SPORTURI  »  TENIS  »  US OPEN

Luminiţa Paul despre stil, talent, eleganţă: Roger în alb şi negru

Roger Federer
Roger Federer

Articol de GSP - Publicat sambata, 03 septembrie 2011 00:00 / Actualizat sambata, 03 septembrie 2011 12:58

Despre stil, talent, eleganţă. Despre implicare şi priorităţi. Despre unicitate. Despre Federer


Abia au trecut cîteva zile la US Open şi Djokovici are deja trei seturi cîştigate la zero, unu în primul meci şi două în al doilea. Cum spune un titlu pe site-ul oficial de la Flushing Meadows, a deschis magazinul de covrigi. OK, cu sau fără capsula presurizată, omul îşi vede de treabă, e setat. Va fi timp şi pentru asta, despre altcineva vreau însă să scriu astăzi. Despre Roger.

Şi pentru el au trecut două tururi. N-a pierdut vreun set, dar nici n-a cîştigat la zero. A avut adversari modeşti, pe care i-a învins dominîndu-i prin eleganţa şi viteza jocului său. Prin precizie şi un teribil simţ al terenului. Prin acea senzaţie de întreg, de rotund pe care o inspiră jocul său. Mîngîiere şi biciuire. Picioare care ţes perfect paşii, braţele aproape subţiri, absenţa timpilor morţi. Roger n-are ticuri, în afară de acel gest pe care îl face cu vîrfurile degetelor cînd îşi reaşază buclele. Nu pierde timp pe teren decît dacă n-are încotro. Dar toate astea se ştiu, nu? Despre ce vorbim noi aici?

Despre un context. Despre un posibil moment. Despre o stare. Şi despre un tip care îşi poartă cu graţie cele 16 titluri de Mare Şlem, record absolut, chiar dacă acum nu mai deţine nici unul. Într-un fel, ceea ce se întîmplă acum cu Federer seamănă cu situaţia prin care a trecut Pete Sampras la 29-30 de ani. Cu similitudini şi diferenţe, evident. Americanul a cucerit ultimul său Wimbledon în 2000, apoi nu şi-a mai adjudecat nici un trofeu, de nici un fel, vreme de peste 2 ani. Nu exista interviu sau conferinţă de presă în care să nu se pună întrebarea dacă mai poate sau nu cîştiga un turneu de Mare Şlem şi Pete spunea că da. Că simte cum acel titlu zace în el, ascuns în muşchi şi în creier. Au mai fost două finale la US Open, 2000 şi 2001, pierdute la Safin şi Hewitt, puşti teribili pe atunci. Şi a venit 2002, US Open-ul de vis, al renaşterii şi al încheierii. Cel mai frumos final.

Şi Federer e întrebat dacă va mai cîştiga un concurs de Grand Slam, cea mai recentă izbîndă a lui fiind Australian Open 2010. Şi el răspunde că da. Ştie că vremurile în care învingea în trei turnee majore pe an s-au dus, dar asta nu înseamnă că, dintr-o dată, unu e puţin. Sau imposibil. A dovedit-o imensa tresărire de la Roland Garros, cînd toată lumea vorbea despre Djokovici şi Nadal, iar el şi-a văzut de treabă în planul secund şi a mers pînă în finală. O poate dovedi un US Open 2011 degajat, fluid, rapid, elegant. Precum jocul lui Roger.

Playtech: BOMBĂ! Totul e clar acum! Cu cine se iubește Alexandra Dinu, imaginile sunt grăitoare


Comentarii (4)
mariuscarsing
mariuscarsing  •  03 Septembrie 2011, 14:13

sa nu uitam ca singurul jucator care l-a batut pe nole intr-un meci intreg anul asta a fost federer pt ca la meciul cu murray a abandonat deci cu siguranta mai poate castiga un turneu de mare slem

sobi
sobi  •  03 Septembrie 2011, 13:57

sorry luminita.nu cunosti tenis,chiar deloc.imi pare rau ca-ti spun asa ceva dar o meriti.cu cine a jucat federer al tau 5-6 ani???????????cu nimeni.exact.daca nu aparea nadal sau djokovici federer al tau avea 30 de titluri de mare slam,.da da.pai o fi federer bun dar daca era pe vremea lui sampras era un tenisman normal, pentru ca atunci erau 6,7,8 jucatori care nu puteai sa sti cine castiga,dar v-ati luat unul dupa altul si scrieti tot felul de aiureli despre federer.asa ca ma studiaza si mai gandeste chit ca iti place federer.numai bine.

clnscp
clnscp  •  03 Septembrie 2011, 13:42

nu'i poti compara pe 'pustii teribili' safin si hewitt cu nole si nadal, as zice nici chiar cu 'pustiul teribil' murray. eu zic sa il lasam pe federer in trecut unde ii e locul si sa ne bucuram ca vedem pe viu asemenea jucatori.

Vezi toate comentariile (4)
Comentează