Articol de Remus Dinu - Publicat marti, 20 ianuarie 2026 17:35 / Actualizat marti, 20 ianuarie 2026 17:35
Andrei Sîntean, 26 de ani, atacantul care a reprezentat naționala olimpică a României la „Tokyo 2021”, și-a încheiat prematur cariera, explicând câteva dintre culisele deciziei sale într-un interviu acordat Gazetei Sporturilor. Ieșit din scenă de câțiva ani, fosta speranță a fotbalului românesc face o retrospectivă onestă a unui capitol spre care privește acum cu maximă detașare.
Se anunța unul dintre viitorii atacanți de soi ai României și luase parte la un moment istoric în vara lui 2021, când fotbalul s-a întors după aproape șase decenii la Jocurile Olimpice.
Născut în Sânnicolau Mare și școlit la LPS Banatul și Poli Timișoara, Andrei Sîntean avusese o ascensiune remarcabilă la juniori, trecând succesiv pe la majoritatea naționalelor de tineret, totul culminând cu prezența alături de Team România la ediția din 2021 a Jocurilor Olimpice.
La Tokyo, a bifat apariții în toate cele trei meciuri din faza grupelor, captând atenția după partida cu Noua Zeelandă (în care a fost titular), când a izbucnit în lacrimi odată cu fluierul final.
Părea rețeta ideală pentru o carieră promițătoare, însă deznodământul n-a fost nici pe departe unul fericit pentru Sîntean, care a apucat să joace și peste 45 de meciuri la nivel de primă ligă, majoritatea pentru Hermannstadt.
Cariera lui s-a dezintegrat după anii de la Sibiu (2019-2021). A mai jucat în ligile inferioare - experiențe puțin spre deloc sonore - până când a pus într-un final stop, în 2025.
Răscolit de apăsătoare probleme de familie, bănățeanul n-a avut de ales decât să-și reconfigureze traseul și prioritățile. Treptat, fotbalul a devenit mai mult un hobby part-time pentru el, până când a dispărut cu totul din meniul zilnic. Retragerea s-a derulat pe silențios, departe de agitația cea de toate zilele specifică unui fotbalist.
La 26 de ani, e un familist declarat, are o fetiță născută în urmă cu trei luni și vorbește detașat despre cariera încheiată înainte de termen.
„Nu prea mai găsești plăcere în fotbalul de la noi din țară”
- Andrei, ce faci? Știu că te-ai oprit definitiv cu fotbalul, de ce ai recurs la decizia asta?
- Sunt bine, mulțumesc. Da, cam de pe la 23 de ani (râde). Am mai jucat așa, de plăcere, pe ici, colo, dar nu prea mai găsești plăcere în fotbalul din ziua de azi de la noi din țară. Decizia mea a fost influențată de foarte mulți factori, ne-ar trebui multe ore să dezbatem.
- Unde crezi tu că s-a „rupt filmul” carierei tale? Despre numele tău se auzeau foarte multe lucruri bune într-o perioadă, perspectivele erau extrem de promițătoare.
- Cum bine știe toată lumea, fotbalul este un sport în care mentalul joacă un rol foarte important, iar eu am avut o perioadă mai dificilă în familie și cam de acolo s-a rupt totul. Am avut și oferte de la anumite echipe în care îmi era mai bine și din punct de vedere financiar și sportiv, nu s-au materializat și, având și problemele familiale, am cam luat-o la vale, să spun așa... Lumea are tendința să judece și să își dea cu părerea fără să știe nici măcar 1% din ce se întâmplă în viața personală a unui sportiv, în cazul meu marea majoritate ar spune că n-am fost serios sau chestii de genul acesta, total neadevărat! Martori îmi sunt toți colegii și antrenorii pe care i-am avut.
- Ce s-a întâmplat după acea experiență la Hermannstadt? Deduc că ai rămas dezamăgit după anii petrecuți la Sibiu, nu?
- Nu s-a întâmplat nimic, în perioada aceea au apărut problemele și de aceea lucrurile au luat o pe drumul pe care au luat-o. Nu, dezamăgit sunt doar de anumiți oameni, dar per total a fost o experiență minunată. Pot spune că într-o scurtă carieră am trăit visul multor copii care și-ar dori să facă sport de performanță, sunt recunoscător pentru tot.
- Rămâne prezența la Jocurile Olimpice cea mai intensă perioadă a carierei tale? Cum a fost acolo, cu ce ai rămas după Tokyo 2021?
- Da, pot spune ca am fost un om norocos, a fost o experiență în care cuvântul „intensă” e prea mic. Vreau să îi mulțumesc pe această cale domnului Mirel Rădoi pentru încrederea pe care a avut-o în mine. A fost superb, totul la superlativ, îmi pare rău că am avut puțin ghinion în meciul cu Noua Zeelandă și n-am reușit să ieșim din grupă.
„Lumea îmi spune că sunt nebun, dar nu am regrete”
- Cât de arzătoare sunt regretele tale acum? Sau ești perfect împăcat cu decizia luată?
- Multă lume îmi spune mereu că sunt nebun când le zic că n-am regrete. Cum am zis și mai sus, am trăit în câțiva ani visul a milioane de copii, sunt sigur de asta. Dacă Dumnezeu a vrut ca viața mea să o ia pe calea aceasta, eu sunt perfect împăcat și nu am nici măcar cel mai mic regret, chiar dacă pare greu de crezut
- Dacă ai putea da timpul înapoi, ce decizie ai schimba?
- Nu aș schimba nicio decizie, aș vrea ca totul să se întâmple la fel. La momentul actual, am o soție minunată, o fetiță de aproape 3 luni sănătoasă și superbă, aș regreta cel mai mult dacă aș da timpul înapoi și nu le-aș mai avea pe ele. Faptul că nu a mers cu fotbalul s-a dovedit a fi cel mai bun lucru din viața mea.
„Simt că potențialul meu era unul uriaș! Dezamăgit e puțin spus, sunt scârbit!”
- Ești dezamăgit de oameni după experiența ta în fotbal? Există anumite persoane cărora le reproșezi lucruri în acest punct al vieții?
- Dezamăgit e puțin spus, sunt de-a dreptul scârbit, mulți oameni din fotbal uită că, în primul rând, pe lângă toate funcțiile din cadrul unui club, suntem oameni... Nu prea mai găsești oameni în ziua de azi! Nu generalizez, dar o mare parte din ei sunt niște perverși și oameni cu 100 de fețe, din păcate.
- Apropo, ce ai învățat în anii de la Slavia Praga, cum a fost junioratul efectuat acolo? Simți că lucrurile ar fi putut evolua altfel pentru tine daca reușeai să te impui în Cehia?
- Să știi că am învățat foarte multe, dar, din nou, mentalul a jucat un rol foarte important. Doresc să te corectez puțin și să îți spun că eu nu am eșuat acolo fotbalistic, aveam propunerea de prelungire pe masă și deja era stabilit următorul club unde urma sa fiu împrumutat, fiindcă era greu să te impui direct în prima echipă de la echipa a doua, ei jucând în Champions League... Pașii se făceau treptat, doar că eu, la acea vreme, am decis și am crezut că e mai bine să vin sa evoluez în prima ligă din România, fiind și regula U21. Nu știu, nu cred că a fost o decizie prea bună.
- Cu cariera deja încheiată, aș vrea să te întreb un lucru... Crezi că ți-ai atins adevăratul potențial fotbalistic?
- Nu, în niciun caz! Poate sunt subiectiv, dar eu simțeam că potențialul meu era unul uriaș.
- Ai reusit să-ți găsești liniștea după ieșirea din fotbal? Au existat relatări în presă despre anumite perioade delicate traversate de tine la un moment dat.
- Da, cum am zis și mai sus, am o familie minunată și sunt foarte liniștit. Aș dori să clarific o dată pentru totdeauna, fiindcă nu știu de câte ori voi mai avea ocazia public...Nu a fost niciodată cazul de vreun gest necugetat, încă râd când îmi aduc aminte de acest subiect, pur și simplu a fost o exprimare nefericită a impresarului meu de la acea vreme după ce, cu o seară înainte, am vorbit la telefon, iar eu i-am spus următorul lucru: „Îmi vine să mă arunc de la etaj când văd cine joacă”. Era vorba despre un anumit jucător într-un anumit campionat.
116 minutea bifat Andrei Sîntean la Jocurile Olimpice: 22 cu Honduras (rezervă), 34 cu Coreea de Sud (rezervă) și 60 cu Noua Zeelandă (titular)
10 echipeși-a trecut Sîntean în CV-ul său: ACS Poli, Slavia Praga, Viktoria Žižkov, Sepsi, Hermannstadt, ASU Poli Timișoara, Avântul Periam, NK Fužinar, Gloria Lunca-Teuz Cermei, Pobeda Star Bîșnov
A numit țara-model pentru România: „Nu trebuie copiat 100%, putem să adaptăm!”
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
