GSP SPECIAL  »  DIVERSE  »  GSP SPECIAL

Ce sporturi practică oamenii de cultură? Manolescu o adoră pe Isinbaeva

Articol de - Publicat vineri, 19 noiembrie 2010 00:00

E foarte comod să credem că intelectualii sînt nişte fiinţe sedentare, care aleargă doar după vreo carte rară. Dilema Veche ne arată altceva


"Dileme de altădată" este o rubrică a ediţiei online a Dilemei Vechi. O rubrică nouă despre articole mai vechi. Ancheta "O minte sănătoasă după un sport sănătos" arată în mod natural că mulţi dintre oamenii de cultură nu sînt străini nici de cultura sportului. Îl practică, îi iubesc eroii, îi cunosc părţile întunecate. Au păreri ferme şi nuanţate despre întîmplări recente sau despre evenimente care au schimbat istoria sportului.

Veţi descoperi astfel că Neagu Djuvara şi Nora Iuga au fost fani Boris Becker, că la Nicolae Manolescu iubirea pentru sport se întinde de la Hans Moser, fost campion mondial la handbal cu naţionala României, pînă la frumoasa Elena Isinbaeva, recordmena de neegalat a săriturii cu prăjina. Tia Şerbănescu are nostalgia lui Florea Dumitrache şi a lui Cristian Gaţu, Dan C. Mihăilescu urăşte blaturile şi temporizarea din fotbal, dar a rămas fascinat de finala Liverpool-Milan de la Istanbul, iar pentru Adriana Babeţi personajul emblematic al sportului rămîne Paolo Maldini.

Dilema Veche a lansat un set de 4 întrebări celor intervievaţi. 1. Ce sport aţi făcut în tinereţe?, 2. Ce nu suportaţi în sportul de azi?, 3. Care spectacol sportiv v-a rămas întipărit în minte?, 4. Sportivul preferat? Iată şi răspunsurile cele mai interesante:

Adriana Babeţi (romanicer, eseist)
1. Gimnastică ritmică (la Palatul Pionierilor), atletism şi canotaj (la facultate).
2. Vulgaritatea unor galerii, mitocănia unor patroni, antrenori şi chiar sportivi.
3. Seara Campionilor, meciul de la Timişoara dintre România '94 şi Brazilia '94.
4. Paolo Maldini.

Neagu Djuvara (istoric, eseist, filosof)
1. Schi în copilărie, la Sinaia, apoi, mai tîrziu, în Alpii Francezi. Şi călărie.
2. Vînzarea şi cumpărarea fotbaliştilor. Îmi plăcea cînd echipele de fotbal aveau jucători naţionali.
3. Concursurile de bob de la Sinaia din tinereţea mea.
4. Boris Becker.

Nicolae Manolescu (critic literar)
1. Foarte multe, dar numai sporturi de pămînt: fotbal, handbal, volei, tenis şi atletism, mai exact 100/200 m şi triplusalt.
2. Caracterul de divertisment şi latura lui comercială exagerată. Comerţul falsifică sportul.
3. Meciul de Liga Campionilor dintre Manchester United şi Deportivo La Coruna.
4. Pele şi Dobrin, Pete Sampras şi Ilie Năstase, Bikila Abebe şi Carl Lewis, Mark Spitz. Hans Moser şi această extraordinară Elena Isinbaeva.

Aurora Liiceanu (psiholog, antropolog)
1. Floretă la Facultatea de Filosofie.
2. Expresia colectivă, gregară a plăcerii, moda galeriilor şi a grupurilor mari. Topirea individului în mulţime mă sperie şi mă deranjează.
3. Olimpiada de la Atena, pentru felul în care grecii au regizat simbolurile naţionale.
4. Elisabeta Lipă şi Marius Urzică, pentru echilibru şi decenţă.

Dan C. Mihăilescu (critic literar)
1. Toată copilăria am fost fundaş sau portar, deşi toţi mă adorau ca arbitru. Am fost chiar la o preselecţie a Rapidului.
2. Temporizarea şi blaturile.
3. Visez mereu la un gol al lui Pele, care a lobat mingea peste zid, de la 18 m.
4. Cei care tentează Everestul.

Tia Şerbănescu (jurnalist)
1. Handbal la Şcoala Sportivă nr. 2, unde l-am avut coleg pe Cristian Gaţu. Am mai jucat şi tenis de cîmp.
2. Vulgaritatea, agresivitatea şi violenţa.
3. Maratonul cîştigat de Lidia Şimon la Mondialele de la Edmonton. A fost fantastic: pe ultimul kilometru şi-a dat jos şapca, şi-a turnat apă pe cap şi a ţîşnit printre cele două japoneze din faţa sa.
4. Ionela Tîrlea, Justine Henin, Leon Rotman, Iolanda Balaş, Nadia Comăneci, Cristian Gaţu, Florea Dumitrache.

Nora Iuga (poet, romancier)
1. Am făcut înot la Şcoala de Înot de la Sibiu. Eram foarte bună, pe la 17 ani puteam traversa Lacul Herăstrău dus-întors dintr-o suflare.
2. Nu-mi plac conflictele, acel frecuş de interese care există şi în lumea scriitorilor.
3. Toate campionatele mondiale de fotbal, unde ţin cu Brazilia.
4. Bjorn Borg, Boris Becker, Beckenbauer şi, bineînţeles, Ruud Gullit, după care am fost înnebunită cînd juca la AC Milan.

E foarte comod să credem că intelectualii sînt nişte fiinţe sedentare, care aleargă doar după vreo carte rară. Dilema Veche ne arată altceva

"Dileme de altădată" este o rubrică a ediţiei online a Dilemei Vechi. O rubrică nouă despre articole mai vechi. Ancheta "O minte sănătoasă după un sport sănătos" arată în mod natural că mulţi dintre oamenii de cultură nu sînt străini nici de cultura sportului. Îl practică, îi iubesc eroii, îi cunosc părţile întunecate. Au păreri ferme şi nuanţate despre întîmplări recente sau despre evenimente care au schimbat istoria sportului.

Veţi descoperi astfel că Neagu Djuvara şi Nora Iuga au fost fani Boris Becker, că la Nicolae Manolescu iubirea pentru sport se întinde de la Hans Moser, fost campion mondial la handbal cu naţionala României, pînă la frumoasa Elena Isinbaeva, recordmena de neegalat a săriturii cu prăjina. Tia Şerbănescu are nostalgia lui Florea Dumitrache şi a lui Cristian Gaţu, Dan C. Mihăilescu urăşte blaturile şi temporizarea din fotbal, dar a rămas fascinat de finala Liverpool-Milan de la Istanbul, iar pentru Adriana Babeţi personajul emblematic al sportului rămîne Paolo Maldini.

Dilema Veche a lansat un set de 4 întrebări celor intervievaţi. 1. Ce sport aţi făcut în tinereţe?, 2. Ce nu suportaţi în sportul de azi?, 3. Care spectacol sportiv v-a rămas întipărit în minte?, 4. Sportivul preferat? Iată şi răspunsurile cele mai interesante:

Adriana Babeţi (romanicer, eseist)
1. Gimnastică ritmică (la Palatul Pionierilor), atletism şi canotaj (la facultate).
2. Vulgaritatea unor galerii, mitocănia unor patroni, antrenori şi chiar sportivi.
3. Seara Campionilor, meciul de la Timişoara dintre România '94 şi Brazilia '94.
4. Paolo Maldini.

Neagu Djuvara (istoric, eseist, filosof)
1. Schi în copilărie, la Sinaia, apoi, mai tîrziu, în Alpii Francezi. Şi călărie.
2. Vînzarea şi cumpărarea fotbaliştilor. Îmi plăcea cînd echipele de fotbal aveau jucători naţionali.
3. Concursurile de bob de la Sinaia din tinereţea mea.
4. Boris Becker.

Nicolae Manolescu (critic literar)
1. Foarte multe, dar numai sporturi de pămînt: fotbal, handbal, volei, tenis şi atletism, mai exact 100/200 m şi triplusalt.
2. Caracterul de divertisment şi latura lui comercială exagerată. Comerţul falsifică sportul.
3. Meciul de Liga Campionilor dintre Manchester United şi Deportivo La Coruna.
4. Pele şi Dobrin, Pete Sampras şi Ilie Năstase, Bikila Abebe şi Carl Lewis, Mark Spitz. Hans Moser şi această extraordinară Elena Isinbaeva.

Aurora Liiceanu (psiholog, antropolog)
1. Floretă la Facultatea de Filosofie.
2. Expresia colectivă, gregară a plăcerii, moda galeriilor şi a grupurilor mari. Topirea individului în mulţime mă sperie şi mă deranjează.
3. Olimpiada de la Atena, pentru felul în care grecii au regizat simbolurile naţionale.
4. Elisabeta Lipă şi Marius Urzică, pentru echilibru şi decenţă.

Dan C. Mihăilescu (critic literar)
1. Toată copilăria am fost fundaş sau portar, deşi toţi mă adorau ca arbitru. Am fost chiar la o preselecţie a Rapidului.
2. Temporizarea şi blaturile.
3. Visez mereu la un gol al lui Pele, care a lobat mingea peste zid, de la 18 m.
4. Cei care tentează Everestul.

Tia Şerbănescu (jurnalist)
1. Handbal la Şcoala Sportivă nr. 2, unde l-am avut coleg pe Cristian Gaţu. Am mai jucat şi tenis de cîmp.
2. Vulgaritatea, agresivitatea şi violenţa.
3. Maratonul cîştigat de Lidia Şimon la Mondialele de la Edmonton. A fost fantastic: pe ultimul kilometru şi-a dat jos şapca, şi-a turnat apă pe cap şi a ţîşnit printre cele două japoneze din faţa sa.
4. Ionela Tîrlea, Justine Henin, Leon Rotman, Iolanda Balaş, Nadia Comăneci, Cristian Gaţu, Florea Dumitrache.

Nora Iuga (poet, romancier)
1. Am făcut înot la Şcoala de Înot de la Sibiu. Eram foarte bună, pe la 17 ani puteam traversa Lacul Herăstrău dus-întors dintr-o suflare.
2. Nu-mi plac conflictele, acel frecuş de interese care există şi în lumea scriitorilor.
3. Toate campionatele mondiale de fotbal, unde ţin cu Brazilia.
4. Bjorn Borg, Boris Becker, Beckenbauer şi, bineînţeles, Ruud Gullit, după care am fost înnebunită cînd juca la AC Milan.

„Fotbalul se «deteritorializează»! Nu mai există ceva esențial” » Un profesor de antropologie, Christian Bromberger, conferință de excepție despre o „mutație” în fotbalul de azi: „Am plecat de la tifoso, adică boală contagioasă, și am ajuns aici”

32 de ani de la moartea tragică a fotbalistului român „mai talentat decât Hagi” » Cum l-a „vânat” Securitatea și de ce nu s-a înțeles nici cu Dobrin, nici cu Hagi: „Gică îl înjura, îl scuipa”


Comentarii (0)

Articolul nu are încă nici un comentariu. Fii primul care comentează!

Comentează