EXCLUSIV Ionuț Radu, interviu-eveniment, primul după 6 ani: „Românii sunt văzuți... puțin altfel” » Singura echipă pe care o urmărește la TV: „În rest, nu mă uit la fotbal”

Nu e ușor să-l convingi pe Ionuț Radu să dea interviuri, la fel cum le este greu adversarilor din La Liga să-i dea gol și s-o bată pe Celta. Titularul incontestabil al echipei din Vigo și al doilea portar în topul pentru „Trofeul Zamora” a acceptat un dialog deschis, fără eschivă, despre momentele critice sau fericite dintr-o carieră care numără deja nume mari.

Ionuț Radu crede că tot ceea ce i se întâmplă e numai voia lui Dumnezeu, care i-a dat tăria să își poarte crucea, după ce a fost izolat la Inter, și l-a sprijinit să se ridice de foarte jos. Este foarte recunoscător pentru șansa oferită de Celta, loc 7 în La Liga, care l-a ajutat să revină la naționala României.

Goalkeeperul șochează când spune că nu-i place să se uite la fotbal, neurmărind decât meciurile Interului lui Chivu, cu care a ținut legătura. Radu este convins că România va învinge la Istanbul și va trece de baraje pentru a ajunge la Mondiale după 28 de ani. Portarul Celtei crede că fotbaliștilor români le lipsește un declic pentru a reuși „afară" și speră ca apogeul carierei să fie în iulie.

- Ionuț, felicitări pentru tot ceea ce ai reușit la Celta Vigo în sezonul ăsta! Aș începe cu victoria cu Rayo de duminică și celebrarea de la final cu tine stând, din nou, în cap în mijlocul echipei. De unde și cum ți-a venit ideea asta și când s-a întâmplat prima oară?
- Cred că anul ăsta am făcut de șase ori la Celta și altă dată la echipa națională, la un antrenament. Mi-a venit ideea acum vreo patru-cinci ani, când eram în vacanța de vară cu niște prieteni cu barca. Ne deplasam și le-am zis «ia stai să mă pun în cap și să-mi faceți o poză». Am reușit până la urmă, fotografia se poate găsi la mine pe Instagram și de-atunci a rămas chestia asta. Am zis că atunci când o să începem să câștigăm sau să jucăm constant bine, s-o fac așa ca un moment special de celebrare. Premiera a fost când am învins-o pe Alaves cu 1-0 și după am continuat așa. Cât privește numărul, așa este, n-am mai purtat 13, dar aici, în Spania, portarii nu pot avea decât 1, 13 sau 25. Doar 13 era disponibil, dar oricum n-aveam pretenții, nu cred că îmi poartă ghinion.

- În primele trei luni la Celta ai primit mereu gol, iar în ultimele opt meciuri din LaLiga ai închis poarta de șase ori. Ai avut 344 de minute de invincibilitate: cum îți explici, cum ai reușit?
- Sincer, personal spun că e meritul întregii echipe. Nu pot să-mi asum meritul ăsta, pentru că în multe meciuri am avut puține șuturi de apărat. Iar în altele au fost multe mingi pe spațiul porții și am terminat fără gol primit. Nu pot să spun că e un secret sau ceva la mijloc. Suntem un grup foarte solid, mai ales în apărare, și trebuie să continuăm pe drumul ăsta pentru că o facem foarte bine.

- Ai apărat 8 penaltyuri din 40 în carieră, dintre care două doar în acest sezon la Celta, la fel cum ai făcut-o la Auxerre. Care este secretul tău?
- (râde) Trebuie să apăr mai multe ca să-mi îmbunătățesc statistica, nu prea-mi place! E loc întotdeauna de mai bine, dar nu am o explicație, își dai seama. Eu mă uit la adversari înainte de fiecare meci, îi văd și îi studiez puțin. Depinde de momentul și minutul jocului, de scor. Sunt mulți factori care ar putea influența un penalty, știi...

- Poate îți mărești procentajul în martie la Istanbul, în barajul cu Turcia pentru Mondiale...
- Lasă, mai bine să nu avem și să câștigăm! Vedem ce-o fi, eu am încredere că o să iasă bine.

- Te-ai acomodat destul de repede la un nou campionat, într-o lume diferită, o altă limbă, cultură, bucătărie și o altă rutină. Ce și cine te-a ajutat?
- Colegii, avem un grup foarte tânăr aici la Celta. Și în plus, cum am mai spus, avem noi, românii, în sânge forța de a ne adapta foarte repede oriunde am fi. Și pot să spun că ăsta a fost un avantaj pentru mine, pentru că oriunde m-am dus nu mi-a fost greu să mă acomodez. Mie îmi place mereu să încerc lucruri noi, să mă adaptez la locuri și culturi noi. Plus că și echipa m-a ajutat, la fel, antrenorul. Toată lumea de-aici e ca o familie foarte mare și mi-a plăcut foarte mult de la început.

- Este cea mai frumoasă familie din toate unde ai jucat în cariera ta din străinătate în Italia, în Anglia și în Franța?
- Au mai fost cluburi care mi-au plăcut. De exemplu, în Anglia era un grup bun și în Italia am fost OK. Dar aici m-am integrat rapid și pot spune că este între cele mai frumoase din carieră.

„Am fost șocat de atmosferă la primul meci. Ceva incredibil. Nu mă așteptam ca Celta să aibă suporteri așa înfocați!"

- Cu cine te înțelegi cel mai bine și ești prieten în afara terenului la Celta? Dar cu antrenorul și cu fanii, sunt cei mai fierbinți pe care i-ai avut la echipă?
- Nu mă așteptam să aibă Celta suporteri așa înfocați. Adică am rămas șocat când am văzut atmosfera când am jucat la primul meci cu Getafe. A fost ceva incredibil! Și ca să-ți răspund și la prima parte, mă înțeleg bine cu majoritatea, dar să știi că foarte mulți nu vorbesc engleza. Am început eu să vorbesc mai bine spaniolă, pentru că la început nu mă înțelegeam mai cu nimeni. Am o relație excelentă cu Iago Aspas, cu Borja Iglesias, cu Starfelt, sunt destui...

Când a fost să mă transfer la Vigo n-am cerut sfatul lui Rațiu sau al altcuiva, pentru că am ales din instinct când am auzit că mă caută Celta. I-am zis din start impresarului meu că aici vreau să joc, este totul ok. Mulțumesc lui Dumnezeu că am făcut cea mai bună alegere!
- Ionuț Radu, portarul lui Celta Vigo

- Celta are a patra cea mai bună defensivă din La Liga, iar tu ai primit mai puține goluri decât campioana, Barcelona. Cât crezi că ți se datorează și ce șanse consideri că ai să joci și sezonul viitor în Europa?
- Nu mi-a plăcut niciodată să ies în față să explic statisticile acestea, pentru că fotbalul nu e un sport individual. Când echipa joacă bine și jucătorii cresc individual. Dacă vom continua așa, cred că sunt șanse destul de mari să ne calificăm. Doar că acum începe greul și trebuie să rămânem cu picioarele pe pământ, începe perioada cea mai grea. Avem meciul cu Lille și ne trebuie victoria ca să ne asigurăm că mergem mai departe, să avem constanță în rezultate și în prestații.

- Au fost destule cazuri de cluburi mai mici implicate pe ambele fronturi care au avut mari probleme din cauza cupelor europene și chiar au ajuns la retrogradare...
- Competițiile europene au mereu ceva aparte, au altă euforie, iar aici la Celta e ceva special. Pentru că, după foarte mult timp, echipa joacă în Europa și asta cred că ne va ajuta oarecum, ne va împinge de la spate pentru a ne califica mai departe. Nu mă preocupă prea tare ideea că nu trecem în faza următoare. Dar dacă nu va fi să ne calificăm, ăsta-i fotbalul, nu e nicio tragedie!

„Dacă cineva îmi zicea acum un an că voi juca pe Bernabeu și o să câștig fără gol primit, i-aș fi spus «Ești nebun»!"

- Povestește-ne cum a fost primul tău meci pe „Bernabeu”, cu victorie la zero! Ce sentimente ai avut și cu ce ai rămas?
- Cum să fie? E ceva de nedescris... Dacă-mi spunea cineva anul trecut, în ianuarie pe vremea asta, că o să joci pe ”Bernabeu” în decembrie, nu l-aș fi crezut. Dar că o să și să câștig și să nu iau gol, i-aș fi zis «Tu ești nebun»! Nici nu eram la Venezia, mai aveam șase luni de contract la Inter, nu știam pe ce cale s-o iau și uite că viața de fotbalist e foarte imprevizibilă. Într-o zi poți să fii pe cele mai înalte cote, alteori să ajungi jos de tot. E ceva incredibil, greu de explicat în cuvinte, un meci... Cred că a fost cel mai frumos sentiment trăit până acum, pentru simplul fapt că știam unde eram cu 11 luni în urmă! Asta m-a emoționat cel mai tare.

- Se poate spune că a fost cel mai de sus moment al tău, chiar peste turneul final din 2019 de la Euro U21 când ai fost la un pas de finală?
- Nu pot să compar, fiecare are importanța sa. La momentul respectiv, a fost o perioadă de hegemonie, foarte specială, a fost pe un interval mai lung de timp, pe când aici vorbim despre un meci. Dar ca importanță, euforie și sentimentele trăite atunci, nu pot să le diferențiez.

- Ți-ai amintit că ai fost cel mai bun fotbalist român în ancheta Gazetei, așa cum e Rațiu? Ai primit mesaje de felicitare, te-a sunat Mircea Lucescu?
- Toată lumea mi-a scris în noaptea aia, doar toată lumea se uită și urmărește când e vorba de Real Madrid, mai ales dacă e și un român acolo. Cel mai frumos a fost cel al părinților mei, care mereu mă emoționează cel mai mult după meciuri. Ei știu prin ce am trecut și-mi amintesc să rămân cu picioarele pe pământ și să-i mulțumesc lui Dumnezeu pentru tot ce se întâmplă. Ceea ce este și normal, pentru că nimic nu e garantat în viață!

- Cred că cel mai tare ți-ai fi dorit ca în tribună să fi fost ca să te vadă sora ta cum o învingi pe Real Madrid...
- Mă vede oricum, știu că mă vede! Știu că se gândește la mine și la noi și că mă ajută foarte mult de-acolo. Am o forță în plus, ca să zic așa. De aceea port întotdeauna și tricoul, e cel mai important lucru pe care îl am.

- Cum a apărut varianta Celta și de ce ai ales Spania? Știu că mai aveai alte oferte din campionate de top. Poți detalia?
- Au mai fost oferte și erau OK, doar că nici nu am vrut să intru în detalii foare mult, pentru că eu știam care era ideea mea și ce voiam să fac din iulie. Așa că n-am stat pe gânduri și i-am zis impresarului meu să demareze negocierile cu Celta și, într-un final, din fericire, am ajuns aici.

„În Spania e altă mentalitate. Lumea nu e așa încordată ca în Italia, fiindcă fotbalul trebuie să fie o plăcere"

- La Venezia, de unde te-ai transferat la Celta, ai fost ales de trei ori omul meciului în returul sezonului trecut. Cât au contribuit prestațiile tale, deși echipa a retrogradat, la saltul în La Liga?
- Din câte am înțeles, m-au remarcat la Venezia, au contat mult prestațiile mele acolo. Dar pentru mine prestațiile m-au ajutat în plan personal să cresc din punctul de vedere al încrederii în mine. Pentru că nu jucasem de un an și jumătate și să intri să zic așa direct în pâine n-a fost ușor, dar până la urmă a ieșit bine. Nu doresc nimănui accidentări, doar că în fotbal, cum ți-am mai zis, într-o secundă ești sus și în și mai puțin ajungi cu capul în jos. Dumnezeu mi-a întins mâna într-un moment în care nu mai speram! Nu-ți garantează nimeni ceva în viață, nici lucrurile bune, nici lucrurile rele.

- Ai apărat în Serie A, în Premier League, în Ligue 1 și, acum, în La Liga, patru campionate din Top 5. Care crezi că ți se potrivește mai bine, unde ai dat cel mai bun randament și de ce?
- Cred că cel mai bine mi se potrivește Spania și am mai avut antrenori care mi-au spus asta de-a lungul carierei că Spania e campionatul tău și trebuie să ajungi acolo. Nu știam de ce, dar acum mi-am dat seama și chiar mă simt foarte bine aici, îmi place foarte mult. Pentru că e distractiv din punctul de vedere al fotbalului, e foarte ofensiv, portarii au mai mult de muncă. În italia era foarte multă tatică, foarte multă defensivă. Nu este așa ofensiv precum La Liga, poți să te uiți pe statistici la golurile marcate. Plus că aici e o altă mentalitate, lumea nu e așa disperată, încordată, fiindcă fotbalul trebuie să fie o plăcere. Înțeleg că există și meciuri mai proaste, zile negre, dar nu trebuie să exagerezi, fotbalul e doar un joc până la urmă!

„Golul primit în meciul cu Bologna? O bulă foarte negativă din care am ieșit foarte greu, o bombă cu efect întârziat!”

- Care a fost punctul cel mai de sus al carierei tale la cluburi, respectiv cel mai de jos?
- Să-ncep cu cel mai de jos... A fost pe 30 ianuarie 2025, când era aproape ultima zi de mercato și vorbeam cu impresarul meu, eu conștient fiind de situația mea, căci n-aveam pretenții, pentru că știam că nimeni nu va uita la un portar care nu apărase de un an și jumătate și speram. Știi vorba aia, speranța moare ultima! Voiam doar să am șansa aia, să revin în joc și să demonstrez ceea ce n-am putut în alte locuri, că nu mi s-a dat ocazia ori au fost alte lucruri la mijloc din cauza cărora să nu arăt cât valorez.

- Chiar mai jos decât acel meci de tristă amintire pentru tine la Inter, eșecul de la Bologna, din cauza căruia tifosii lui Inter au dat vina pe tine că s-a pierdut titlul?
- Punctul acesta de jos de tot a fost, de fapt, repercusiunea acelui moment. A fost o bombă cu efect întârziat, pentru că lumea te etichetează pentru un episod și de-asta zic că în Italia se pune foarte mult accent pe lucrurile astea. S-a creat o bulă foarte negativă, din care mi-a fost foarte greu să ies. Adică, am avut experiențe la Cremona, la Parma, dar eu am vrut să demonstrez tot în Italia, unde mi s-a creat imaginea asta proastă. Și am avut oportunitatea s-o fac la Venezia. Atunci, pe 1 februarie, când a venit vestea, eram bucuros că era tot Serie A și am profitat de șansă.

- Și când ai simțit că ai atins cerul cu mâna?
- Pot să spun că acum trăiesc un moment foarte bun. Pentru că să încep practic din nou de la zero și să am rezultatele astea n-a fost deloc ușor. Sper s-o continui așa până la vară până după Mondial. Și aș vrea să-ți răspund la întrebare cu iulie, anul ăsta!

„Am făcut cea mai bună alegere ca portar. Dacă rămâneam să joc atacant, mă lăsam de fotbal, la cât se aleargă astăzi!"

- Care sunt punctele tale forte ca portar și la ce ar trebui să mai insiști la antrenamente?
- Ar trebui să mai lucrez la tot ca, din ceea ce sunt acum, să fiu și mai bun. Pentru că fiecare lucru, abilitate și calitate se poate îmbunătăți, așa consider. Ar fi și nepotrivit să mă laud singur, lumea trebuie să-mi vadă punctele forte, tu ai putea s-o faci! Dar spun că-mi place să ies la mingi, citirea jocului este punctul meu forte, mingile filtrante, centrările, pasele în adâncime, lucruri de genul ăsta.

- Sau cum te-ai aruncat duminică în jocul cu Rayo cu capul în gheata adversarului să blochezi în situație de unu-la-unu?
- A fost o reacție de moment, dacă ajungeam cu o milisecundă mai târziu nu mai ajungeam la minge. Pentru momentele astea ne antrenăm. Dacă mi-era frică să ies, mă făceam atacant. Am și început așa, când eram mic, dar mi-a fost lene să alerg. La ce ritm este astăzi, la cât se aleargă, îți dai seama că am făcut cea mai bună alegere. Mă lăsam de fotbal!

- Care este portarul pe care îl admiri cel mai tare, un model pentru tine?
- Îmi place Donnarumma foarte mult. Uite, Vicario, portarul lui Tottenham, e un alt portar foarte bun!

- Revenind la Inter, cât timp te-a urmărit gafa din meciul ăla blestemat de la Bologna? Te-ai considerat un pic vinovat că Inter a ratat un titlu?
- Jucând atât de puțin, eu nu consider că am câștigat vreun titlu, nu am putut ajuta echipa pentru această cauză. Dar am uitat de povestea asta și am scăpat de când am plecat de la Inter... Mi s-a aruncat pe spate o responsabilitate, ca să zic așa, foarte mare, și am acceptat-o, pentru că în viață nimic nu e întâmplător. Am luat-o ca pe o lecție, din care a trebuit să cresc și să mă maturizez, să fac lucrurile diferit față de cum le făceam înainte să meargă totul înspre bine. Consider că m-a ajutat foarte mult acel episod. Atunci eu nu înțelegeam de ce mi se întâmplă, însă asta m-a făcut mai puternic ca om și ca mentalitate. Am primit comentarii foarte urâte și nu eram genul care să stea să se uite. Consideram că atunci când cineva greșește, e OK să te critice oamenii care plătesc să vină la meci să se uite la tine, la fel cum se bucură cu tine când joci bine. S-a exagerat puțin și am fost învinovățit prea mult, totuși era doar un meci din 38! Am avut eu ghinionul să se întâmple în meciul ăla și asta e crucea mea!

- „Acum 13 ani, când eram la Steaua, i-am promis tatălui meu că voi lua acest trofeu!". E ceea ce mărturiseai în 2019, când ai fost ales jucătorului anului în ancheta Gazetei. Ce i-ai promis după transferul la Celta și revenirea la națională?
- Nu pot să-ți spun acum! O s-o fac doar când o să se îndeplinească, dar sunt pe drumul cel bun, ca să zic așa.

„Trebuie să facem la echipa națională să se creeze din nou momentul nostru! Am mare încredere că vom fi la Mondiale”

- Și ajungem la națională. Cum vezi barajul din martie cu Turcia și ce șanse crezi că avem să ajungem după 28 de ani la Mondiale?
- Eu zic că avem șanse foarte bune. Sunt foarte încrezător în echipa națională, chiar dacă au fost câteva meciuri în care s-a cam ratat calificarea directă la Mondiale. Trebuie să facem să se creeze momentul nostru și să emanăm din nou forța aceea pe care românii au simțit-o acum ceva timp, și la Europeanul trecut. Trebuie să uităm ce-a fost la Zenica și să ne concentrăm doar pe Turcia. Repet, am mare încredere în echipă și sunt convins că vom juca la Mondiale!

Meciul câștigat cu Austria m-a marcat și mi-a rămas ideea de grup, de potențialul pe care-l avem. Eu simt că se creează în interiorul grupului aceeași emulație cum era înainte, pentru că majoritatea suntem colegi cu care am fost la Euro. Și cred că asta stă la baza rezultatelor, să încerci să formezi nucleul și restul vine de la sine. Atunci nu ne va putea sta nimeni în cale!
- Ionuț Radu, portar Celta Vigo

- Ai avut o strângere de inimă, un regret că ai privit de pe margine acel turneu, în care am ajuns în optimile de finală?
- Sincer, nu, pentru că nu meritam să fiu acolo! Mi-a părut rău, dar eu mereu am spus că vreau să vin la echipa națională dintr-o anumită postură... Pentru că am vrut întotdeauna să ajut echipa națională și am făcut-o când am fost chemat. Nu eram nici frustrat fiindcă știam că așa funcționează lucrurile, lumea și societatea, oriunde ne aflăm. După nori va veni soarele, după cum după soare o să vină ploaia, e inevitabil. Nimic nu ține la nesfârșit!

- Remarc în vorbele tale un mesaj realist și motivator, așa cum erau discursurile tale înaintea meciurilor. Ai rămas la fel de influent în vestiar?
- Tu ce crezi? Normal că da! Eu consider că, dacă un cuvânt al meu în plus poate să ajute echipa pentru a face un rezultat bun, atunci trebuie spus. Dacă un coleg devine mai bun prin discursul meu, atunci l-am ajutat cu un procent.

„Nu mă uit la fotbal, pentru că nu prea mă pricep! Îmi place doar să joc. Nu mă uit decât la meciurile lui Chivu la Inter"

- Mai avem doar doi titulari în Top 5 campionate, tu și Rațiu. Ce îi lipsește echipei naționale și ce le lipsește jucătorilor români pentru a face față la nivel înalt?
- Consider că avem nevoie de un declic, care sper să vină anul acesta în iulie. Eu asta cred că lipsește jucătorilor români. Avem foarte mulți jucători buni, cu foarte mare calitate, doar că noi suntem văzuți... puțin altfel. Cred că este un stereotip în privința românilor, cum în cazul sârbilor și al croaților, care-s tot balcanici ca și noi, nu este la fel. Trebuie să avem performanțe la nivel de echipă națională, pentru ca apoi, individual, jucătorii să aibă rezultate.

- Urmărești meciurile din Superligă, îți place un anumit portar? Cine crezi că va câștiga campionatul?
- Nu urmăresc deloc. Sincer, mie nu prea îmi place să mă uit la fotbal. Nu mă uit deloc! Nu prea mă pricep la fotbal, îmi place doar să joc. Bine acum, normal că studiez adversarii, dar nu mă pun să văd un meci cutare cu cutare, cu excepția unor meciuri de Champions League și meciuri care ne interesează pe noi personal.

- Chiar pe tine cine te atrage, cu ce echipă ai ținut sau simpatizezi?
- Eu nu am avut o echipă, știu că tata era dinamovist. Atașamentul înseamnă că tu-ți faci datoria față de echipa respectivă, uite acum iubesc Celta, așa cum am rămas legat și de Inter, și de echipele la care am fost! Pentru că m-au ajutat să cresc ca sportiv și ca om și le sunt recunoscător. Fac și eu ca mama, țin cu cine e mai bun,

„Sunt foarte, foarte de 20 de ori bucuros că Chivu a reușit să închidă gura multora! Poate face lucruri mărețe la Inter"

- Dacă ai revenit la Inter, fiind și Cristi Chivu acolo, te uiți măcar la meciurile lui?
- Uite că lui Cristi acum chiar îi urmăresc meciurile! Sunt foarte fericit, că toată lumea a fost sceptică în privința lui când a venit la Inter. Sunt foarte, foarte, și zic de 20 de ori foarte, bucuros că el a reușit să închidă gura multora. Cristi iese în evidență după cum vorbește, se vede că e o persoană extrem de inteligentă, știe ce face. E un tip aparte și sunt convins că poate face lucruri mărețe la Inter, mă rog pentru el să ia titlul.

- Îmi imaginez că l-ai prins când începuse să antreneze la academie. Ați interacționat cumva, l-ai cunoscut pe Chivu?
- M-am întâlnit de multe ori cu el și recent ne-am văzut în 2023, când se terminase împrumutul meu, eram la Genova. El era în vacanță cu familia, se pregătea să înceapă să antreneze țin minte și eu trebuia să-mi caut echipă. Vorbeam că ce faci, că unde mergi, amândoi eram derutați, iar acum sunt extrem de fericit să-l văd la Inter, la un așa nivel înal, unde merită și astfel a închis gura multora.

- Cine știe cum va fi soarta, poate Inter va căuta un portar bun când pleacă Sommer?
- Este greu, dar nu se știe niciodată... Momentan nu mă gândesc la altceva, crede-mă că sunt foarte bine aici la Celta și nu mă gândesc să plec. În afară de Genoa, nu am mai avut nicăieri stabilitate profesională ca acum la Vigo. Eu sunt o persoană foarte recunoscătoare față de oamenii care mă sprijină, mi-amintesc întotdeauna de ei. Așa cum a fost și cu Venezia, care m-a ajutat extraordinar de mult, n-o să-i uit niciodată, mereu o să fiu acolo cu ei... Uite, de exemplu, o echipă pe care o susțin e Venezia. Acum la Celta, de ce-aș vrea să plec dintr-un loc în care fanii și lumea mă iubesc? Doar că în fotbal sunt foarte multe dinamici care se pot schimba și nu depinde de jucătorul în sine. Se poate întâmpla ceva împotriva voinței lui.

„Fanii naționalei să aibă încredere în noi până la sfârșit și nu vor fi dezamăgiți! Vreau să fac mulți români fericiți în iulie”

- Dacă ai putea schimba ceva, ce ai fi vrut să se întâmple sau nu în viața și cariera ta de fotbalist?
- În cariera mea n-aș vrea să se schimbe nimic. În viață, nu știu... dar, de fapt, știu, dar nu știu dacă mai era cum e acum. Dacă așa a vrut Dumnezeu să se întâmple cu sora mea, acum am trei frați frumoși... Poate dacă era ea, nu-i mai aveam pe ei, este o întrebare grea. N-aș schimba nimic, pentru că așa a fost destinul!

- În încheiere, ce dorință ți-ai pus pentru 2026, în plan profesional și în viața personală? Și ce mesaj ai vrea să transmiți fanilor tăi și ai echipei naționale?
- Pot să scrii așa, eu vreau să fac mulți români fericiți în iulie, asta este dorința mea! De fapt, vrem să-i facem, că nu joc singur. Apoi, aș vrea să le mulțumesc fanilor pentru susținere, știu că foarte multă lume se uită la meciurile mele, asta înseamnă foarte mult pentru mine. Fanilor echipei naționale le doresc să ne susțină, să aibă multă încredere în noi până la sfârșit și nu vor fi dezamăgiți. Așa cum nu mă așteptam să fiu aici când am semnat cu Celta, spun că e mai bine să fii surprins decât dezamăgit.

- Îți mulțumesc pentru interviu, îți urez baftă la Celta, la echipa națională și să ne reauzim după calificarea la Mondiale!
- Să dea Dumnezeu să ni se împlinească visul, să jucăm în America și să avem și mai multe de povestit. Mulțumesc mult și eu!