Replicile şi atitudinea fostului şef al arbitrilor în faţa judecătorilor concurează cu scene memorabile din filme.
Erau vremuri bune la începutul anilor '90, chiar dacă inflaţia rostogolea preţurile. Intrările la metrou miroseau a plumb şi a hîrtie de ziar, şi cam unul din trei oameni îşi cumpăra un jurnal de pe muchiile de cauciuc ale scărilor rulante. În fotbal, Tata Jean şi "Pinalti" călăreau campionatul, "Generaţia de Aur" bifa calificare după calificare, aveam jucători la Milan, la Barcelona, la Chelsea.
Mai ales în deplasările lungi, ziariştii călătoreau în aceleaşi trenuri cu arbitrii. Cînd locomtiva oprea în cîte o gară, gen Simeria sau Adjud, cît să se schimbe nişte vagoane, coboram pe peron, ori dintre noi, ori dintre ei, să mai facem plinul. Un sendviş, un suc, o bere... Noaptea ne căţăram în vagoanele de dormit, iar discuţiile se prelungeau pe culoarele-nguste, unde deseori analizam meciul, cu arbitraj cu tot. Ne despărţeam în Gara de Nord, îi ardeam la note cînd era cazul, iar pe atunci notele din caseta tehnică aveau valoare de verdict.
Pieptănătură impecabilă, ochi jucăuşi. Şi albaştri
Vasile Avram, cu mustaţa şi cărarea într-o parte aranjate impecabil, era printre cei mai respectuoşi. Vreunul îţi mai reproşa una-alta, el zîmbea mai mereu. Zîmbea şi din ochii săi jucăuşi şi albaştri. Odată, într-o şedinţă de redacţie la "ProSport", cînd Tolontan se stropşea la reporterii speciali, lipseau subiectele, Andrei Vochin, care era şef la "fotbal intern", a glăsuit pe ton egal, ca întotdeauna. "Am eu unul. Vasile Avram mi-a dat un interviu în care recunoaşte că a fost securist". Deşi n-a mirat prea mult, prea erau impecabile mustaţa şi cărarea într-o parte, prea era privirea albastră, am făcut mai toţi ochii mari. "Cine, bă, Avram?". "Exact. Vasile Avram", a răspuns Vochin, la fel de sigur ca azi, în faţa tablei cu magneţi de la "Zona Verde".
Acum vreo două săptămîni, şeful CCA era în studioul GSP TV la "Sport Cafe" şi vorbea despre valoarea şi cinstea arbitrilor români, tot mai apreciaţi pe la UEFA. Pe acelaşi ton respectuos, precis, ordonat, calculat. Vorba lui Mircea Sandu: "Cum naibii, măi Vasile, eşti membru în vreo 5 Consilii de Administraţie, deţii şi vreo două-trei funcţii, eu abia mă descurc cu una singură". Zîmbetul, mustaţa şi cărarea, la fel, impecabile.
Vi-l mai amintiţi pe Postelnicu?
Alaltăieri, în sala de marmură de la Curtea de Apel şi în reportajul excepţional al lui Gabriel Berceanu şi Viorel Tudorache, a apărut "un bărbat scund, transpirat şi cu privirea zguduită de spaime". Judecătoarea întreabă: "Meciul FCM - U Cluj n-avea vreo miză, de ce aţi fost supervizor?". Şeful CCA, tipul sigur de altădată, se tînguie: "Nu ştiu, doamnă. FRF ştie". Acum 21 de ani, Tudor Postelnicu, temutul şef al Securităţii lui Ceauşescu, se legăna în boxă şi rostea vorbele acelea memorabile: "Onorată instanţă, am fost un dobitoc".
Valentin Avram, feciorul-asistent, l-a ameninţat sec pe Dorinel Munteanu, recordmanul selecţiilor la echipa naţională, peste Hagi şi Gică Popescu: "Viitorul tău de antrenor depinde de cum arbitrez eu!". Dacă aşa gîndea şi rostea juniorul, cine ştie cum o putea face ditamai şeful arbitrilor, omul în al cărui pix stătea soarta a zeci de cluburi!
Vocea pierdută a lui Cristi Borcea
Încă una de la GSP TV, de data asta cu Cristi Borcea. Costin Deşliu, la "Versus": "Îl avem la telefon pe domnul Borcea. Bună ziua!". "Bună ziua". Aoleu! De la Miami, vocea lui Borcea tremură, parcă nu e a lui. "Aţi citit stenogramele?". "Le-am citit". E groasă! Acelaşi ton nesigur şi trist, unde sînt răcnetele de la "Vom declanşa Jihaaaaduuul!"?
Generaţii întregi au crescut cu "Nu trageţi, dom' Semaca!", deşi replica exactă a lui Lăscărică sună un pic altfel, l-au imitat pe "Nea Bachus" - "Chestii, socoteli" - pe Gogu, Trandafir şi Patraulea din nemuritoarele "B.D.-uri". Sînt şi sonerii de mobil cu replicile astea. Au ieşit pe piaţă DVD-uri cu de toate, inclusiv cu "Drumul Stelei pînă la Sevilla", cu marile meciuri din 1994, cu Dobrin, Balaci şi Hagi, cu Maradona...
Evoluţia lui Vasile Avram de la Curtea de Apel merita cu prisosinţă un DVD. Ce păcat că şedinţa n-a fost filmată!
"Le spuneam arbitrilor: «Dacă vin preşedinţi de club să vă spună că sînt prieteni cu mine, să nu-i credeţi!" (Vasile Avram, în faţa judecătorilor de la Curtea de Apel)
"Şi eu mă speriasem un pic. Nu ştiam ce naiba o fi... Dar ai văzut, în repriza a doua, te-a lăsat non-stop... Te-a lăsat non-stop Valentin"
"Adu-mi cît poţi tu. Dar cît mai repede, te rog!" (Vasile Avram, în dialog telefonic cu Cristi Borcea, după Sportul - Dinamo 0-2)
"Nu trageţi, domn' Semaca, sînt eu, Lăscărică!" (Gheorghe Dinică, "Cu mîinile curate")
"Ţară mică. Cîteva mese" (Gheorghe Dinică, "Filantropica")
"Ce avem noi aici?" (Dem Rădulescu, "BD la munte şi la mare")
