Articol de Maria Andrieş - Publicat duminica, 17 aprilie 2011 00:00 / Actualizat luni, 18 aprilie 2011 10:32
Cu un joc agresiv şi inteligent, Rapidul a învins o Timişoară epuizată de presiunea luptei la titlu.
Pe trei sferturi gol, cu mulţimea compactă şi sonoră a fanilor rapidişti, Giuleştiul pare un Colosseum mai mic, dar privatizat. Populat de ecouri, reclame şi postere "Nu violenţei!", în faţa unor scaune goale. Pe teren, spectacolul a fost pe măsura decorului: o luptă între doi gladiatori epuizaţi, dar orgolioşi.
Defensivă-spectacol
S-a jucat un fotbal plăcut, combinativ, cu un număr de pase legate peste media campionatului. Prudenţă, şi de o parte, şi de alta. Fără Lazăr, dar cu Şumudică pe bancă, Rapidul s-a arătat mai agresivă, încă din primul minut. Roman şi-a început recitalul de sprinturi pe dreapta, apoi Rui Duarte a încercat să-l trezească pe Herea din amintiri. Linia defensivă portughezo-braziliano-muntenegreană a vişiniilor a împins treptat meciul spre careul lui Pantilimon. Iar primul golul a venit de la un fundaş, Bozovici speculînd un culoar şi trimiţînd în plasă din colţul careului.
Somnambulul Zicu
Cu o viteză în minus, Timişoara a apărut tîrziu în joc. Goga a driblat trei adversari, dar Tameş a ratat preluarea (min.15). Străduinţele motorului cu nume de poet au dat roade cîteva minute mai tîrziu, cînd Rui Duarte a respins greşit şi Zicu, pînă atunci absent din meci, a înscris din voleu, de la şase metri de poartă. Golul venit de nicăieri (min.19) şi marcat cu o graţie de somnambul a calmat meciul şi reverberaţiile bătăioase din Colosseumul vişiniu.
Zicu ar înscrie şi de pe bancă. Cu condiţia ca Timişoara să aibă o minimă intenţie ofensivă. N-a fost cazul în prima repriză de pe Giuleşti. Rapidiştii au încasat lovitura fără să se clatine şi au replicat cu atacuri repetate, insistente.
Rapid se desprinde
Cîteva minute, cele două echipe s-au urmărit, ca două maşini care rulează pe şosea una lîngă alta. Timişoara accelera prin Goga, de partea cealaltă - Spadacio apăsa nervos acceleraţia, iar Roman se azvîrlea după fiecare minge. Apoi Rapid s-a desprins. Spadacio a accelerat, Roman a prins din careu şi a trimis în poartă din trei metri (min.33). Finalul de repriză i-a aparţinut tînărului mijlocaş giuleştean, care a zburdat ca un hobbit în jurul uriaşului Pantilimon.
În căutarea timpului prelungit
La reluare, Timişoara n-a schimbat nici viteza, nici filosofia. A desenat frumos şi steril, Tameş a încercat să-l lanseze pe Zicu, dar Zicu a ratat preluarea, ce-i drept, cu graţie. Intrat în locul lui Herea, Pancu a făcut o cursă nebună, de 3 contra 1, de la mijlocul terenului. Şi a marcat (min.60), cu siguranţă de veteran, golul care i-a "bannat" temporar Banatului visele despre titlu.
Steagurile au fluturat în tribune, cum flutura pe vremuri degetul mare al Cezarilor. Timişoara s-a retras pas cu pas în propria jumătate. Nu mai are energie sau motivaţie nici să faulteze. Spadacio a mai ameninţat o dată poarta lui Pantilimon (min.67). Apoi a combinat cu Roman ca în curtea şcolii, printre rîndurile dezordonate ale bănăţenilor. Alexa a redus diferenţa de pe tabelă, în final (min.85), profitînd de relaxarea rapidiştilor. Minutele de prelungire n-au adus mai mult fotbal, ci mai multe faulturi şi fluiere moralizatoare din partea lui Tudor, în sfîrşit ieşit la rampă. Aşa s-a scris istroria primei înfrîngeri a Timişoarei din acest sezon.
