Articol de GSP - Publicat vineri, 14 martie 2014 00:00 / Actualizat vineri, 14 martie 2014 10:25
Într-un interviu acordat Gazetei Sporturilor, Dan Teodorescu, 49 de ani, solistul trupei Taxi, povesteşte amuzat: “în copilărie, deşi eram mic şi îndesat, toţi mă voiau în echipă, la fotbal”
- Dan, ce înseamnă pentru tine albumul ”15”?
- Este la fel de important ca şi celelalte, însă, desigur, are ceva special, fiind albumul care marchează 15 ani de activitate ai trupei Taxi.
- Ce s-a schimbat în toţi aceşti 15 ani?
- Prin '99, cînd s-a înfiinţat trupa, accesul la posturile de radio era mult mai uşor. De atunci şi pînă acum s-au schimbat stilurile, s-a schimbat modul de abordare a pieselor, lucruri absolut fireşti. Încercăm să ne adaptăm fără să ne pierdem identitatea.
- Ai vreo piesă preferată pe acest album?
- Este pentru prima oară cînd răspund concret la o astfel de întrebare, rog să se consemneze. Piesele sînt precum copiii mei, le iubesc pe toate la fel. Dar sînt două melodii pe acest album - ”Iubeşte-mă în doze mici!” şi ”Echilibru perfect” - pe care le-aş asculta la infinit. Mă rog, exagerez, aţi înţeles ideea…
- Urmează concertul aniversar de la Sala Palatului. Ce aşteptări aveţi pentru eveniment?
- Aşteptăm aplauze! (rîde) Altfel, deşi am muncit mult pentru pregătirea spectacolului, ar însemna că nu am făcut-o într-un mod eficient. Ne bucurăm că toţi cei pe care i-am invitat să ni se alăture la concert - artişti de marcă, personalităţi ale vieţii culturale româneşti - au acceptat şi vor fi pe 17 martie la Sala Palatului.
- Lansezi acest album aniversar împreună cu un ziar de sport. Care sînt legăturile tale cu sportul?
- Nu atît de mari pe cît mi-aş fi dorit. Regret că nu am făcut mai mult sport cînd eram copil. Ar fi fost foarte bine să alerg mai mult, să fac mai multă mişcare. E-adevărat, am jucat fotbal cînd eram mic, în spatele blocului. Îmi dădeam jos ochelarii şi intram pe teren. Deşi nu prea atingeam mingea, toţi voiau să mă aibă în echipă pe post de fundaş. Pentru că trecea mingea, dar nu şi omul.
- Urmăreşti meciurile de fotbal?
- Ca să-ţi răspund la întrebare, hai să-ţi povestesc ceva. Într-o seară a anului 1986, pe cînd eram student, eram afară şi cîntam la chitară, înconjurat de prietenii de la bloc. La un moment dat, toţi cei din jurul meu au intrat în casă. Era finala Campionatului Mondial din Mexic! Eu am rămas afară şi i-am aşteptat să se-ntoarcă.
- Ai primit vreodată propunerea de a compune imnul vreunei echipe?
- Nu, dar orice provocare e binevenită. Dacă aş primi vreo propunere in sensul asta, cred că m-ar tenta.
- Ce le-ai transmite celor care vor cumpăra albumul?
- Sperăm din tot sufletul să nu îi dezamăgim! Adică, totuşi, mă gîndesc că lumea presupune ca trupa a ajuns, dacă nu la o maturitate artistică, măcar la o adolescenţă artistică (rîde).
