Articol de Justin Gafiuc - Publicat vineri, 25 martie 2016 00:00
O primăvară remarcabilă la Steaua și debut cu gol la echipa națională, ce-și putea dori mai mult Nicușor Stanciu la început de 2016!
Povestea copilului din Craiva, ajuns să bată cu putere la porțile reprezentativei pentru un loc la Euro, e plină de cumpene și momente de explozie. Acasă, la 15 km de Alba Iulia, părinții lui Stanciu sunt depozitarii cei mai fideli ai unei cariere în ascensiune.
"Mai ajuta la cules de prune"
Mama, Elisabeta, își aduce aminte că, atunci când Nicușor s-a dus pentru prima dată la fotbal, puștiul pirpiriu a venit acasă destul de mâhnit: "Nu mă salută nimeni, nu-mi dă nimeni o pasă!".
"Mai mergea cu încă un băiat din sat, care a abandonat după numai câteva zile pentru că se simțea marginalizat de băieții de la oraș. L-a întrebat și pe Nicu dacă merge. «Cum să renunț?» a fost răspunsul. Și bine a făcut că a continuat! Sincer, când stau să mă gândesc acum prin câte am trecut împreună, aproape că nu-mi vine să cred că a ajuns așa de sus!", spune Elisabeta Stanciu.
La țară, Stanciu obișnuia să meargă cu părinții la câmp, la livadă: "Nu-l luam cu noi ca să muncească, ci să nu rămână singur acasă. Mai ajuta și el la un fân, la un cules de mere sau prune, dar fugea repede să joace fotbal sau să se ducă la antrenamente".
Ani de zile, a făcut naveta la Alba Iulia: "Pleca dimineața la șase jumătate, la școală, cu autobuzul și se mai întorcea la nouă seara".
"I-am vopsit camera în roșu și albastru"
Partenerii de joacă din Craiova îl strigau "Pancu". "Dar lui îi plăcea Dică. I-am și luat un tricou cu numele stelistului scris pe spate", își amintește Elisabeta Stanciu.
Și dezvăluie pasiunea nebună a lui Nicu pentru Steaua încă de la vârsta de 11-12 ani: "Camera lui și a Ioanei, sora, am vopsit-o în roșu și albastru. Un perete o culoare, următorul cealaltă culoare. Taică-su a fost pe mână cu băiatul. «Dacă așa vrea, așa îi facem!». Am dat cu lavabil, a venit și fiica preotului de a desenat emblema Stelei după o poză. Ne mai vizitau vecinele din sat și se minunau. «Ce-ați făcut aici, oameni buni?». A stat așa încăperea vreo doi, trei ani".
Recuperare cu pungi de zahăr
La Unirea Alba Iulia, Alexandru Kolonyos i-a ghidat pașii lui Stanciu. La 15 ani însă a traversat un moment crucial: ruptură de menisc și de ligamente încrucișate. "L-a văzut un medic în oraș, ne-a zis că-l operează, dar a încheiat-o cu fotbalul. Bebe Brumaru de la club l-a luat de mână pe Nicu și au mers la București pentru intervenția chirurgicală, achitată integral de Unirea. A urmat o recuperare lungă, pe care a făcut-o singur, singurel, după un program pe care îl avea scris pe o hârtie. Îi agățam pungi cu zahăr de picior ca să aibă greutate și executa cu mare atenție fiecare mișcare, să nu greșească", povestește mama proaspătului internațional.
" Porumboiu mi-a zis că-i face loc la Vaslui"
Vorbește apoi cu respect de perioada de la Vaslui, unde, după revenire, băiatul a avut cea dintâi șansă a carierei la nivel de top: "M-a sunat domnul Adrian Porumboiu personal, mi-a zis că o să aibă grijă de băiat, că o să discute cu Hizo să-i găsească un loc în echipă. Îmi era un pic teamă, fiindcă Vasluiul avea trupă puternică atunci, cu Wesley, cu Adailton. Dar am zis că e mai bine să meargă acolo decât la Astra, care erau și ei interesați. Mi s-a părut mai de încredere domnul Porumboiu și i-a oferit și condiții mai bune. Nu mă refer aici doar la contract, că nu doar banii contează, ci și la posibilități de performanță".
"Am zis la domnul Becali doar să nu-l dea deoparte"
Iar saltul spre Steaua l-a împins deja în anticamera "naționalei": "Își dorea mult să ajungă la acest club. La semnarea contractului, pe domnul Becali l-am rugat la telefon doar să nu-l dea deoparte pe băiat. Și mi-a zis «Am nevoie de el că e talentat!». Și s-a ținut de cuvânt, i-a mărit și salariul din proprie inițiativă, să-l încurajeze, îl simpatizează și-l ajută să fie cu gândul numai la fotbal".
Debutul în tricoul României? "Nu vreți să știți ce-a fost la noi în casă când a marcat cu Lituania! Rareș, băiatul cel mic, de 8 ani, i-a și zis la telefon înainte de meci că o să dea gol. E așa, ca un ritual, înainte de fiecare partidă vorbește cu tată-su și cu fratele. Deie Domnul ca și cu Spania să înscrie poate de două ori!".
"Al tău copil drag, Nicu"
Elisabeta Stanciu vorbește despre cel mai frumos cadou primit de la fiul său. E vorba despre o fotografie a lui Nicușor în tricoul Vasluiului, cu următorul mesaj scris de puști: "Îți mulțumesc pentru tot ce-ai făcut pentru mine. Știu că mereu o să-mi vrei binele și ai pus fericirea mea pe primul loc. Te iubesc enorm. Al tău copil drag, Nicu!".
"A ținut enorm la bunica lui, soacra mea. S-a stins în urmă cu vreo nouă ani, dar a fost o femeie minunată. Nicu îi spunea ei «mama», iar mie îmi zicea «mami»"
Elisabeta Stanciu"La Vaslui, Nicu s-a împrietenit tare cu Sânmărtean. I-au prins bine sfaturile venite de la un coleg cu experiență"
Elisabeta Stanciu
Declaraţii savuroase ale primului antrenor al lui Stanciu, Alexandru Kalanyos:
- "Miercuri seara, am terminat repede antrenamentul, dar când am auzit că Nicu nu e titular, parcă nici nu îmi venea să mă grăbesc! Am ajuns însă acasă şi m-am uitat la meci cu tata. Când a intrat Stanciu a început sărbătoarea"
- "Am mai declarat-o, o fac şi acum: el e decarul României, e noul Hagi. Sunt cel mai fericit antrenor din România!"
- "Imediat l-am pus numărul 10 şi căpitan. Ceilalţi părinţi erau nemulţumiţi, că e copilul meu, mă certau"
- "N-a întârziat niciodată. Chiar îl dădeam exemplu puturoşilor care întârziau, deşi veneau de la 2 kilometri de teren, nu de la 12, cazul lui. Un băiat serios, ştia ce vrea"
- "Să vă zic faza lui preferată. Pătrundere, fentă, şut la colţul lung. Aşa a marcat la 2-2 cu Legia şi a calificat Steaua în grupele Ligii. A dat o mulţime de goluri asemănătoare încă de la copii"
- "Să-i dea Dumnezeu minte lui Iordănescu, el poate face un meci mare cu spaniolii! Aoleu, cum să nu fie în lotul pentru Euro?! Păi, ce mai vreţi acum? Ce să mai facă? Normal!"
