Steaua ca-n filme

A fost o experiență complementară perfectă. Numai în Kazahstan, cea mai tare țară din lume, așa cum este prezentată în film, mai poți găsi o echipă a armatei în prima ligă.

Mi-l și imaginam pe comandantul CSA, Ciobanu, nume predestinat, în uniforma sa de militar, la întâlnirea oficială cu Florentino Perez înaintea unei partide din Champions League între cazarma noastră sportivă de elită și Real Madrid. “Borat” curat…

Nu întâmplător scenele din “Borat” care ar fi avut loc în Kazahstan s-au filmat în România. Există, iată, un fir spiritual care leagă Ghencea de Alma Ata, mai nou Almaty.

Contra lui Becali pe brânza lui Becali

Există reflexul primitiv cum că, dacă remarci această absurditate “kazahstaneză”, înseamnă că “ți-ai luat brânză”. Însă viața bate chiar și cel mai absurd film, „Borat”. Autorul loviturii de palat, cel care a pus la cale complotul din Parlament pentru a-l înjunghia pe locatarul de la “palat”, era chiar încasatorul maxim de brânză.

Căpetenia auristă, cel care și-a tras o nuntă copie fidelă a nunții de acum un veac a liderului legionar Zelea Codreanu, a primit de la “palat” literalmente tone de brânză pentru pastoralul eveniment. Numai că respectiva căpetenie s-a ales de la “palat” și cu mormane de brânză de Bruxelles, din aia de se tipărește în bârlogul globaliștilor.

Așadar, încasatorul de mormane de brânză de la “palat” a fost autorul ambuscadei legislative prin care echipa din unitatea militară putea intra în prima ligă. E o glumă a vieții care bate toate poantele extreme ale scenariștilor lui “Borat”.

Tânguielile publice ale lui Tudorel Stoica, fostul căpitan al Stelei care nu înțelege cum de nu poate juca în prima ligă în 2025 echipa Ministerului de Război, mi-au adus aminte de o și mai capodoperă cinematografică decât “Borat”, și anume “Goodbye, Lenin!”.

În acel minunat film german, o tovarășă care se ocupa cu propaganda și era foarte atașată de regimul comunist suferă un accident cerebral. Medicii îi transmit familiei că tovarășa, internată în spital pentru recuperare, trebuie protejată emoțional, nu trebuie să trăiască niciun șoc, pentru că acesta i-ar putea fi fatal.

Goodbye, Tudorel!

Problema este însă că, în timpul recuperării tovarășei în spital, cade comunismul în RDG. Medicii și familia cad și ei de acord că o asemenea veste poate crea un șoc emoțional ce poate fi periculos pentru o persoană atât de atașată de comunism. Așa că fiii tovarășei fac eforturi ca mama lor să creadă că redegiștii încă există, cu tot cu “închisoarea” aferentă.

Astfel că ei se chinuie să mai găsească prin magazine borcane cu castraveciori cum îi plăceau tovarășei și care nu se mai făceau în zorii capitalismului ce inunda estul Germaniei. Și tot fiii tovarășei aduc la spital un grup de copii costumați ca “pionieri” sau “șoimi ai patriei” pentru a-i cânta tovarășei versuri propagandistice deși aceste organizații comuniste pentru copii nu mai existau.

Totul mergea bine până când, într-o zi, în timp ce tovarășa privea pe fereastră din rezerva sa individuală, un elicopter a trecut prin fața spitalului transportând cu niște parâme o uriașă statuie a lui Lenin. Simbolurile comunismului erau îndepărtate. Acum îmi fac emoții și pentru Tudorel Stoica.

Chiar dacă el a trăit în capitalism încă din comunism pentru că prietenul lui, Vali Ceaușescu, l-a lăsat să emigreze în Occident, lucru interzis sub amenințarea morții pentru toți ceilalți fraieri care n-aveau pilele lui Tudorel. Și vajnicul căpitan n-a văzut prin Franța prin care l-a lăsat Valentin să joace pe franci, să respire libertate, că armata franceză rupe-n două campionatul din Hexagon.

Dar chiar și așa mi-e teamă că acum, după 35 de ani, într-o zi, pe lângă vila din Cotroceni a lui Tudorel, va trece un elicopter ducând o statuie gigantică a lui Ceaușescu. Poate chiar acel elicopter care făcea curse spre Târgoviște în decembrie ‘89.