Articol de Liviu Manolache - Publicat joi, 25 decembrie 2014 00:00 / Actualizat joi, 25 decembrie 2014 17:52
Fotbalul românesc a adunat în cei peste 100 ani de existenţă multe poveşti, unele spumoase, altele triste. O mare parte din ele s-au regăsit şi în paginile Gazetei. În aceste zile de sărbătoare, vă vom prezenta o serie de "întîmplări" din deceniul care a urmat comunismului.
Se vor regăsi personaje hulite şi atunci, precum şi azi, dar şi oameni dragi. Toate vor fi prezentate cu scopul de a ne amuza impreună, fără să uităm, însă, tot ce au însemnat "cooperativa", "blaturile" şi celelalte evenimente negative.
Se spune că Oltul separă "restul lumii" de "rîsul lumii", dar nu ştim, încă, din ce parte a venit afirmaţia. La fel, unii "cîrcotaşi" au descoperit că atunci cînd pe Pămînt a intervenit monotonia, Dumnezeu "a imbogăţit" locul cu olteni.
Printre ei şi-a făcut loc şi fotbalul, cu "bucurii rare" şi cu multe patimi, toate provocate de trăirile specifice fiecărui "juvet". Prima captură de astăzi ne duce-n Bănia lui 1991, la doar cîteva săptămîni după ce "Ştiinţa" a cucerit titlul, ultimul din istorie. Demisii, certuri, dispute şi două paranteze în care stă scris "vom reveni". De cîte ori au revenit toate?
Cu trăiri la fel de intense, rapidiştii au trecut şi ei prin măriri şi decăderi, dar nicodată nu au renunţat la acel gram de umor. Cea de a doua captură îi are drept personaje principale pe Nicolae Lupescu, legenda "vişiniilor" din anii ‘60, şi Florin Constantinovici, un nume mare în Giuleştiul anilor '90. Din fericire pentru cel din urmă, propunerea lui „nea Culai” a fost pusă-n aplicaţie mult mai tîrziu, peste vreo 20 şi de ani, prin 2014/15!
"Omul trofeu", aşa ar putea fi prezentat foarte pe scurt Mircea Lucescu. Dar, vi-l imaginaţi pe cel elogiat an de an de lumea fotbalului în postura de "trofeu"? Vă prezentăm un moment nostim petrecut în 1999, după un meci jucat de Rapid cu FC Argeş, scor 1-0.
