Articol de Theodor Jumătate - Publicat luni, 22 decembrie 2014 00:00 / Actualizat luni, 22 decembrie 2014 12:34
Astăzi e ziua ediţiei speciale în care Gazeta Sporturilor decernează premiile sale care durează de 49 de ani. Conforma tradiţiei, fiecare laureat primeşte un laudatio. Acesta îi aparţine lui Mircea Lucescu, cel mai bun antrenor din 2014.
Citind "Pe drum", de Jack Kerouac, m-a frapat un pasaj. Tulburător, emoţionant, imposibil de uitat.
"Singurii oameni care există pentru mine sînt cei nebuni. Nebuni după viaţă, nebuni să vorbească, nebuni după eliberare, dorind totul deodată, cei care nu se plictisesc niciodată şi nu spun banalităţi, ci doar ard, ard, ard ca nişte formidabile focuri de artificii, explodează aidoma unor păianjeni de foc printre stele, iar lumina albastră din mijloc face bum şi toată lumea oftează: Ahh".
Instantaneu, l-am văzut pe acel "nebun". Omul-torţă ce se aprinde şi arde cu toată fiinţa pentru fotbal, pe care-l iubeşte şi-l apără cu fervoare orice s-ar întîmpla. Acest om trăieşte, vibrează, respiră fotbal şi nu se poate opri, nu se va opri niciodată. Pasiunea lui generează o energie continuă, inepuizabilă, care-l împinge înainte. Spre eternitate. "Mi-ar plăcea să mor pe teren", mi-a mărturisit el cîndva. "Voi muri cu dragostea fotbalului în inimă. Cea mai frumoasă moarte".
Ar trebui să-l protejăm. Mircea Lucescu e o pasăre rară, pe cale de dispariţie. Cînd nu va mai fi el, vom plînge căutîndu-l pe "nebun".
Citeşte şi:
Editorialul lui Cristian Geambaşu despre fotbalistul anului, Lucian Sînmărtean » Bătrînul şi mingea
Tolontan despre străinul anului, Lukasz Szukala » Liga 1 se învîrte în jurul urmaşului lui Copernic
Luminiţa Paul despre sportiva anului, Simona Halep » Istoria viitorului 
