Articol de GSP - Publicat sambata, 31 ianuarie 2015 00:00 / Actualizat sambata, 31 ianuarie 2015 12:57
Tehnicianul formaţiei Oţelul Galaţi, Tibor Selymeş, trage concluziile după cantonamentul efectuat în Poiana Braşov. Ce aşteptări are de la returul Ligii 1, ce crede că ar putea învăţa jucătorii săi de la fotbalistul Selymeş, dar şi care este momentul cel mai dureros din carieră, la care s-ar întoarce pentru a-l schimba, într-un interviu acordat pe pagina de facebook a clubului.
- Final de cantonament montan. Cîteva cuvinte.
- Exact ce mi-am dorit. Atitudine şi abordare. Asta aşa, vorbind în două cuvinte. Pentru că, în realitate s-a muncit foarte mult. Important este însă altceva. Această muncă să se vadă în campionat. Acumulările fizice realizate acum trebuie să îi ţină pe jucători până la vară.
- Înaintea cantonamentului erai îngrijorat în privinţa subţirimii lotului. Între timp s-au realizat şapte transferuri.
- Nerăbdarea mea era normală. Fiecare antrenor îşi doreşte o întărire a lotului cît mai rapidă. Timpul nu aşteaptă. Antrenorul trebuie să aibă tot grupul la muncă. Să-l poată suda, să intre toţi odată în circuit. Din fericire pentru mine, la Oţelul conducerea s-a mişcat foarte repede. Am primit exact ceea ce am cerut.
Tehnicianul formaţiei Oţelul Galaţi, Tibor Selymeş, trage concluziile după cantonamentul efectuat în Poiana Braşov. Ce aşteptări are de la returul Ligii 1, ce crede că ar putea învăţa jucătorii săi de la fotbalistul Selymeş, dar şi care este momentul cel mai dureros din carieră, la care s-ar întoarce pentru a-l schimba, într-un interviu acordat pe pagina de facebook a clubului.
- Final de cantonament montan. Cîteva cuvinte.
- Exact ce mi-am dorit. Atitudine şi abordare. Asta aşa, vorbind în două cuvinte. Pentru că, în realitate s-a muncit foarte mult. Important este însă altceva. Această muncă să se vadă în campionat. Acumulările fizice realizate acum trebuie să îi ţină pe jucători până la vară.
- Înaintea cantonamentului erai îngrijorat în privinţa subţirimii lotului. Între timp s-au realizat şapte transferuri.
- Nerăbdarea mea era normală. Fiecare antrenor îşi doreşte o întărire a lotului cît mai rapidă. Timpul nu aşteaptă. Antrenorul trebuie să aibă tot grupul la muncă. Să-l poată suda, să intre toţi odată în circuit. Din fericire pentru mine, la Oţelul conducerea s-a mişcat foarte repede. Am primit exact ceea ce am cerut.
- Mulţumit de noile achiziţii?
- Au sosit jucători cu o atitudine bună şi cu o calitate bună. Sînt jucători peste cei care au plecat. Este clar că am îmbunătăţit lotul. Sigur, lumea trebuie să înţeleagă un aspect. Aici vorbim despre un raport calitate-preţ. Cu un buget de achiziţii superior şi ţintele ar fi fost altele.
- Se poate folosi acum termenul de grup?
- Deşi infuzia de jucători este una masivă, chiar putem vorbi de grup. Nou-veniţii sînt în majoritate jucători de limba franceză şi comunică între ei. Însă, foarte important, românii au fost foarte primitori şi i-au integrat. În plus, toată lumea vorbeşte engleza, deci nu există problema comunicării.
- Nu îţi este greu totuşi să gestionezi un grup de oameni cu culturi şi caractere diferite?
- Şi dacă erau toţi români, puteau exista probleme. Nu contează din ce parte a lumii soseşte un jucător sau ce cultură are. Caracterul diferă de la individ la individ. Dar, acolo se lucrează din mers. Problema e alta. Eu vorbesc patru limbi străine, inclusiv ungureşte, dar trebuie să găsesc metoda ca, la şedinţele tactice să găsesc un limbaj comun, să nu fiu nevoit să repet.
- Se poate vorbi de un lider la Oţelul?
- Nu ştiu dacă trebuie să folosim neapărat termenul lider. Îl avem pe Florin Cernat, un jucător exponenţial care mai poate evolua cel puţin doi ani la cel mai înalt nivel. Tocmai de aceea, încercăm să construim în jurul lui Cernat. Practic, el este maşinăria, angrenajul, iar ceilalţi sînt rotiţele care o pun în mişcare.
- Care sunt plusurile acestui cantonament?
- Să ştiţi că eu voi rămâne un partizan al pregătirii montane. Jucătorul român nu are dezvoltată mentalitatea pregătirii individuale în vacanţă. Iar luna aceea de pauză contează enorm. Practic o apuci de la zero, iar baza trebuie să fie bază. Jucătorul trebuie să alerge la nivel maxim pînă la fluierul final al ultimei etape, iar pentru asta are nevoie de pantele montane. Calitatea execuţiilor şi tactica o va dezvolta în cel de-al doilea cantonament, în Turcia.
- Chiar dacă vorbim de adversari modeşti, Oţelul a marcat 13 goluri în două meciuri.
- Nu putem trage concluzii legat de meciuri, însă se vede creşterea calitativă şi diferenţa uriaşă vizavi de adversari modeşti. Cu aceste două meciuri, nu am urmărit scorul, ci închegarea unor prime relaţii de joc. Despre exprimarea în teren vom putea vorbi cam între 12 şi 14 februarie după ultimile meciuri din Antalya, în faţa unor adversari cu greutate.
- Privind în jur observăm că şi celelalte echipe angrenate în lupta pentru salvare s-au întărit considerabil.
- Lupta va fi în mod cert una dură, iar returul unul de foc. Vor supravieţui echipele mai motivate, cu o linişte financiară şi cu un psihic bun. Sper ca noi să intrăm în această ecuaţie.
- În cariera ta de antrenor, Oţelul poate fi considerat doar o etapă?
- Aş fi ipocrit să spun că am să mă pensionez de la Oţelul, deşi nu se ştie niciodată. Orice antrenor doreşte să profeseze la un nivel cît mai înalt. La rîndul meu, e normal să mă gîndesc la un campionat de “afară”, sau la echipa naţională. Acum însă mă concentrez la Oţelul şi la oamenii deosebiţi pe care i-am găsit aici. Iar dacă ne salvăm, pentru a rămîne la Galaţi vreau să luptăm pentru ceva, să avem obiective mai îndrăzneţe.
- Ce ar trebui să copieze jucătorii de la fostul fotbalist Selymeş?
- Mentalitatea de învingător este foarte importantă, iar pe mine m-a caracterizat mereu. Dar, ca să ai această mentalitate, trebuie să suferi şi pe terenul de joc şi în afara lui. Viaţa de fotbalist este foarte scurtă şi trebuie să ai foarte mare atenţie la tentaţii.
- Ce părere ai despre decăderea atîtor branduri din fotbalul românesc?
- Nu doar brandurile, ci întreg fotbalul românesc e în decădere. De la bază s-a stricat tot. Jucătorii nu mai sunt şcoliţi fotbalistic. Am întîlnit jucători care la 20 de ani nu ştiu să dea o pasă cu latul sau să se aşeze pe teren, în fond, lucruri elementare. Asta este o cauză a căderii. Eu am crescut la Tîrgu Secuiesc, am deprins fotbalul în liga a III-a, dar atunci în ligile mici se făcea fotbal.
- Dacă ai putea să dai timpul înapoi…
- M-aş întoarce în 1994, în America, la acel vis frumos. Aş reveni chiar înaintea acelui gol primit de la Suedia şi i-aş striga lui Prunea să iasă cu picioarele în faţă să nu mai poată să dea suedezul cu capul!
