Inversiunea Calciopolilor puterii

Inter și-a refăcut avantajul de opt puncte față de rivala milaneză, în așteptarea restanței rossonerilor de miercuri, cu Como, și a trecut peste un mare hop, cu o revanșă datorată lui Juventus, după un final pe „Giuseppe Meazza” la fel de trepidant ca în tur.

Victoria din minutul 90, cu golul lui Zielinski, care a concretizat bombardamentul nerazzurrilor la poarta lui Di Gregorio, emană un parfum de titlu, dar imaginea Derby-ului Italiei e aceea oferită de bicepsul etalat la cameră de Pio Esposito. Inter și-a umflat mușchii după mutările ofensive inspirate și curajoase ale lui Chivu, e adevărat că în fața unei „Bătrâne Doamne” sleită de puteri și redusă numeric nedrept de un arbitru nedemn de un asemenea meci și pe care Luciano Spalletti a vrut să-l linșeze la pauză.

„Revanșa” derby-ului în care Inter pierdea titlul cu Juventus

I-a fost dat lui Chivu ca victoria (pe care mai toată lumea i-o reproșa că nu o poate obține!) împotriva unui grande din Serie A, tabu instaurat încă din epoca Simone Inzaghi, să concidă cu un scandal amintind de Calciopoli, cu roluri inversate. Cine se uită de decenii la fotbalul italian își amintește despre Juventus - Inter 1-0, rezultat și scudetto decise, pe 26 aprilie 1998, de arbitrul Ceccarini. Care, în loc să fluiere penalty la intrarea lui Iuliano la Ronaldo, Il Fenomeno, a arătat punctul cu var în celălalt careu în același minut, la duelul dintre West și Del Piero, cel care remarca aseară că nu a fost deloc fault la Kalulu asupra lui Bastoni.

E posibil ca eliminarea greșită a fundașului francez, la care a pus umărul cu o simulare mizerabilă Bastoni (el merita să fie trimis la dușuri!), să conteze destul în economia cursei către scudetto, în care toate planetele par să se alinieze în favoarea lui Chivu. Antrenorul liderului detașat a încercat să se eschiveze când a fost întrebat de înlocuirea la pauză a celui care a „bastonat-o” pe Juventus.

A găsit alibiul vulnerabilității în fața lui Conceicao, însă e limpede pentru oricine că a înțeles că în actul secund risca să rămână fără fundașul deja avertizat. Așa cum l-a apărat, neconvingător, scoțând vinovată victima, pentru că nu și-a ținut mâinile acasă. Chivu a rememorat cum îl certase chiar pe Bastoni, după duelul din propriul careu cu Witz, tot într-un final de meci, contra lui Liverpool, că a provocat acel penalty soft sau rigorino, cum îi spun italienii. Și cum a pățit el când se lupta în iarbă cu adversarii.

„Voi vorbi când o să văd un antrenor spunând «arbitrul m-a favorizat...»”. Și Chivu nu a tăcut, cauționându-l pe Bastoni!

Antrenorul lui Inter a omis sau intenționat nu a amintit despre lovitura de la 11 metri de la Napoli, cu care nerazzurrii au fost penalizați, tot greșit, la faultul imaginar al lui Mkhitaryan asupra lui Di Lorenzo, la fel de iscusit în ale plonjoanelor ca Bastoni.

Presa peninsulară nu va uita însă declarațiile sale din ajunul derby-ului, „problema fotbalului italian nu-i arbitrajul. Încă vorbim despre aceleași lucruri, ne plângem mereu chiar și după introducerea VAR! Nu facem decât rău propriei echipe. Voi vorbi când o să văd un antrenor spunând «arbitrul m-a favorizat...»”.

Chivu a ratat ocazia de a recunoaște, cu fair-play, eroarea lui La Penna (Inter a pierdut un singur meci din 12 cu acest „central” și atunci în prelungiri contra lui Bologna în Cupă!). Nu vom ști niciodată ce s-ar fi întâmplat în echilibru numeric, după cum nu ar fi fost exclus ca Inter să învingă și în 11 la 11. Și poate la fel de meritat. Dar ceea ce știm este că Interul actual are, după 25 de etape, cu șapte puncte mai multe decât cel din urmă cu un an, două goluri marcate în plus, trei primite în minus și 20 de victorii, adică 80 sută!

Lui Chivu i-au ieșit schimbările și fanii i-au strigat numele!

Lăsând acum arbitrajul deoparte, lui Chivu i-au ieșit schimbările, admițând astfel și că nu trebuia să-l titularizeze pe Barella, și că Pio Esposito merită să fie în primul unsprezece în locul lui Marcus Thuram. Împins de publicul nerazzurro, care i-a scandat numele la final, Cristi a demonstrat că are „atribute” și și-a mânat elevii să atace prada speriată și înghesuită în corzi până când a răpus-o inevitabil.

N-a fost prima oară când face switch-ul la trei guri ofensive, dar a făcut încă o probă a doritei treceri la un sistem mai apropiat de crezul său: cu un vârf spărgător de apărări (Pio) și doi atacanți la susținere, Lautaro și Thuram ori Bonny, pe asalturile finale. Nu a fost prima oară când înscrie decisiv și Zielinski, campionul venit de la Napoli, reîncărcat tot de Chivu, din uitarea în care îl condamnase Inzaghi.

Nu a fost prima oară nici când Inter s-a văzut egalată, trupa lui Conte repetând, până la un punct, scenariul thrillerului de ieri. Dar a fost întâia dată în care, contrar deselor căderi de final cu Simone Inzaghi (și pregătirea fizică și mentală a lui Chivu face acum diferența), Inter a ieșit învingătoare într-un meci, cu adevărat, epic. Care a avut de toate (mai puțin un penalty), inclusiv premiera lui Cambiaso într-un Derby d'Italia, gol și autogol.

Și, tot coincidență, precedenta victorie a lui Inter în ultimele șapte meciuri cu Juventus la Milano venise după mingea trimisă în propria poartă de Gatti. În ultimul sezon în care nerazzurrii au fost campioni! Lo scudetto e tot mai atras de Calciopolii puterii!