Articol de Eduard Apostol, Alex Nicodim (foto) - Publicat vineri, 18 ianuarie 2013 00:00 / Actualizat joi, 17 ianuarie 2013 22:51
Un antrenament extenuant pentru fotbaliştii profesionişti e horror pentru un om obişnuit.
"Drumul Oaselor". Metru cu metru. E mult pînă la 12.000 de metri sau undeva aproape de acest număr. Oricum, e vorba despre o oră de alergare. Şi e frig, cam zero grade Celsius la 8:00 dimineaţa, e zăpadă şi e gheaţă. Primul antrenament al zilei pentru dinamovişti în Poiana Braşov începe la ora 8 fără 10 dimineaţa.
Parcă-i înţelegi mai bine pe fotbalişti atunci cînd încerci metodele lor de pregătire pe pielea ta. Cît de greu e? Ce simte un fotbalist cînd bagă mii de metri în 60 de minute? Cum răspunde organismul? Ţălnar a fost de acord să-i permită reporterului Gazetei să afle direct dacă jucătorii doar se vaită exagerat ori chiar e greu să alergi iarna prin zăpada de la munte.
"Să vină Miliţiaaa!"
După cum sînt echipaţi, dinamoviştii se tem mai tare de frig decît de alergarea propriu-zisă. Mîinile lor cu mănuşi nu mai nimeresc exact căciulile şi le strîmbă atunci cînd caută să le tragă pe urechi. Mai ales primii din coloană se chinuie mai tare, că zăpada trebuie bătătorită şi ei fac munca cea mai grea.
Ţălnar dă ordine ca-n armată şi-şi păstrează tonul sobru chiar şi cînd jucătorii imită personaje din comedia "Brigada Diverse": "Miliţia! Să vină Miliţiaaa! Să vadă ce avem noi aici!". Gluma cu "drumul oaselor" despre acest traseu lui Dolha i-a aparţinut şi portarul e unul dintre sportivii care adoră pregătirea fizică, n-o urăsc!
"Sensei" Niculae, preparatorul fizic, vorbeşte despre program de parcă ar urma o plimbare lejeră prin parc într-o zi de primăvară: ""Este un antrenament aerob, de rezistenţă, nu trebuie să alergi ca nebunu', trebuie să ţii ritmul şi să termini traseul într-o oră". Supersimplu, nu?
Dănciulescu, şeful "talibanilor"
În realitate, nu-ţi mai dai seama clar dacă la urcuş trosnesc gleznele şi genunchii sau scîrţîie zăpada. Probabil s-a dus vreo jumătate de oră. Nu? Au trecut doar 11 minute? Pfff! Jucătorii încep să se vaite, dar încă-şi păstrează umorul cu care nici ei nu speră să-i impresioneze pe antrenori: "Bre, vrei să ne omori? Cu ce ţi-am greşit? Vezi că mi-a scăpat ficatul în vale, pot să mă duc să-l recuperez?".
Tată lui Marius Niculae s-a obişnuit cu astfel de replici: "E doar multă caterincă". "Istoria Poianei", pentru Dinamo, conţine atîtea elemente amuzante, că jucătorilor de acum nici nu le-ar trebui prea mult umor, le-ar fi suficientă ţinerea de minte. Se intră în "curba lui N'Doye", zona în care toţi îşi amintesc cum l-au pierdut pe senegalez în 2010. Ousmane spera să scurteze chinul, dar s-a rătăcit şi s-a trezit aproape de Braşov, căutat de tot stafful ore întregi.
Cum să driblezi chinul ăsta, să-l mai înmoi măcar un pic? Fotbaliştii ştiu trucuri: "Fă pasul mai mare, aşa, tată, că recuperezi apoi!". Pe cîţiva metri, chiar pare să funcţioneze, dar dac-o ţii aşa te desprinzi de grup şi rişti să porneşti în căutarea lui N'Doye! Dănciulescu sigur n-are temerea asta, că el funcţionează ca un GPS: "Ia-o prin zăpadă! Vezi că e gheaţă! Hai că e mai puţin! Nu te lăsa!". Acum e şi mai rău! Cînd îl vezi pe Dănciulescu, la 36 de ani, că se descurcă, iar tu simţi deja că te sufoci, ce mai faci?
Carne de tun proaspătă
Iar o pantă! Drumul paralel cu şoseaua, prin pădure, crease senzaţia că nu mai e aşa greu de suportat. "Hai la primul hotel, că sînt rupt!", strigă un fes colorat. Nu mai rîde nimeni. Au trecut aproape trei sferturi de ceas, plămînii pompează ca hidrocentrala, saliva se lipeşte de buzele îngheţate, gleznele sînt tot mai grele, iar pulpele sînt încordate la maximum.
Traseul duce prin faţa lui Ţălnar. "Bre, să suni în Kandahar să le zici că venim!", se aude din grup, însă replica omului în geacă roşie, nu apuci să vezi decît formele şi culorile!, feţele nu le mai recunoşti fiindcă privirea ţi s-a înceţoşat şi ţie, e pe măsură: "Hai, avioanele!, hai că sîntem pe locul 7!".
Cronometrul arată că s-au dus deja 55 de minute, deci au mai rămas numai 5! Andrei Cristea face o glumă şi creierele stoarse şi ele sînt vulnerabile. "Uite ursu'!", ţipă atacantul şi tonul pare serios. Privirile pleacă toate o dată în direcţia arătată de el, ca feţele spectatorilor de tenis la un schimb cu jucătorii lovind de pe fundul terenului. Nici Cristea nu mai rîde, chiar dacă i-a ieşit gluma.
Îţi trebuie energie şi ca să rîzi, iar aici n-a mai rămas nici un pic! Dar se vede autocarul, deci e gata! 12 mii de metri! Chiar e greu să te antrenezi cu jucătorii profesionişti! Pentru ei urmează, peste o oră, "lansate" şi "pante", "bucăţi" de pînă la 8 kilometri şi tot felul de circuite. Dar p-astea să le facă doar ei, că d-aia sînt fotbalişti! :)
Motto-ul cantonamentului
"Dacă scap cu bine de aici, mai joc lejer fotbal 4-5 ani"
Cătălin Munteanu, 34 de ani peste o săptămînă, mijlocaş
Alergătura şi sala de forţă îi lasă pe dinamovişti fără vlagă: "Nu pot să ţin telefonul la ureche"
Cum sînt împărţiţi dinamoviştii pe camere la Poiana Braşov: "Bisericuţele"
