Wirtz și „Boxing Day” care a fost

E inutil cred să mai reamintesc ce-a însemnat și ce înseamnă „Boxing Day” pentru atât de tradiționaliștii englezi. Pentru Premier League, ani la rândul, a fost un important argument mediatic și de marketing. Ceva de genul „când toată planeta încă digeră masa de Crăciun, noi jucăm fotbal”.

Iar continuarea era evidentă: „pentru că doar noi jucăm fotbal, n-aveți ce să faceți decât să vă uitați la noi”. E foarte posibil deci ca această etapă din 26 decembrie să fi însemnat un procent, fie el și mic, în plus la sumele amețitoare de bani ce se învârt în jurul drepturilor tv din campionatul englez.

Și nu era doar despre asta. Era despre familii, despre copii în primul rând, despre contingentele de „Mos Crăciuni” din tribune, despre prelungirea meselor din 25 pe 26 decembrie, în alt cadru, suficient de familiar și el. Inclusiv pentru cei care urmau să călătorească ziua asta avea farmecul ei. Mai o bere, mai o poveste, mai o bere, mai o glumă, mai o bere, mai o bere și tot așa. Britanic, nu?

Anul ăsta, „Boxing Day” n-a fost. Sau n-a prea fost, căci acel Manchester United-Newcastle jucat târziu își face loc cu greu în calendar.

Au apărut destule discuții în presa engleză față de ora la care s-a jucat, 8 seara în Anglia, ceea ce făcea ca voiajul fanilor lui Newcastle să fie de-a dreptul imposibil cu trenul, cel mai popular mijloc de transport pentru ei.

Practic, meciul respectiv a fost unul obișnuit pentru o zi de vineri, căci, de fapt, asta a și fost problema cu ”Boxing Day” anul ăsta. A picat vineri, iar atât de costisitoarele drepturi tv din Premier League, mai exact împărțirea lor între deținători, prevăd date clare în ceea ce înseamnă zilele de sâmbătă și duminică.

Putem concluziona așadar, fără să intrăm prea mult în discuție căci, în fond, nu e neapărat tema noastră, ci a lor, că televiziunile au învins tradiția.

Iar dacă privim la calendarul anilor ce vin, observăm că în 2026 ”Boxing Day” va fi sâmbătă, iar în 2027 va fi duminică. Deci, cum s-ar zice, ”case closed”.

Cadoul lui Florian Wirtz

Cei implicați în fotbal, cei la care ajung banii televiziunilor carevasăzică, mai spun însă ceva. Destul de adevărat, dacă e să privim lucrurile cu detașare. Anume că ”Boxing Day” e cam în fiecare etapă din Premier League. Așa că, dacă dacă tot s-a jucat grosul partidelor sâmbătă, unii și-au luat cadourile.

De exemplu Florian Wirtz. Care, în sfârșit, a reușit să dea primul gol în campionat. Târziu, foarte târziu ar zice unii cinefili de pe la noi și nu se poate spune că n-au dreptate. Mai bine mai târziu decât niciodată sau decât prea devreme, ar zice alții, conștienți totuși că un campionat precum al Angliei nu e floare la ureche pentru nimeni, iar exemple sunt destule în acest sens.

Fanii lui Liverpool tocmai văzuseră pe telefoanele lor mobile sau pe televizoarele din pub-urile de pe lângă ”Anfield” (care plătesc o taxă, căci altfel nu se poate, asta apropo de drepturile tv) cum Ryan Cherki, ”Wirtz”-ul lui City cum ar veni, a mai dat un gol și a mai bifat o prestație bună.

Și se întrebau, evident, când bijuteria lor, care a costat de 4 ori mai mult decât francezul lui Guardiola, se va apropia cât de cât la nivel de evoluții de cel care entuziasma Bundesliga în tricoul lui Leverkusen.

Iar germanul a venit cu răspunsul câteva zeci de minute mai târziu. Contra lui Wolverhampton, vor zice unii mai malițioși, ridicând din sprâncene, căci ”lupii”, fără victorie și cu doar două puncte în 18 meciuri, par a se îndrepta cu pași hotărâți spre Championship.

Contra lui Wolwerhampton, corect, dar e bine oricând să spargi gheața. Jurnaliștii din Liverpool au scris că-n ultimele două luni, Wirtz a intrat într-un strict program de acumulări fizice, menit să-l ajute să facă față provocărilor de acest gen din Premier League.

Probabil că dacă l-ar fi urmat pe Xabi Alonso la Real Madrid, Wirtz n-ar fi întâmpinat chiar atât de multe probleme, căci nivelul fizic din La Liga e încă departe de cel din Anglia, însă dacă ne uităm la situația lui Xabi Alonso poate că e mai bine că n-a făcut-o.

În orice caz, fără să fie nevoie de vreo exagerare în acest sens, căci e totuși vorba de doar un meci, prestația lui Wirtz le dă speranțe ”cormoranilor” că ar putea deveni acel jucător capabil să conducă, din punct de vedere creativ, jocul echipei.

Așa că, pentru unii, a fost un fel de ”Boxing Day” de-a doua zi. Ceea ce, până la urmă, nici nu e așa rău.

P.S.

Sâmbătă seara s-a jucat Chelsea-Aston Villa. După majoritatea specialiștilor, ar fi trebuit să fie meciul care să-i dea lui Thomas Tuchel oarece indicii în legătură cu purtătorul numărului 10 la ”naționala” Angliei la viitorul Mondial.

Nu neapărat ca număr de pe tricou, înțelegeți cred despre ce e vorba. Cole Palmer vs Morgan Rogers. A câștigat un număr 11, Olie Watkins, o dilemă în plus pentru selecționerul german al englezilor, căci are de gestionat câte un ”over booking” în fiecare compartiment.

Însă meciul a scos la rampă un alt actor. Obișnuit mai degrabă cu roluri secundare, dar arătând, și nu de azi de ieri, că e pregătit și pentru capodopere. Unai Emery. Văzut mai degrabă ca un antrenor de echipe din, să zicem, zona a doua, Unai își face treaba săptămână după săptămână. Pe 26 septembrie, Aston Villa era a treia din coadă, la 3 puncte de ultimul loc.

Pe 27 decembrie, Aston Villa a întors clasamentul și e treia, la 3 puncte de liderul Arsenal. Cu care a câștigat pe 6 decembrie la Birmingham și cu care joacă, din nou, pe 30 decembrie. Tratat destul de prost de fanii ”tunarilor” pe când le era antrenor, a devenit ”coșmarul” lor în ultimele două sezoane. Iar acum le poate strica revelionul. Și, de ce nu?, poate deschide o nouă dezbatere: cum ar fi dacă...?