EXCLUSIV „Mi-au furat Dacia din parcare” » Adrian Bumbescu, povești colosale: „Am luat două voleibaliste de la Dinamo la șpriț”

Bumbescu își aminte răzând de episodul când a pierdut avionul echipei naționalei pentru un amical cu Grecia în 1987, după ce-a fost cu Ștefan Iovan la un șpriț până dimineață alături de două voleibaliste de la Dinamo pe care le-au agățat dintr-o stație de autobuz.

- Domnule Bumbescu, n-a fost un meci la care ați dispărut și v-a căutat cu poliția?
- Înaintea meciului cu Grecia! I-am spus nea Imi că mergem și noi până la Lido și ne întoarcem la masă. Am întârziat puțin și am adormit. Și nu ne-a trezit cine trebuia. A doua zi dimineața a plecat avionul la Atena. A fost și un spriț cu...

- Deci era deplasare la Atena și voi nu v-ați trezit.
- Nu ne-a trezit masorul care trebuia și secundul. Era nea Imi cu Dragușin.

- Dar n-a fost o dispariție de mai multe zile?
- Nu, nu. A doua zi ne-a chemat Ilie Ceaușescu cu miniștrii acolo și ne-a făcut morală. A vrut să ne îmbrace ofițeri, să ne trimită la unitate.

- Și?
- Până la urmă ne-a iertat... Dar cu o condiție. Aveam promisiune un video de la meciul cu Spania. Bătusem Spania, 3-1, Ghencea. Și a spus că ne oprește video-ul drept pedeapsă. L-am rugat pe Valentin până la urmă și ni le-a dat.

Cu Grecia a fost foarte simplu atunci. Am luat taxiul ca să mergem în cantonamentul naționalei, dar ne-au atras atenția într-o stație de autobuz două fete înăltuțe, voleibaliste pe la Dinamo. Le-am luat cu noi și ne-am oprit direct la restaurant la Ambasador, pe Magheru. Ne-am pornit la un șpriț și am întârziat. A venit Rică Răducanu după noi să ne roage să mergem la lot.

Ștefan Iovan, fost internațional

- Chiar era Valentin aproape de voi în perioada aia?
- Toți îl simțeam aproape. Pentru că venea, era ca un prieten. Nu avea nimic deosebit. El intra cu țigara și cu cafeaua în vestiar, în spatele la nea Ion și vorbea cu ăla, cu ăla, cu ăla. Bine, copilașii lui era Stoica, Boloni și Pițurcă. Ăștia erau copilașii lui. Dar stătea de vorbă cu fiecare în parte. Era ca un frate mai mare

„Mi-au furat mașina din parcare de la bloc. Era militar în termen, vindea piesele”

- Dacă aveați o problemă, o și rezolva?
- Da! Mie mi-au furat mașina din parcare de la bloc și după o săptămână mi-a dat altă aprobare, că atunci era cu aprobare.

- Cum, v-a furat Dacia din parcare??
- Da, da... Eram în rodaj cu ea... Am găsit-o până la urmă după un timp, era la Drumețul, sub o prelată. L-am găsit pe băiat care era băiat militar în termen și când venea prin permisie mai vindea câteo piesă...

- Apropo de Drumețul, aveați abonament acolo?
- Nu prea aveam pe acolo, pentru că eram căutați pe acolo. Mergeam la Hanu’ lui Manuc. Eu când am venit la Steaua nu aveam mașină, stăteam la Hotelul Haiducului. Toți pe un palier, jumătate de echipă. Pițurcă, Duckadam, Stângaciu, Bălan, Radu II, Boloni. Când veneam de la antrenament și n-aveam masă de prânz mergeam la Hanu’ lui Manuc. Mâncam acolo, beam o bere și ne întorceam. Eu mergeam cu Piți cu mașina, sau cu Fane. Piticu Bălan ne desconspira.

„Nu eram pe tărie. Beam de frică doar când ne urcam în avion”

- Ce vă plăcea să beți, tărie sau vin?
- Nu eram pe tărie. Beam de frică doar când ne urcam în avion. Începând de la Iordănescu, nea Imi...

- Lui Gațu nu îi plăcea deloc cu avionul.
- Și dacă pleca în Hong Kong pleca cu mașina. Ha, ha, ha!

- Bun.
- Deci vin cu sifon. Șpriț. Nu eram noi cu tăria.