)
Articol de Alin Buzărin - Publicat luni, 12 ianuarie 2026 21:10 / Actualizat luni, 12 ianuarie 2026 21:29
Deși a jucat cinci ani la Real, se pare că bascul n-a înțeles ce înseamnă cel mai mare club din lume.
Florentino Perez aruncase, în preziua finalei Supercupei de la Jeddah, vorba că dacă Realul va pierde clar cu Barcelona, va da antrenorul afară imediat. Sigur, n-a spus asta cu ghilimele, în public, dar după ce ”șoapta” a apărut peste tot, nici n-a negat-o.
Și a doua zi după acest 2-3, care, deși strâns, de fapt a fost clar ca un eșec la măcar trei goluri diferență, s-a descotorosit de antrenorul pe care-l adusese în vară cu atâta entuziasm.
Principiile proletariatului
Anunțat demult pe Bernabeu, cu luni de zile înaintea venirii sale fizice, propriu-zise, Xabi a intrat triumfător în arenă, recomandat de ceva ce nu e deloc puțin lucru. Pentru că e ceva să-i smulgi lui Bayern, după 11 ani de supremație, coroana de campioană perpetuă și perenă a Bundesligii.
Dar bascul a venit la Real încercând să aplice aceleași politici și aceleași metode ca și la outsider-ul Leverkusen: grup unit, echipă compactă, lecția umilinței, colectivul înaintea individuaităților, toți pentru unul, unul pentru toți. Principii care la Real nu rodesc.
Aici esențiala însușire e măreția, nu umilința. Gena aristocratică, nu cea proletară. Alonso n-a înțeles, deși a jucat pe vremuri cinci sezoane la Real. Ce-i drept, ca proletar, uvrier, furnică la mijlocul terenului. Necum aristocrat.
Dirigenție cu vedeta
Poate că principala sa bilă neagră a fost incapacitatea de a-l întrebuința pe Vinicus. A încercat să-l dăscălească precum un învățător de țară, să-l aducă la același numitor cu toată lumea. Fundamental greșit! Vini e din altă specie și din altă lume.
Pe el trebuie să-l valorifici la capacitate maximă. Lăsându-l într-ale lui, nu bătându-l la cap ca pe un școlar care și-a uitat caietul de teme acasă. Pentru că în cazul unor asperități, un patron cu chibzuință (iar Florentino face parte din această categorie) va alege întotdeauna vedeta din iarbă, nu dirigintele de pe banca tehnică.
Copiind după Carletto
”Realist” bătrân fiind, de mai bine de patru decenii, am avut de la început senzația că Xabi n-a înțeles nici unde a ajuns, nici ceea ce i se întâmplă, nici cum trebuie să procedeze. Nu poate invoca indisponibilitățile din lot, pentru că și Ancelotti a avut momente în care a trebuit să improvizeze.
Carletto l-a inventat pe Valverde fundaș dreapta de circumstanță, pe Tchouameni stoper de nevoie, pe Camavinga uneori fundaș stânga, pe Bellingham atacant central. Nu se poate spune că Xabi a inventat ceva, doar a copiat de la ilustrul său predecesor.
E nevoie de frac
Ca Realul să schimbe antrenorul în timpul sezonului, de la o duminică la alta, se întâmplă foarte rar. N-a mai fost așa ceva de pe vremea eșecurilor numite Lopetegui și Solari, să fie vreo șapte ani și mai bine de atunci.
Iar faptul că a survenit această despărțire ”de comun acord”, cum o poleiesc vorbele frumoase ale comunicatului clubului, se explică prin aceea că Perez n-a mai văzut nicio ieșire din tunel alături de acest antrenor excepțional pentru o echipă ”de fabrică”, precum Leverkusen, însă care se simțea complet la neîndemână în atât de strălucitoarea sală a trofeelor de la Bernabeu. Următorul tehnician (nu Arbeloa, el e doar interimar) va trebui să știe să poarte fracul, nu salopeta.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
