Bergodi: "Aşa sîntem noi"

Edmund Hillary l-a avut ghid pe Tensing Norgay cînd a urcat Everestul. Noi am apelat la Cristiano Bergodi pentru Roma. Un roman pursînge pentru Roma fără fard. Punctual ca un britanic, elegant ca un italian. Bucuros de revedere ca un copil. "Ce vă interesează, ce vreţi să vedeţi?" Totul. Cum trăiţi, ce mîncaţi, de ce sînteţi nebuni după fotbal. Monumentele, tradiţia, noul. Arcul lui Constantin, Forul Roman, castelul Sant' Angelo, Columna lui Traian, ştii, Cristiano, strămoşul nostru comun, Colosseumul. Hai la Colosseum, Cristiano! La stadion!

Colosalul Colosseum
Tăiem 2000 de ani de istorie printr-un trafic comparabil cu cel de duminica dimineaţa din Bucureşti. Revoltător de simplu pentru cineva evadat din lagărul reabilitării carosabilului dîmboviţean. Ajungem repede, parcăm cu emoţii. Iată-l, e ca în vederi, doar niţel mai crăpat. Primul stadion construit vreodată. Arhetipul, ca să ne exprimăm academic. Pe atunci se numea amfiteatru, iar partidele se disputau între gladiatori şi fiare. Sau doar între gladiatori, după cît de sadic era împăratul. Edificiul avea o capacitate de 50.000 de locuri, anexele unei construcţii moderne şi o vizibilitate demnă de Allianz Arena. Împăratul Vespasian a început construcţia Colosseumului în anul 72 d.Hr., dar n-a mai apucat să-l vadă în forma finală 8 ani mai tîrziu. Axa mare 186 de metri, axa mică 150, formă de elipsă, perimetrul de 520 de metri, înălţimea tribunelor 55 de metri, aşa arată în date inginereşti cea mai spectaculoasă construcţie a Antichităţii. Inevitabil, un stadion! Stăm la coadă la bilete, şi în loc să ne construim reportajul despre Italia fotbalistică, vorbim despre România microbistă cu Bergodi.

"Aş reveni oricînd!"
"Îmi pare rău că a trebuit să plec. M-am simţit bine în România, am întîlnit mulţi oameni de calitate. Cred că am făcut o treabă bună pe unde am fost, doar că nici acum nu înţeleg ce am greşit. Dacă am greşit. La Cluj, la Rapid". Rapidul merge bine în campionat şi fără tine. "E şi contribuţia mea acolo, joacă din pregătirea pe care am făcut-o în vară. Nu vreau să mai discut despre ce a fost, dar mă doare şi acum ce a spus preşedintele Mircea Sandu. Cum a zis, că am venit să vă iau banii?! Muncisem pentru ei". Mai ştii ce se petrece prin România? "Tot, nu e zi să nu citesc ziarele pe Internet. Cunosc toate transferurile, sînt la curent cu toate bîrfele, ştiu şi că aţi scris frumos de mine după ce am plecat". Ai reveni? "Oricînd, dar nu oriunde, nu în orice condiţii".

Meseria, meşteşugul
Acum ce faci? "Recuperez timpul pierdut faţă de familie, studiez, merg la meciuri, la şedinţe de pregătire". De ce e atît de greu să te angajezi în Italia? "Pentru că sînt aproape 500 de antrenori cu înaltă calificare şi încă vreo 1300 cu prima categorie. E o industrie, spre 10.000 de oameni lucrează la formaţiile de tineret. Nu există echipe pentru atîţia oameni. Serie A, Serie B, C1 şi C2 înseamnă în total 132 de echipe". Din ce îşi trage forţa fotbalul italian? "Păi tocmai de aici, din concurenţă. Trebuie să fii supercalificat. Gata mereu. La fel se întîmplă şi la jucători. Sistemul funcţionează uns, de la copii pînă la vîrf. Noi nu importăm jucători decît la nivelul cluburilor foarte puternice. Şi acolo nu sînt transferaţi decît superfotbalişti". Ce îl defineşte pe jucătorul italian? "Meseria, meşteşugul, seriozitatea, perseverenţa". Ajunge la pretenţiile de acum? "Păi dacă sîntem campioni mondiali, se cheamă că da!".

În fotbalul italian există:
- 43 de directori tehnici
- 478 de antrenori profesionişti prima categorie
- 1266 antrenori profesionişti categoria a II-a
- 671 preparatori fizici
- 15. 946 antrenori la amatori (Serie C3 şi dilletanti)
- 9166 instructori în sectorul juvenil
- 2156 operatori sanitari