Nea Imi printre olteni

Al cui a fost de fapt Emeric Ienei? Sigur că în acest ceas funebru multă lume îl plânge, dar și multă lume îl revendică.

Al României și al Stelei

La dispariția sa, pe primul loc trebuie să se afle mesajele și gândurile steliștilor. Firește, tot acolo, în fruntea listei, trebuie să stea și lacrimile suporterilor întregului fotbal românesc, pentru că Nea Imi a stat pe banca echipei naționale peste patru ani, în două mandate, și a atins sferturile de finală ale Campionatului European 2000.

Al Oradei, al Aradului, puțin al Târgoviștei...

Ca și gândurile arădenilor printre care s-a născut, ca și ale orădenilor săi, nu doar pentru că a antrenat la FC Bihor, ci pentru că a locuit cea mai mare parte din viață, până în ultima sa clipă, pe malul Crișului. Nici târgoviștenii n-ar trebui să-l uite, Nea Imi a antrenat pentru un sezon, la începutul anilor optzeci, actuala Chindia, pe atunci CS Târgoviște, și chiar a avut îndrăzneala de a face un 1-1 cu Steaua, pe Ghencea, ceea ce i-a făcut pe generalii roș-albaștri de la oficială să cam strâmbe din nas.

...dar și al Craiovei

Puțină lume își mai amintește însă că în toamna lui 1996 Nea Imi a antrenat-o și pe Universitatea Craiova. Vreme de două luni, de pe la începutul lui octombrie până în decembrie, la pauza de iarnă, Ienei i-a pregătit pe olteni. Și probabil că ar mai fi rămas mult și bine în Bănie, dar în noiembrie 1996 fuseseră alegeri, Emil Constantinescu devenise președinte, se instalase un nou Guvern, condus de Victor Ciorbea, iar Emeric Ienei fusese numit secretar de stat la Ministerul Tineretului și Sportului, unde firește că se ocupa de felia de sport.

A venit la greu

În toamna lui 1996 Nea Imi avea 59 de ani și nu mai antenase de două sezoane în România, din 1993-'94, de când câștigase titlul cu Steaua. Fusese în Ungaria, la Videoton, apoi în Grecia, la Panionios, așa că ajungerea sa în Bănie a cam surprins. Ce să caute un stelist în Oltenia? Dar argumentele conducătorilor de atunci ai Craiovei (George Constantin Păunescu, patron, Eugen Arnăutu, președinte) au precumpănit și iată-l pe fostul câștigător al CCE așezându-se, la jumătatea turului, pe banca unei echipe care coborâse în clasament pe locul 15 (din 18).

O toamnă frumoasă

Lotul era bun, dar echipa părea împovărată mai ales de eliminarea din Cupa UEFA în fața lui Dinamo Minsk la penalty-uri de departajare. Cârțu fusese îndepărtat după eșecul din Belarus, se recursese la un staff tehnic interimar, însă lucrurile nu mergeau.

Atunci au decis conducătorii olteni să recurgă la experiența marelui antrenor, iar lucrurile s-au pus imediat pe linia de plutire. Au urmat mai multe succese, au mai fost și câteva eșecuri, important este că Știința a urcat până pe locul 7. Și mai important este că s-au reumplut tribunele, că suporterii au revenit lângă echipă, „Centralul” fiind iarăși plin, așa cum s-a întâmplat pe final de noiembrie la un meci cu Rapidul, câștigat cu 3-1.

Domnule Trică!

Cu Nea Imi Craiova a jucat frumos în jumătatea aceea de tur, schimbarea era evidentă. Dar marele antrenor n-a intrat doar la inima fanilor, ci a fost și pe gustul vestiarului, prin calmul său și, mai ales, prin politețea sa. Eugen Trică, pe atunci în vârstă doar de douăzeci de ani, a rămas cu totul surprins să vadă cum un antrenor atât de titrat, un om cu mult mai în vârstă decât el, i se adresa cu ”domnule Trică”, așa cum nu-i mai spusese lui nimeni, niciodată.

Ultima vizită

După plecarea lui Nea Imi la treburile țării, la Craiova a fost numit antrenor Mircea Rădulescu. Pe final de ianuarie oltenii urmau să plece într-un lung turneu în Maroc, dar înainte de asta au disputat un meci amical în Capitală, pe unul din terenurile din spatele stadionului Ghencea.

Într-un prânz geros de iarnă, lângă un teren înzăpezit, a oprit o mașină luxoasă, de la Guvern. Din ea a coborât elegantul Nea Imi, costum impecabil, parpalac, fular de mătase, și vreme de două ceasuri și-a urmărit foștii elevi, apoi a mers în mijlocul lor și le-a urat succes. Nu se putea despărți așa, oricum, de o echipă care i se lipise de suflet în scurtul timp cât o antrenase.