Fostul dinamovist dezvăluie cum a trăit transferul la Udinese, cum se descurcă în viaţa de zi cu zi în Italia şi de ce merge cu Mercedes, deşi Dacia e sponsorul principal al clubului.
Udine e ca o închisoare pentru fotbalişti. Aici, Balotelli şi-ar pierde cu siguranţă umorul şi, probabil, ar căuta disperat un leac împotriva plictiselii. Oraşul din nordul Italiei găzduieşte 100.000 de suflete, mai puţin decît Botoşaniul, de exemplu. Are doar o piaţetă, un centru istoric discret, două-trei cluburi de noapte, cîteva baruri şi un mall.
Note bune la italiană
"Oraşul ăsta e un cantonament continuu", îi place lui Gabi Torje să spună. Poate fi o explicaţie a faptului că Udine nu apare în ghidurile turistice cu recomandări din Italia. Fotbaliştii de-aici sînt cu gîndul doar la stadion şi la ce magii mai pot face cu mingea. Consecinţa: echipa uimeşte în Serie A, ajungînd pe locul 3, la două puncte de liderul AC Milan.
Torje are aproape 4 luni de cînd a ajuns în "uzina" în care Francesco Guidolin încearcă să creeze un Arsenal de Serie A, cu puşti extrem de talentaţi. "Udine e un oraş foarte liniştit, iar în afară de restaurante şi de cîteva magazine unde să mergi să-ţi cumperi nişte haine nu ai ce face. Eu însă nu mă pot plictisi pentru că avem cîte două antrenamente pe zi, plus cursuri de italiană. Seara cad lat!", explică mijlocaşul de 22 de ani. Apoi ţine să puncteze, mîndru: "Azi, ne-au dat rezultatele la testul de italiană. Învăţ cu ghanezul Badu, cu columbianul Armero şi cu alţii. Am făcut 85 la sută bine şi sînt cel mai bun din clasă".
Singurătatea
Transferul de la Dinamo în Italia a fost ca o teleportare pentru fotbalistul de 22 de ani. "În două zile s-a rezolvat totul, nici nu am realizat ce se întîmplă. N-am avut timp să mă gîndesc ce o să fac, cum o să fie să schimb ţara, colegii, cultura, totul. Cînd m-am suit în avion să vin aici, am adormit, iar cînd m-am dezmeticit eram în vestiar şi mă frecam la ochi! Oamenii ăştia îmi pregătiseră deja un loc în vestiar şi unul de parcare în incinta stadionului, în dreptul fiecăruia fiind deja scris numele meu! Apoi mi-au dat şi o casă la curte!", povesteşte Gabi.
Colegii îl îndrăgesc, l-au ajutat să se integreze, dar profesionalismul e dus la cote critice: după antrenamente, "Ciao!", "Ciao!", fiecare părăseşte vestiarul, nimeni nu stă măcar la o limonadă! Doar mingea îi uneşte. "Eu sînt burlacul vestiarului. Toţi colegii mei sînt căsătoriţi sau cuplaţi, vorbesc numai de familii, case, copii. Aaa, mai e un italian ca mine, dar nu că ar fi fost singur mereu, abia s-a despărţit! Deocamdată mi-e bine aşa, cîndva o să am şi eu o iubită, însă acum n-o găsesc! Aici, în Udine, toţi sînt familişti, vezi numai cupluri pe străzi, cred că eu sînt singurul burlac din oraş", se amuză mijlocaşul.
Cînd îi e dor de România, Gabi iese în oraş şi este asaltat imediat de românii veniţi la muncă în Udine: "Ca să-ţi dai seama cam cîţi sîntem pe aici, la unul dintre restaurantele Mc'Donalds, din 20 de angajaţi, 12 sînt români! Mă opresc şi mă felicită, mai şi povestim. Şi în ţară mă oprea lumea, dar mulţi ca să mă înjure!".
Maşină de 90.000 de euro
Acum, între două antrenamente, încearcă un tur prin centrul oraşului. Pe care îl parcurge în 15 minute şi cu ajutorul a vreo cinci litri de motorină la volanul noului model de Mercedes CLS 350 CDI 4x4, ce a costat 90.000 de euro! "Modelul de dinainte mă rupea în oraş, 20 la sută consuma, dacă îţi vine să crezi! Asta îmi ia 9 litri la sută prin oraş, are şi tracţiune integrală... Iar aici motorina e 1,60 euro litrul! Da' chiar, ştii ce nebunie e cu benzina? Slovenia e la vreo 20 de kilometri distanţă, iar la ei un litru de combustibil e cu 40 de cenţi mai ieftin. Ca să nu ne mai ducem la ei să alimentăm, celor care stăm în oraş ni s-a dat cîte un card de reducere de 30 de cenţi la litru! Am şi eu unul", explică "Torjinho", apoi se urcă în bolidul său de lux. (FOTO JOS)
Dacia doar la evenimente
Autoturismul pare desprins din filmele fantastice, aduce cu maşina "Kit" din celebrul serial Night Rider al anilor '90. Sigur maşina asta nu vorbeşte? Tehnologia ar cîştiga însă orice concurs de viteză cu Gabi. "Am totul pe comandă vocală. Eu îi spun ce vreau şi ea execută. Radio-ul, CD-ul sau GPS-ul sînt pe comandă vocală. Nu are limba română, aşa că l-am setat pe italiană, cu ocazia asta învăţ şi mai bine limba", spune micuţul mijlocaş. Dacia e sponsor principal la Udinese, fiecare fotbalist are cîte o maşină românească, dar toate zac în garaje şi sînt scoase doar la evenimente ce implică marketingul!
"Nu te controlează nimeni cînd te culci!"
Torje a descoperit cu surprindere că în Italia nu mai are paznici la uşă, să verifice tot ce face, însă recunoaşte că a doua zi, la antrenament, "te elimini singur din echipă dacă nu dai sută la sută"
Pe drum, ex-dinamovistul dă drumul la muzică. BUG Mafia, Mandinga şi alţi băştinaşi: "Am prieteni în ţară care îmi trimit melodii, nu pot sta fără muzica noastră. Îmi aduce aminte de casă şi-mi mai trece dorul de cei dragi!".
Ajuns în centru, Gabi se strecoară elegant pe străduţele înguste şi pavate cu piatră adusă din munţii Austriei. Lumea se uită cu interes la bolidul negru, la fel face şi Torje după un loc de parcare: "Aici, cînd găseşti unde să parchezi, e sărbătoare. Ca să staţionezi o oră plăteşti un euro şi douăzeci de cenţi. Dacă ai depăşit timpul şi nu ai plecat, îţi blochează roţile, iar amenda e de cîteva sute de euro!".
După ce a înghesuit maşina ca o piesă într-un puzzle, Gabi îşi împărtăşeşte trăirile în Serie A. Primul meci în tricoul lui Udinese, cu Lecce (2-0), a însemnat prima evoluţie apreciată, prima pasă de gol, prima victorie cu noua echipă şi primul şoc: "Acum m-am convins: la noi, în ţară, chiar e linişte cu presa. Păi, cei de la Sky, care au drepturile TV, intră peste noi în vestiar non-stop. Şi la începutul meciului, şi la pauză, şi la final, în căutare de interviuri şi de subiecte de senzaţie".
Roma şi Milano, prea departe
Faptul că mulţi fotbalişti români se transferă în Occident, dar foarte puţini rezistă şi se adaptează campionatelor puternice, e o chestiune psihologică în viziunea lui Torje: "Am realizat aici că, în momentul în care ajungi în străinătate, dacă nu eşti profesionist sută la sută, nu ai nici o şansă să reuşeşti în fotbalul mare, te elimini singur". Totul numai de bine, dar chiar nici o abatere disciplinară aici? "Păi, trebuie să ai unde să ieşi ca să apari prin ziare. Ce, jucătorii Urziceniului au apărut prin tabloide cînd au luat titlul? Aaa, doar cînd veneau prin Bucureşti! Dar noi nu ne ducem la Roma sau Milano!", rîde Gabi.
Îl bate pe Di Natale la marketing
"Hai să vă arăt şi magazinul clubului!", îndeamnă fotbalistul. Intră şi merge să caute un tricou cu numele său. Mai găseşte doar unul şi exclamă uimit: "Erau mai multe zilele trecute, s-or fi vîndut!". "Un tricou de joc costă 55 de euro. Majoritatea sînt cu Di Natale, căpitanul nostru, dar s-au vîndut foarte multe cu Torje în aceste zile!", explică administratorul magazinului.
Dialogul este întrerupt de clepsidră. E ora 16:30, iar peste o jumătate de oră trebuie să fie echipat şi sub comanda lui Guidolin. "Aici, poţi să faci absolut orice doreşti în timpul liber, nu trebuie să te bagi în pat la o anumită oră, ca în ţară. Nu te controlează nimeni, nu stă nimeni la uşa ta să te verifice, dar dacă nu dai totul la antrenamente, gata, te-ai scos singur din lot!", spune Gabi, apoi se salută cu Badu şi cu restul colegilor şi pleacă spre vestiar.
Toţi se grăbesc să "bată mingea"! Doar maşina lui Di Natale, vedeta echipei, lipseşte. Veteranul de 34 de ani pesemne că e singurul care-şi permite să mai întîrzie. De aceea poate are şi locul de parcare lipit de vestiare. Gabi zîmbeşte, ne face cu mîna fericit şi împlinit în oraşul în care fotbalul e, măcar pentru moment, unica sa bucurie.
Crede că numărul 25 îi poartă ghinion
Cînd a ajuns la Udinese, Torje n-a avut de ales: tricoul cu numărul 25 era singurul disponibil. A început bine, ca titular, apoi, treptat, treptat a alternat prezenţele din primul minut cu apariţiile pe finalul meciurilor sau chiar rezervă neutilizată. "Vreau să-mi schimb numărul 25, l-am avut şi la Timişoara şi eram rezervă. Nu-mi poartă noroc!", spune fotbalistul de 22 de ani.
Lume ca la Dinamo
În ciuda parcursului extraordinar din competiţia internă şi din Europa League, Udinese nu atrage foarte mulţi spectatori în tribune, arena Friuli, cu aproape 42.000 de locuri, umplîndu-se foarte rar. Din acest punct de vedere, Torje se simte ca acasă, unde stadionul din Ştefan cel Mare gemea de lume numai la Derby de România.
Îndrăgostit de matematică
Fotbalistul român îşi developează pasiunile şi recunoaşte că îi este cel mai dor de "cîinii mei"
- Gabi, care-i filmul tău preferat? Dar actorul?
- Seria Transporter, Crank, The Bank Job şi toate filmele cu Jason Statham.
- Ce gen de muzică îţi place şi care-i formaţia ta preferată?
- Sînt fan muzică dance şi de clubbin', iar cei de la BUG Mafia sînt favoriţii mei.
- Ce porecle ai avut?
- Mi se spunea "Piticul", cînd eram la Timişoara, apoi "Torjinho", iar în Italia îmi spun "Gabri".
- Materia favorită la şcoală?
- Poate o să fii surprins, însă matematica mi-a plăcut cel mai mult!
- Ce năzbîtii făceai la şcoală?
- Niciodată nu am avut nota scăzută la purtare, eram cuminte, chiar dacă în liceu mai lipseam pentru că jucam deja în Liga 1. Cînd ajungeam la cursuri, eram obosit şi liniştit, nu făceam prostii.
- Cînd te-ai bătut ultima oară?
- În clasa a cincea... şi de la ce crezi? Tot de la fotbal. (rîde) Nu mai ştiu de ce, ori mi-a luat mingea, ori m-a faultat.
- Care sînt cele mai frumoase amintiri?
- Toate cu Dinamo. Cînd mi-e dor, intru pe internet şi caut clipuri cu «cîinii mei». Am văzut toate meciurile de anul acesta, am foarte mulţi prieteni dragi acolo.
- Dar cele mai urîte momente?
- Au fost două finale de Cupa României pe care le-am pierdut. Una cînd eram la Timişoara, cu Rapid, şi cea de la Dinamo, împotriva Stelei!
- Ai vreun dans preferat?
- (rîde cu poftă) Daaa, dansul pinguinului! Glumesc, îmi place foarte mult să dansez pe muzică de club.
- Ce personaje de desene animate îţi plac?
- Mai multe, dar Papa Smurf şi Shrek sînt în top. Cînd am timp, mereu urmăresc filme de animaţie.
- Cînd ai rîs ultima oară cu poftă?
- La "Marea mahmureală 2". A fost foarte-foarte tare, de mult nu mai rîsesem atît încît să mă doară burta.
"Nu mă duc la cinema pentru că aici toate filmele sînt dublate în italiană şi ce farmec are să-l aud pe De Niro, de exemplu, cu vocea unui italian?! Colegii mei sînt uimiţi cum de mă pot concentra şi la film, şi să citesc şi subtitrarea!" (Gabriel Torje, atacant Udinese)
"Nu am stat deloc singur pînă acum. Au venit la mine mama sau sora, iar acum tata. Mă ajută foarte mult că sînt alături de mine!" (Gabriel Torje, atacant Udinese)
"Obiectivul nostru e să facem 40 de puncte, adică să ne salvăm de la retrogradare. Ce vine de la acel prag în plus e bine venit! Toţi avem foame de performanţă şi muncim mult" (Gabriel Torje, atacant Udinese)
"Aici, iarna plouă continuu şi e destul de răcoare. În baruri nu ai voie să fumezi şi e interesant să vezi seara cum ies toţi cu paharul în mînă la o ţigară, iar localul rămîne gol! Rămîn grămezi de chiştoace în urmă" (Gabriel Torje, atacant Udinese)
"Cu mîncarea nu e o problemă, şi acasă mîncam paste sau pizza! Iar dacă am poftă de ceva specific românesc, rezolv imediat la cîţi bucătari români sînt pe aici!" (Gabriel Torje, atacant Udinese)
350.000 de euro este salariul anual al lui Torje la Udinese, de patru ori mai mare decît la Dinamo
11 meciuri a disputat Torje în tricoul lui Udinese, în primele 16 etape din Serie A. N-a apucat încă să marcheze
