Căpitanul Oțelului, brutar și DJ în Cipru » Valentin Ștefan, liderul echipei gălățene din anii '90, povestește cum a îmbinat utilul cu plăcutul în Insula Afroditei

Articol de GSP - Publicat miercuri, 16 ianuarie 2019 11:17

Valentin Ștefan (51 de ani) s-a întors în vară din Cipru pentru a fi director general la Oțelul. Liderul echipei din anii '90 povestește cu patos cum cocheta atât cu meseria de antrenor, cât și cu cea de brutar.

- Bună ziua, de la GSP vă deranjez.
- Vă rog frumos să mă sunați în 10 minute, sunt la volan, în Cipru, să găsesc să parchez undeva.

După un sfert de oră.

- E-n regulă, puteți vorbi?
- Vă rog, cu drag!

- Mi-ați spus că sunteți în Cipru, ce faceți?
- Da, am plecat după ultimul meci al Oțelului să-mi închei socotelile pe aici și să-mi aduc familia acasă, în România.

"Vrem să promovăm, avem toate condițiile"

- Deci încă vă mai legau lucruri de Cipru.
- Și mă vor lega în continuare. Nu mă rup definitiv! Sincer, acum nu mai știu care e prima țară a mea, România sau Cipru. Dar rămân român oriunde voi merge.

- Cum e la Oțelul? Sunteți în conducere.
- Eu zic că suntem pe un drum bun, chiar dacă am avut o perioadă critică. Mai sunt probleme, există loc de mai bine, dar sper să facem față și să promovăm. Mi-aș dori din tot sufletul să reușim, pentru asta am făcut acest pas, să mă întorc din Cipru. Am creat toate condițiile pentru a reuși! În anii următori sper să readucem echipa în Liga 1, acolo unde îi este locul.

- E mai bine acasă, la Galați, decât în Cipru?
- Viața din Cipru nu se poate compara cu cea din România. Nici mentalitate, nimic. Știam ce mă așteaptă aici, ce nivel de trai e. Aveam o datorie sentimentală față de Oțelul, trecutul meu de oțelar m-a făcut să mă întorc aici.

- Ați fost antrenor de juniori acolo, nu?
- Și la Omonia și la Olimpiakos. În mai multe locuri.

- Acum abandonați ideea de a mai fi antrenor?
- Venind aici, da, dar cred că e o decizie provizorie. Niciodată nu trebuie să spui niciodată. Cine știe ce-mi rezervă viitorul? Mă simt destul de stăpân pe calitățile mele. Am avut performanțe ca antrenor, 4 titluri de campion, o promovare în divizia C, atât că nu am avut șansa să lucrez la un nivel mai mare. Poate doar cu domnul Andone, la Omonia, în 2006, ca secund. Apoi nu am mai avut șansa de a demonstra.

"Făceam muncă part-time la brutărie"

- În Cipru ați avut și altă activitate.
- Da, da! Am fost brutar! Și nu voi ascunde asta. După ce a plecat Andone de la Omonia, în 2006, am trecut la un nivel inferior în meseria de antrenor, la divizia C sau chiar D. Viața fiind destul de scumpă, aveam nevoie de încă un job. Nu mi-a fost rușine să mă angajez la un lanț de brutării.

- Cum era?
- Bine, dovadă că am stat destul de mulți ani. Am învățat și o meserie, de brutar, și mă mândresc cu asta. Mi-a plăcut.

- Unde câștigați mai bine, la fotbal sau la brutărie?
- Se completau veniturile. Nu voi spune sumele. La brutărie era o muncă part-time pentru ca seara să pot merge la antrenamente. Nu eram niciodată obosit. Când mergeam la antrenamente, mă relaxam și îmi luam energia pentru a doua zi. E puțin greu de înțeles poate.

- În urmă cu câțiva ani spuneați că nu mai vreți să auziți de România, de ce?
- Bineînțeles. A fost o chestie personală, la momentul respectiv așa vedeam lucrurile. M-au dezamăgit niște chestii, tot despre fotbal. Unii vedeau lucrurile total aiurea. Eu am fost unul dintre puținii oameni din Galați care au vrut binele fotbalului românesc. A fost urât modul în care am fost îndepărtat de Oțelul. Nu mai voiam să mă întorc în mizeria de la Galați.

"Hagi a făcut un gest incredibil în autocar"

- Să vorbim puțin și despre cariera de fotbalist. Aveți vreun moment pe care nu o să-l uitați niciodată?
- Fără nicio îndoială, convocarea la echipa națională. Cred că orice fotbalist vede naționala ca pe ceva sfânt. La asta am visat întotdeauna. Hai să ți-l spun și pe cel mai trist, meciul cu Gorica din Cupa UEFA. Când am pierdut calificarea, cu două goluri primite pe final de meci.

- Vă aduceți aminte cum a fost primul impact cu vestiarul naționalei?
- Păi, atunci în vestiar erau Hagi, Popescu, Stelea și mulți alții. Țin minte un moment. Eu fiind printre cei noi, am venit mult mai devreme în autocar. Așa consideram că e normal, să fiu primul. Aș fi venit și cu o zi înainte să aștept autocarul. După aceea, imediat, a venit Hagi și a făcut un gest incredibil. S-a recomandat, deși nu mai era nevoie, și ne-a urat bun venit și multă baftă la echipa națională. Un lucru extraordinar din punct de vedere profesional, fotbalistic, uman. Cum doriți să-i spuneți.

- Aveți vreo poveste cu vreunul dintre colegi?
- Unul dintre "circarii" vestiarului era Vasile "Pluto" Brătianu. Ne tăvăleam pe jos de râs la glumele lui. Dacă era colegul tău de cameră, nu puteai dormi. Râdeai de te prăpădeai. În afara faptului că era un bun fotbalist, făcea o atmosferă deosebită în vestiar.

"Regret că i-am aruncat tricoul în față lui Simionaș"

- Care e cel mai enervant adversar pe care l-ați avut?
- Jean Vlădoiu. Imprevizibil, nu știai ce vrea să facă. Își făcea datoria cu vârf și îndesat. Era tare incomod, agasant. Mereu mă enervam când știam că urmează să joc împotriva lui.

- Ați avut vreun conflict cu vreun antrenor?
- Da, la plecarea mea de la Galați. Cu domnul Simionaș. Am avut o reacție la un moment dat. Eu eram căpitan și la un meci nu m-a băgat titular. M-a încălzit tot meciul, a făcut două schimbări și la a treia, când mă așteptam să intru, a făcut schimbare peste schimbare și pe mine tot nu m-a băgat. A fost frustrant și a fost ultima mea apariție la Oțelul. Am plecat la Reșița apoi. În drum spre vestiar, supărat fiind, am aruncat tricoul spre antrenor. Un gest urât. L-am regretat atunci. Culmea e că acum suntem foarte buni prieteni. Ne consultăm și chiar îi cer sfaturi. Îi mulțumesc pentru multele lucruri cu care m-a ajutat.

- Sunteți mulțumit cu ce ați făcut în carieră?
- Cred că aș fi putut mult mai mult. Am încercat, sunt mulțumit, mândru, dar rămân cu un oarecare regret. Asta a fost până la urmă, asta mi-a fost viața.

2este locul ocupat de Oțelul la finalul turului în seria I a Ligii a 3-a, cu 35 de puncte, 3 sub Gloria Buzău

11 victoriia adunat Oțelul în prima parte a campionatului, pierzând un singur meci, 0-1 la Râmnicu Sărat