Articol de Remus Răureanu - Publicat marti, 26 iunie 2012 00:00 / Actualizat marti, 26 iunie 2012 10:24
Porumboiu e dependent de telefon, se mîndreşte că afacerile lui sînt cotate la Londra şi la Chicago, dar cuvîntul cel mai des pronunţat rămîne "arbitri" şi visează la un concediu în care să doarmă.
Poveşti cu partide de poker întrerupte de un pistol cu gaz al lui Sechelariu, caşcaval-şpagă aruncat din tren. Porumboiu rîde de astea, apoi devine serios şi vorbeşte despre afacerile lui de un miliard de euro conduse de "cei mai mari specialişti din agricultură", cărora le trebuie superperformanţe ca să cîştige cît Wesley, pe urmă, cînd vorbeşte de nepoţii lui, îi curg lacrimile. Bineînţeles, emoţiile îl părăsesc cînd în minte îi revine Crăciunescu.:)
- Cum credeţi că vă vede lumea?
- Lumea mă percepe ca pe un om de fotbal care vorbeşte mult. Dar puţini au sesizat că am avut dreptate în foarte multe privinţe. Asta fiindcă în România lumea tinde către proletariat. Şi cum eu sînt un om de business cu un anumit succes, cînd am o divergenţă cu cineva, lumea e, în general, de partea celuilalt, care n-are afaceri la nivelul alor mele.
- La ce nivel ar fi afacerile?
- Ţinînd cont de ce va urma în perioada următoare, cu criza agroalimentară, afacerea mea se cifrează la aproximativ un miliard de euro.
"Averea mea? Un miliard de euro"
- Dar cum aţi vrea să fiţi perceput?
- Mie cel mai mult îmi place ce-am făcut în arbitraj. Uite, merg cu voi la un cabinet notarial sau unde vreţi şi pun toată averea mea, să vină cineva să spună că în cei 14 ani ca arbitru sau în cei 12 ca observator UEFA a reuşit să-i dea lui Porumboiu 50 de bănuţi peste barem. N-au reuşit, că de încercat au încercat mulţi. Şi o să vă relatez nişte episoade.
- Ce ziceaţi că vi s-a propus?
- Am trăit într-o perioadă în care foarte mulţi dintre colegii mei erau turnători la Securitate. Îmi amintesc că odată am fost la Dortmund, arbitrasem un meci şi la întoarcere, pe aeroport, un anumit colonel m-a întrebat: "V-aţi întîlnit cu Marcel Răducanu?". "Nu". Dar Marcel Răducanu ne aşteptase la sosire, ne plimbase prin oraş. Cum mi-ar fi stat mie să-l dau în gît după toate astea? Eu n-am avut nume de cod, nu ştiu ce înseamnă aceste coduri. În plus, cred că nu este nimic mai jenant, mai compromiţător pentru un individ decît să fie turnător.
- Dar vi s-a oferit varianta asta?
- Mi s-a propus de vreo...De multe ori! Gîndiţi-vă că eu eram director la ICSAP, alimentaţia publică, aveam în subordine 1.500 de oameni. Pentru multi delatori pare surprinzător, dar acesta a fost şi este Adrian Porumboiu. După un meci la Scorniceşti mi-au pus un pachet, eu credeam că e un sandviş pentru drum. Cînd mi-am dat seama că sînt bani, m-am întors de la Piteşti şi le-am aruncat banii în faţă. Erau acolo tot staff-ul lui FC Olt, neamurile lui Ceauşescu, fraţii lui, rudele lui. După alt meci, Farul cu Sportul, "Pilă" Stoica ne pusese în compartimentul de bagaje din tren roţi de caşcaval. Cînd am ajuns în gară, le-am aruncat pe toate, zburau roţile de caşcaval pe peron! Eram cu un coleg arbitru, nu-i dau numele, că acum o duce rău. Începuse să ţipe: "Ce faci, mă? Aruncă-le p-ale tale, nu le arunca şi p-ale mele!". Hahaha!
"52 de milioane de euro anual la bugetul de stat"
- Nici nu mai sînt conducătorii din vremurile alea...
- Marea lor majoritate trăiesc şi unul ar putea spune: "Stai, domnule, că eu l-am cumpărat pe Porumboiu! Sau am aranjat ceva cu el". Propuneri am primit foarte multe, dar de fiecare dată le-am anunţat la Federaţie.
- Cînd aţi avut primul milion de euro?
Nu pot să vă spun exact, că n-am stat să mă reped să scot un milion de euro, să-i am cash. Am acoperit tot timpul investiţiile care s-au făcut. Normal, sînt şi credite, dar ele nu depăşesc valoarea stocurilor. La stat contribui cu vreo 52 de milioane de euro anual. Sînt printre primii contribuabili din ţară. Am 282 de magazine proprii. Vînd lapte, ulei, pîine. Mă scuzaţi! (Sunase telefonul: "Alo? Unde eşti? Unde sînteţi? Bine, veniţi la mezanin, la etaj, da!")
- Aţi finanţat vreo campanie electorală?
- O să vi se pară surprinzător răspunsul "Nu". Deşi am prieteni politicieni, chiar am intrat într-o dispută cu colegul vostru Mironică, fiindcă eu am o părere foarte bună despre Vadim. Dar eu sînt un liberal nu numai convins, ci si determinat de fapte.
- Dar aţi accepta să fiţi ministru, să zicem?
- Să zicem da, să zicem nu, aştept oferte.
- Cît timp vă ia fotbalul faţă de cît alocaţi afacerilor şi familiei?
- Am avut un noroc orb în viaţă cu soţia mea. Ea e stîlpul familiei. Nu se vede, dar ne domină pe toţi sub forma unei femei mai mult decît înţelegătoare. Şi asta vă doresc şi vouă, fiindcă într-un cuplu cineva trebuie să cedeze, nu pot fi amîndoi vîrfuri. Soţia e acum "o mîndreţe de bunicuţă" şi se împarte între cele două nepoţele şi nepoţel. Cînd e la Bucureşti, cînd la Vaslui.
- Nu v-aţi gîndit să vă faceţi copiii arbitri?
- Chiar credeţi că n-a fost suficient un Porumboiu? Eu am încercat pe Corneliu să-l fac fotbalist, mergeam şi mă antrenam cu el. M-a întrebat la un moment dat: "Tată, crezi că eu aş putea ajunge fotbalist mare?". "Nu". A înţeles şi s-a lăsat.
- Dar ei n-au fost tentaţi de arbitraj?
- Nu şi-i felicit acum, cu toate că la început mi-am dorit.
- Nu vi se pare că filmul "A fost sau n-a fost?" seamănă cam mult cu emisiunile despre fotbal? Mai ales că nici acolo nu prea se ajunge la vreo concluzie clară.
- Hahaha! Nu, a fost influenţat de o emisiune de la o televiziune din Vaslui. Eu l-am sunat şi i-am povestit că era un proprietar al televiziunii, participau toţi la emisiuni, era aşa...Asta a fost scînteia, aşa i-a venit ideea filmului.
"Wesley mi-a adus 6 milioane de euro"
- Vorbeaţi despre afaceri de un miliard de euro. Aveţi vreun manager plătit mai bine ca Wesley?
- Ăăă...Pe termen scurt, nu, deşi cred că am angajat cei mai buni specialişti din agricultură. Dar directorilor le-am mai cedat acţiuni, ca să fie interesaţi. Din ceea ce produc pot cîştiga mai bine ca Wesley.
- Şi e corect ca un fotbalist să ia mai mulţi bani decît nişte manageri ale unor firme mari?
- Voi vorbiţi întruna despre cît cîştigă Wesley, deşi nu prea puneţi problema corect. Dacă n-aveam un jucător cum e el, nu ar mai fi intrat în conturile clubului şase milioane de euro în sezonul trecut. (Apare cineva. "Mai stai? Vorbim în jumătate de oră", îi zice Porumboiu). Da, vorbeam despre salarii. Acum aştept banii pe Papp. Iar la cheltuieli, cu ce am transferat acum şi cu salarii, cred că deja am cheltuit în plus peste 7 milioane de euro. Sînt pe pierdere cu clubul, asta e clar. Dar mă gîndesc că dacă mă opresc acum rămîn cu pierderea. Pe cînd dacă o să continuu să investesc, la un moment dat cheltuielile se vor amortiza. Dacă cineva crede că într-un business astăzi bagi 10 sau 50 de milioane şi mîine scoţi aceşti bani se înşală amarnic.
"Kilogramele şi arbitrii sînt lucrurile care mă necăjesc"
- Nu e un risc să falimentaţi din cauza fotbalului, aşa cum era s-o păţească la un moment dat Sechelariu?
- Nu, nu, sumele alocate fotbalului sînt sume mici comparativ cu puterea financiară a Grupului. Managementul clubului a avut de suferit fiindcă ne-a lipsit un brand, dar şi din cauza arbitrilor.
- Cît de mult vorbiţi la telefon?
- Vorbesc mult în emisiuni fiindcă atunci cînd mă sunaţi voi de obicei mă prindeţi în maşină. Şi cînd eşti în maşină, mai trăncăneşti. Hahaha! Cît vorbesc la telefon? Păi, e record absolut: din 12 luni, cred că şase luni vorbesc la telefon! Hehehehehe! (Rîde zgomotos şi comandă o cafea lungă, după ce a sesizat că a sorbit tot sucul de grapefruit).
- Aveţi vreo pasiune în afara fotbalului?
- Îmi place să trăiesc la foc încins. Mai beau un pahar cu vin, mă mai distrez. Singurele lucruri care mă necăjesc sînt kilogramele în plus şi arbitrii. Hahaha! Bine, pe arbitri îi înţeleg, dacă n-au putut să fie ca mine...Au ales să fie ca Zotta.
- Zotta, pe care l-aţi angajat.
- Da, aşa e. Şi cît ziceam eu că le ştiu pe toate, m-am închinat ce mi-a povestit. Am stat o seara lungă la Geneva cu el...Hahaha! (Aproape se îneacă de rîs). Dacă-l auziţi pe Zotta, vă închinaţi! Şi ăştia de azi au perfecţionat metodele lui Zotta, ăştia-s nişte perfecţionişti!
"Ca să devi bogat durează 15-20 de ani"
- Spuneaţi că plătiţi 52 de milioane de euro anual la bugetul statului. Ce vă nemulţumeşte la felul cum sînt cheltuiţi banii publici?
- Că n-am şi eu un stadion la Vaslui. Din impozitele pe care le plătesc pe un trimestru s-ar face un stadion. Da' se fac stadioane în alte locuri. Trăim într-o ţară în care rolul nespecialistului e foarte important. Lumea o duce prost din cauza unora care ajung acolo pe voturi. Deh, e democraţie. Toată criza asta e pornită din incompetenţa mediului politic internaţional de a înţelege în profunzime sistemul economic.
- Cît durează să devii bogat?
- Nu poţi să fii bogat din prima, îţi trebuie cel puţin 10-15-20 de ani. Aaa, sigur, poţi să dai un tun, să arbitrezi două-trei meciuri şi să iei 250.000 de dolari, pe care să-i pui la saltea. Dacă eşti prost îi ţii sub saltea şi se devalorizează, iar dacă eşti şi mai prost îi pierzi pe la cazinouri. (Răspunde la telefon: "Vin imediat". Atît. Aruncă iar aparatul pe sacou. Dacă ar fi avut ochi, aparatul ar fi ameţit de atîtea salturi:))
- Cine e mai bun la poker: Sechelariu, Dragomir, Becali, Ştefan sau Piţurcă?
- Toţi sînt buni, dar norocul e trecător. Hehehehe!
- Aţi jucat cu ei pe bani?
- Jucam pe bani, dar nu erau sume foarte mari, era mai mult aşa...Hehehehe....Ţin minte una...Hehehehe! Tre' să v-o spun p-asta! Hehehehe! (Nu se poate opri din rîs. Ba da! Se opreşte ca să respingă un apel şi aşa poate continua povestea). Doru Sechelariu era şi este un simpatic. A prins o dată o chintă roială şi el avea un pistol cu gaze, de bucurie a tras cu pistolul în aer şi noi am luat-o la fugă pe scări. Hehehehe! Şi el ţipa în urma noastră: "Staţi, unde fugiţi, că am roială!". El, de bucurie, a tras cu pistolul!
- Ştiţi ce rezultat apare primul cînd cauţi pe google Adrian Porumboiu?
- Nu. Am dat o dată search pe google tocmai ca să văd ce apare, dar nu mai reţin ce era.
- Adrian Porumboiu, fost arbitru.
- E lucrul meu cel mai de preţ...Pfa, ce arbitru am fost!!!
"Sper să prind nunţile nepoţilor"
- Cum vă vedeţi la 75 de ani?
- Sănătos, cu nepoţii mari. Sper să prind cele trei nunţi. E visul meu să-mi văd nepoţii la casele lor. Se spune despre copii că sînt sufletul casei, la mine s-a schimbat un pic situaţia acum, nepoţii sînt lumina ochilor mei. Mi-e greu...Avem şi secrete, eu şi nepoţeii mei (De bucurie, i-au dat lacrimile, a uitat şi de Crăciunescu, de toţi arbitrii:))
- Ce vă linişteşte cînd sînteţi nervos?
- Am scrisori de la oameni pe care i-am ajutat şi mă liniştesc cînd văd recunoştinţa lor, mă emoţionează. Aia e viaţă! Oricît de tare ai fi, ţi se umezesc ochii! Dar recunoştinţa e o povară grea, voi nu-l vedeţi pe Crăciunescu? La cîte am făcut eu pentru el, ar trebui să vină să mă întrebe: "Adriane, ţi-e rău? Te doare umărul? Piciorul? Capul?". În loc să-mi pună comprese, mă înjunghie pe la spate, ca tîlharul. Şi tot ca tîlharul, mai zice şi că am sifilis! Sau cel puţin să aibă decenţa şi să spună: "Îţi cer scuze, am făcut o greşeală enormă că am minţit!". Totul era încheiat astăzi.
"Toţi au făcut ţn basca lui Rainea"
- Cînd aţi mers ultima oară într-un concediu?
- Ne permitem o dată pe an, bine, în afara faptului că mergem la cuscri în Franţa, la Biaritz, cîte un concediu pe fugă. Am fost prin Europa, plus Emirate, Dubai. Dar cînd ajung acolo, eu dorm primele trei zile, nici la masă nu cobor. În plus, călătoresc foarte mult Paris – Londra – New York, toata Europa, dar nu în vacanţă, ci în interes de afaceri.
- Cu Nicolae Rainea aţi mai vorbit? Păstraţi legătura?
- E bine, e pensionar, e sănătos. Cu el am avut o relaţie mai mult decît apropiată, pentru că i-am şi cununat băiatul. Păcat că, din cauza lui, Rainea n-a fost respectat pe cît de mare a fost! Eu i-o spun direct în faţă! El a devenit din marele Rainea umilul Rainea. După ce s-a lăsat de arbitraj, a încercat să fie împăciuitor şi din cauza asta au făcut toţi în basca lui, care a vrut şi care n-a vrut. A fost imens, trebuia să fi venit să spună: "Bă, eu sînt Rainea, mă!".
"Dacă eram mai hotărît, pe unii îi băgam la puşcărie"
- Care e cel mai mare compromis pe care l-aţi făcut?
- Că n-am mai fost la fel de hotărît şi după ce m-am lăsat de arbitraj. Dacă mi-aş fi păstrat aceeaşi fermitate, pe mulţi nu-i mai vedeaţi azi, erau la zeghe! Dar indiferent de situaţii, nu aş avea vreo satisfacţie să-i văd la puşcărie nici pe cei mai înverşunaţi adversari.
- Îl votaţi pe Gică Popescu la preşedinţia FRF?
- Să candideze Popescu întîi, şi vedem.
- Şi dacă vine cu Crăciunescu şef la CCA?
- Dacă vine cu Crăciunescu, nu-l votez, clar! Cum nu mă interesează nici Mircea Sandu dacă mai continuă cu Crăciunescu. Să rămînă ei amîndoi pînă o să se scurgă vopseaua de pe capul lui Crăciunescu pe capul lui Mircea Sandu şi vor fi amîndoi vopsiţi! Mai aveţi alte întrebări? Că sînt...
Era sunat din nou la telefon. Şi aşteptat la o masă distanţă de Ioan Timofte, fostul fotbalist de la Timişoara şi de la Porto. A vorbit cam un minut cu el, apoi a alergat pe scări, a ieşit din hotel şi a sărit într-o maşină neagră. Urma o întîlnire cu Ţiriac.
"Am avut funcţii de conducere din 1980 pînă în 1993, după care am trecut în sectorul privat. Dar n-am acceptat să fiu un turnător la Securitate, deşi mi s-a propus. Am reuşit să fiu un cal nărăvaş necălărit de nimeni" (Adrian Porumboiu)
"În 1993 am început business-ul, cu o activitate redusă, în domeniul turismului şi al alimentaţiei publice. Acum am cotaţii la bursa de cereale de la Londra, la bursa de la Chicago" (Adrian Porumboiu)
"Ştiţi cine semnează dicţionarul şmecheriilor din arbitrajul românesc? Nu ştiţi? Vă spun eu, Constantin Zotta. Dacă vă povesteşte tot ce a făcut în arbitraj vă închinaţi cu ambele mîini" (Adrian Porumboiu)
