Drăgușii noștri play-out

La o săptămână după ce selecționerul care a condus România la primul său Mondial de după Revoluție a trecut în lumea celor drepți, epigonii Generației de Aur au ajuns la vorba regretatului nea Imi.

Contraperformanță machiată de alibiul etern al arbitrajelor! Ostilă ne-a fost doar atmosfera și trasul pe roată la Zenica

Nu au vrut să îl asculte băieții lui nea Mircea... Ne-am făcut iluzii cu victoria „all'ultimo respiro” împotriva Austriei, cel mai slab cap de serie pe care-l puteam nimeri la tragerea la sorți, cu o grupă mai accesibilă ca niciodată. Pentru ca, la finalul războiului, să avem deziluzii la Zenica, un iad medieval, în care mai ai noștri mai aveau puțin și erau trași pe roată, la ordinele bucătarului englez cu fluier!

Dar hai să nu dăm vina din nou pe arbitru, obsedanta scuză a antrenorului care n-a apucat să joace un Derby della Madonnina și probabil că-și va încheia cariera cu palida calificare în play-off și consolarea traseului perfect din lumea a treia fotbalistică cu generația de și-a dat sufletul în Bosnia!

Să ne vedem mai bine lungul nasului, lungit ca lui Pinocchio, cu tot cu crengi, după ce ne-am mințit că ne vom parașuta în urna a 2-a valorică și ne vom înșira adversarii, revenind după 28 de ani la Campionatul Mondial!

După cum se întrezărește golgota pe care ne-o rezervă barajul sau (să sperăm?!) barajele, pentru că vom disputa semifinala pe terenul unui cap de serie, mai trebuie să așteptăm extinderea turneului final la 64 de echipe ca să prindem loc în secolul ăsta.

Drăguș l-a curățat față-verso pe Mircea Lucescu. Iar celălalt Dennis a fost The Menace fără gol, bun doar la Eindhoven!

Nu cred că am pierdut și returul cu Bosnia doar din cauza figurii „pușcașo-vlădoiste”a prematur scosului vânător de cartonașe. Chiar, ce ironie a soartei: Lucescu a scos eliminatul în Superligă și a băgat vârful care l-a curățat și la București, cu ratările de jucător de la coada Turciei, și care n-a rezistat ieri nici măcar o repriză de box.

După ce a văzut roșu în fața ochilor, lui Drăguș i s-a întunecat privirea și s-a prăbușit, plângând în pumni, pe un culoar uitat de lume. Acea imagine cu Denis-ul cu un singur n ne va urmări multă vreme, la fel ca întrebarea cum de o trupă de țăruși a întors de nicăieri meciul după pauză cu o repriză total diferită.

Drăgușii noștri și-au arătat însă limitele când ostilele gazde și-au scos cuțitele pe masă și ne-au vărsat sângele, inversând rolurile cu Dracula într-o noapte horror.

Celălalt Dennis a rămas The Menace. Dacă nu scuturi plasa porții când ai ocaziile alea și trebuia să omorâm jocul, degeaba faci „doppietta” cu Napoli sau slalomezi printre fundașii țăruși din Țările de Jos. Diferența a fost făcută, din păcate pentru el, dar și pentru noi, de puștiul fin tehnician de la Eindhoven, nimeni altul decât concurentul său pe post. Bajraktarevic a pus mingea la vinclul TikTokerului și i-a arătat lui Man cam ce înseamnă execuție imparabilă, și dintr-o singură încercare!

Vlad Prafos și Ianis Trendyol, umflați după un 1-0 cu Austria!

Și Vali Mihăilă, despărțit în Turcia de „geamănul” de la Parma, a rămas la vestiare după primele 45 de minute, în care uneori ne-a amintit de salvatorul din Lausanne, însă și-a atins apogeul la sceneta de clovni cu Bârligea de după gol. Despre restul aleșilor lui Mircea Lucescu n-ar fi prea multe de spus. Căci, cu excepția martirului Marin - cel al Pisei, și nu grecul tras pe dreapta -, au fost sublimi, dar au lipsit cu desăvârșire la apel. De la Vlad Prafos și până la Ianis Trendyol, supraestimați după doar un meci și o victorie de palmares cu Austria.

Scuze se pot găsi, că ne-au lipsit stoperii de nădejde și așa am rămas cu Ghiță și cu modestul stoper de Conference la portița larg deschisă călăilor de 2 metri, Dzeko și Tabakovic (cu mențiunea că rezerva e al doilea golgheter al Bundesligii). Problema e că ne-au lipsit și lateralii, Sonic Rațiu fiind un Run Forrest după cai blaugrana pe pereți și Chipciu, un lost in translations. La fel cum ne-au lăsat Drăgușii noștri „tricolori”, după lecția de slavă primită de o trupă prea slabă pentru obiectivele federației.

În fotbal se spune că întotdeauna ai șansa că vine alt meci și șansa revanșei. Barajul era oricum inevitabil, pe ruta accesibilă ori pe cea infernală, dar dezastrul de la Zenica ne-a dus mai aproape de play-out. Ne-ar putea lovi în semifinală Italia sau Turcia și nu știm cine va fi pe bancă în martie 2026.

Prea nervos, Mircea Lucescu a driblat la cald răspunsul, pe care nu s-a ferit să-l dea însă astăzi Mihai Stoichiță, pe ideea că „de ce să plece selecționerul? Vrea să-l dea cineva afară? Da, va rămâne, și-a câştigat dreptul să joace barajul”.

Dacă păstrăm șanse, așa puține câte mai sunt, trebuie să mizăm fisa cu orice pokerist va fi la masă, pentru a visa la cazinoul soccerului din Las Vegas.