Articol de David Istrate - Publicat luni, 05 ianuarie 2026 15:15 / Actualizat luni, 05 ianuarie 2026 15:22
Tenismenul german Patrick Zahraj (26 de ani, 264 ATP) a vorbit, într-un interviu, despre lupta lui cu diabetul, despre momentul în care s-a declanșat boala, despre eforturile pe care le face pentru a juca în acest context, dar și despre rolul pe care l-a avut Alexander Zverev (28 de ani, 3 ATP) și familia lui în cariera sa.
Patrick Zahraj este un tenismen german care a urcat cel mai mult până pe locul 240 mondial, concurând cu preponderență la turnee de tip Challenger. Anul 2025 a fost bun pentru sportivul german, care a ajuns într-o finală de simplu și două de dublu, reușind să își adjudece Charlottesville Challenger, alături de partenerul său, Tim Ruhl.
Patrick Zahraj: „M-am culcat și am început să respir greu, fără să înțeleg ce se întâmplă”
Aflat la United Cup cu echipa Germaniei, Zahraj a vorbit cu ATP despre lupta cu diabetul, o boală care s-a declanșat în copilărie și care a amenințat să-i pună capăt carierei.
Aveam nouă ani când viața mea s-a schimbat pentru totdeauna. M-am luptat cu un virus timp de câteva săptămâni, perioadă în care am început să beau cantități uriașe de apă – era încercarea organismului meu de a elimina excesul de zahăr din sânge. Consumam între 10 și 12 litri pe zi, așa că, logic, mergeam la baie la fiecare jumătate de oră.
Părinții mei credeau că pur și simplu mă hidratez, considerând că este benefic pentru combaterea virusului. Însă simptomele s-au agravat. Într-o zi din martie 2009, în timpul unui turneu, nu am putut termina meciul. Când am ajuns acasă în acea seară, am vomitat chiar în fața ușii. M-am culcat și am început să respir greu, fără să înțeleg ce se întâmplă. O săptămână mai târziu, m-am trezit în spital.
Fără să știu, corpul meu își atacase pancreasul, distrugând celulele. Eram conștient pentru 10 secunde, apoi adormeam din nou pentru o oră. Acest ciclu s-a repetat toată dimineața, fără să am habar ce se petrece
- Patrick Zahraj
Tenismenul a povestit că s-a trezit înfometat și i-a cerut asistentei de mâncare, însă ea i-a răspuns că are glicemia ridicată. La scurt timp, a aflat că are diabet de tip 1, la fel ca Alexander Zverev, care a devenit o inspirație pentru el.
Sascha a fost o mare inspirație pentru mine. Este cu doi ani mai mare, iar contactul timpuriu cu el, în copilărie, a fost foarte important, mai ales pentru părinții mei, care au discutat de câteva ori la telefon cu părinții lui. Sascha fusese diagnosticat cu diabet înaintea mea și avea deja experiența necesară pentru a demonstra că este posibil să-ți urmezi visurile, chiar și trăind cu această afecțiune.
Familia lui ne-a putut explica, oferindu-ne diverse sfaturi, că totul este realizabil. Acest lucru m-a motivat să urmez calea de a deveni jucător profesionist de tenis și să văd că este posibil. A fost o mare ușurare pentru un tânăr sportiv, așa cum eram eu atunci.
Când Sascha a făcut public diagnosticul său în 2022, lansând Fundația Alexander Zverev, a avut un impact uriaș asupra comunității persoanelor cu diabet de tip 1. Încă se pot face multe, iar noi putem motiva oamenii și ne putem împărtăși experiențele pentru a arăta lumii ce este posibil. Sperăm să le oferim speranță copiilor care primesc acest diagnostic
- Patrick Zahraj
Patrick Zahraj: „Diabetul m-a ajutat să dezvolt o disciplină incredibilă de la o vârstă fragedă”
Ajutat de tatăl său, Radek, care a fost jucător de tenis, Zahraj a ajuns în top 250 mondial și a continuat să practice acest sport, lucru care a venit cu multe provocări. A început să învețe tot mai multe despre termeni precum glucoză, carbohidrați și și-a făcut un obicei din a-și monitoriza glicemia.
Folosesc o pompă de insulină cu două puncte de atașare în zona fesieră. Am un senzor în triceps, pe care trebuie să-l mut de pe un braț pe altul la fiecare 10 zile. Schimb locul de infuzie la două zile și cartușele de insulină la patru-cinci zile.
În timp ce mă concentrez pe joc și strategie, trebuie să iau în considerare și monitorizarea și nivelul glicemiei. Dacă conexiunea dintre senzor și telefon nu funcționează sau apare o eroare tehnică pe teren, este o problemă. Dintr-o dată, ajung pe bancă și văd: „La naiba, nu am conexiune, deci nu știu ce face glicemia mea acum”. Nu știu care este tendința, iar acest lucru mă poate afecta.
Am glucometrul ca rezervă, pentru a-mi putea verifica manual nivelul glicemiei și a lua decizii legate de ce și când să mănânc. Există întotdeauna un nivel suplimentar de precauție
- Patrick Zahraj
„Este un adevărat act de echilibristică”, a explicat Zahrej. El și-a amintit că, în timpul unui duel cu Kyle Edmund, și-a injectat insulină manual de mai multe ori și a fost aproape de a-și pierde cunoștința. Nevoit să se retragă, el s-a întors apoi acasă, însă nu a stat mult timp departe de teren. Zahrej a învățat să vadă și aspectele pozitive.
Există și aspecte pozitive. Diabetul m-a ajutat să dezvolt o disciplină incredibilă de la o vârstă fragedă. La nouă ani, îmi calculam deja singur toate dozele de insulină la școală, ceea ce m-a făcut cu adevărat independent. Altfel, aș fi avut nevoie de o bonă în permanență. Apoi, există factorul mental al acceptării și al depășirii rapide a obstacolelor pentru a găsi soluții. Lucrurile nu merg întotdeauna așa cum ne dorim. Poate că nu îți cunoști programul sau trebuie să faci față unei întârzieri de zbor sau decalajului orar. Atât de multe lucruri îți pot afecta glicemia — este ca și cum te-ai lupta cu valurile, pe care încerci să le minimizezi cât de bine poți. Viața nu va fi niciodată o linie dreaptă.
Dar vreau ca persoanele cu diabet care citesc aceste rânduri să știe că există întotdeauna o cale. Poate fi una diferită pentru fiecare individ. Eu am, de exemplu, probleme fizice diferite față de Sascha. Însă, ceea ce am descoperit în anii de când am această boală este că există mereu o soluție, atâta timp cât ești dispus să depui efort și să ceri ajutorul altora pentru a învăța. Poți transpune această lecție și în viață, dar este valabilă în special pentru comunitatea celor cu diabet de tip 1.
Cu cât împărtășim mai multe între noi, cu atât putem învăța mai mult și ne putem optimiza împreună gestionarea bolii pentru a trăi liber, fără constrângeri
- Patrick Zahraj
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
