintal, procesul a fost și mai dificil. „Probabil că necunoscutul este partea cea mai înfricoșătoare”, a spus Brady. „Ajungi la un punct în care te întrebi: «Oare voi mai putea juca vreodată? Voi putea să mă antrenez așa cum vreau pentru a concura la cel mai înalt nivel?»”.

Momentul în care Brady s-a accidentat a făcut ca totul să fie și mai greu de acceptat. Problemele cu genunchiul au apărut pentru prima dată spre sfârșitul anului 2021, în același sezon în care a ajuns în finala Australian Open. „În acel an am avut probleme cu piciorul și cu genunchiul”, a spus ea. „Am avut un program limitat de turnee, am sărit peste sezonul pe iarbă și am jucat cu dureri pe zgură”, a rememorat ea.

Suferința, temerile și durerile de atunci au fost explorate într-o altă confesiune dură, oferită către NY Times în 2023 și reprodusă aici.

Acum, după ce a încercat și antrenoratul, după ce a văzut că poate găzdui un podcast, a reușit și revenirea în tenis. Una discretă, la finalul lunii ianuarie, într-un turneu ITF de categorie W100 la San Diego, pe hard, unde a ajuns până în semifinale. Este însă un început. Încă unul.