Cum îşi imaginau oamenii de acum 75 de ani că vor arăta azi automobilele » Maşini 
cu lemne de foc

În 1937, Gazeta Sporturilor prelua un material realizat de hebdo-madarul francez Marianne în care personalităţile acelei vremi erau provocate să-şi pună imaginaţia la încercare: cum vor arăta în anul 2000.

Exerciţiu de imaginaţie. Închipuiţi-vă automobilul în anul 2000! Se întîmpla în 1937. Gazeta Sporturilor prelua un exerciţiu de imaginaţie propus de hebdomadarul francez Marianne. Mai multe personalităţi, producători de automobile, piloţi, erau îndemnate să-şi închipuie cum va arăta automobilul în 2000. Provocarea lansată de reporter i-a stîrnit pe toti cei intervievaţi, punîndu-le la lucru imaginaţia. Acum, în 2012, privind retrospectiv, putem spune că unii dintre ei s-au dovedit a fi chiar vizionari, în vreme ce alţii au rămas în sfera science-fiction. Graficianul Gazetei de acum, Emil Mierlă, a pus pe hîrtie rodul imaginaţiei oamenilor din acele vremuri.

Aşa debuta în 1937 ineditul interviu:

“Care va fi automobilul anului 2000? Cum 
îl închipuiţi? Acestea au fost întrebările pe care le-am pus diferitelor personalităţi”

Lucien Rosengart
inginer francez, constructor
de automobile, mort în 1976:

«63 de ani reprezintă pentru noi o epocă aproape insondabilă. Vezi dumneata, zece ani în timpurile noastre reprezintă un secol de odinioară... Gândeşte-te că acum 10 ani nu cunoşteam nici fonograful. Să încercăm totuşi să întrezărim etapele pe cari va trebui să le parcurgă automobilul. În primul rând, n’am impresia că aerodinamismul se va desvolta mai mult, căci dacă va trebui să utilizăm şosele şi dacă se ia în consideraţie faptul că forţa aerodinamică nu joacă în adevăr un rol decât începând dela 100 km pe oră, nu mă îndoesc că se va ajunge foarte greu, pe şosea obişnuită, să se atingă vitezele pentru cari aerodinamismul ar reprezenta un real folos. (....). Cât în ceeace priveşte combustibilul pe care îl vor întrebuinţa, cred că în foarte scurt timp vom părăsi benzina pentru a o înlocui cu lemnul pădurii şi vehiculele cu gazogeni vor cunoaşte o epocă de reală prosperitate. În 20 de ani se vor capta încărcături de electricitate cu ajutorul undelor şi în anul 2000, ei bine, în anul 2000 văd dispariţia automobilismului. Cel puţin utilitatea automobilului va fi mult mai redusă din ziua în care helicopterul va fi perfecţionat. În rezumat, îmi închipui foarte bine un fel de avion-automobil cu roţi escamotabile şi flotante, capabile să evolueze pe pământ, în aer şi în apă.“

Georges de Lavallette
inginer, cîştigător în 1932 
al Raliului Monte Carlo

”Domnul Georges de Lavallette, al cărui succes strălucitor în rallyeul din Monte Carlo este în mintea tuturor şi care parcurge în fiecare an mai bine de 100.000 de km, lucrează în atelierul său la prepararea prototipilor anului 1938.

- Automobilul în anul 2000? În primul rând, se poate spune că vor mai exista automobile, adică avionul nu va înlocui totul, afară de cazul că nu se va găsi de acum înainte mijlocul de-a suprima inconvenientul pe care îl reprezintă pentru aviaţie ceaţa sau lipsa de vizibilitate. Ca schimbare importantă, văd în anul 2000 automobile cu cauciucuri inuzabile circulând pe şosele neuzabile şi aprovizionându-se, cu combustibil, în schimbul unui abonament anual, de la staţiunile-serviciu automate şi înşirate dealungul şoselei. (...)

- Oare acest combustibil va fi solid (o pastilă), lichid (rezervor de umplut) sau gazos (în cilindru) ?

- Greu de răspuns... Înclin a crede în cea din urmă soluţie, în baza marelui număr de sub-produse lansate de marile uzine cu toate că adesea nu sunt decât combustibile recuperabile. (....). Ceea ce e sigur este că se va discuta şi peste 63 de ani avantagiile automobilului deschis şi a maşinei închise. Totuşi vor exista soluţiile mixte de decapotaj, acţionate în mod automat, la comanda unui higrometru sau datorită unei celule foto-electrice influenţată de razele solare. Deoarece drumurile vor fi neuzabile, vom întrebuinţa, poate, un procedeu de frânaj care va consta în aplicaţia unor saboţi în contact direct cu pământul; este o soluţie care a fost încercată la căile ferate, unde s-a experimentat sistemul prin frecarea şinelor. În adevăr, odată ce orice frână porneşte de la principiul utilizării aderenţei drumului este ilogic să întrebuinţăm un mare număr de organe din corpul automobilului şi care în mod normal ar trebui să existe doar pentru translaţie.

Schimbarea vitezei şi ambreiajul vor depinde de combustibil; trebuie un produs atât de elastic ca şi aburul, ceea ce va permite revenirea la soluţiile maşinei cu aburi, la marea ei forţă de demaraj (...) ceea ce va elimina nevoia ambreiajului şi a schimbătorului de viteze. Către aceste probleme trebue să se îndrepte schimbătorul de viteză automat care să nu producă o complicaţie în sistemul de-a conduce, ci să ne îndrepte la găsirea unui robinet capabil să dozeze forţa motrice aplicată asupra roţilor, pentru a putea merge mai repede sau mai încet, pentru a demara sau pentru a opri“.

Domnul Lavallette (...) ne-a mai spus că, după părerea sa, “în anul 2000 nu va mai exista alt aparat de bord afară de....ceas. Nu va mai exista nici măcar un indicator de viteză căci relativ la acest subiect vor fi cu toţii blazaţi. Dealtfel, acest tehnician ne asigură că un decret-lege va fixa viteza obligatorie la 120 km pe oră”(...).

Robert Benoist - 
campion mondial 
de automobilism

Campion al Franţei, Italiei, Spaniei şi Marii Britanii în anii ‘20-’30. Agent secret în cel de Al Doilea Război Mondial al serviciului britanic SOE, Direcţia de Operaţii Speciale. Executat de germani la Buchenwald, în septembrie 1944.

”Nu cred, ne-a spus dânsul, în marile schimbări ale automobilului. Maşina trebuie să rămână adaptabilă nevoilor şi mijloacelor omului. (...) Totuşi cred că în anul 2000 nu ne vom mai servi de benzină. (...) Aş înclina să cred că vom folosi pastilele, forme concrete ale benzinei sintetice. În tot cazul, ar fi o gravă eroare de a crede că omul anului 2000, care va fi constituit ca dumneata şi ca mine, ar putea să facă în mod normal pe şosea peste 300 km pe oră. Mecanica progresează, dar fiinţele cărora ea le este încredinţată rămân aproape aceleaşi.“

René Dreyfus
 - multiplu campion de 
automobilism, mort în 1993

”După părerea mea, profilul automobilului va deveni din ce în ce mai aerodinamic şi vitezele realizate vor fi din ce în ce mai mari. (...) Sunt convins că urmaşii vor face 200 km pe oră tot aşa cum facem noi 100 şi că copiii urmaşilor noştri vor face 300 km după cum taţii lor făceau 200.”

M. Fenestre
, directorul uzinelor Simca

“Automobilele vor deveni cât se poate de joase şi graţie lărgirii progresive a drumurilor vor putea să atingă mari viteze. Şi vom putea parveni fără îndoială să livrăm clienţilor automobile sburătoare, cari vor aparţine în acelaşi timp şi avionului, şi automobilului”.

Luigi Chinetti
pilot şi antreprenor italian, mort în 1994

”Începând cu 1950 nu ne vom mai servi de benzină. Şi în ceea ce priveşte drumurile îmi închipui câteva linii drepte, foarte lungi, cari vor fi distribuitoare de electricitate. Adică vor fi parcurse de un cablu electric distribuitor al unei energii captabilă fără troleu. La fiecare sută de km va fi instalată o centrală electrică.“

”Oare automobilul anului 2000 va mai fi ceea ce numim astăzi un automobil?“, se întreabă la final realizatorul interviurilor. ”Putea-vom numi astfel aparatul care, capabil să meargă pe pământ, va fi în acelaşi timp apt să ne transporte în cer? Ceea ce e aproape sigur este că mai târziu sau mai de vreme automobilul va profita de progresul aviaţiei”.

VIZIUNI ÎMPLINITE:
- maşini decapotate acţionate automat
- schimbătorul de viteze automat
- viteze de peste 300 km/h
- caroserii aerodinamice
- automobile cu garda joasă

VIZIUNI TRĂSNITE:
- viteză maximă 100 km/h
- combustibil lemnul pădurii în locul benzinei
- cauciucuri şi şosele inuzabile
- pastila, combustibil solid
- saboţi de frînare în contact cu pămîntul
- revenirea maşinilor cu aburi