George Buricea este omul-cheie în defensiva campionilor de la HCM Constanţa
Campioana României şi-a croit drumul spre o calificare în premieră în optimile Ligii Campionilor, mizînd pe o defensivă agresivă. Postul-cheie i-a revenit de fiecare dată lui George Buricea, responsabil cu destrămarea combinaţiilor adversarilor, dar şi cu intercepţiile de efect, care să declanşeze contraatacuri.
Luptător şi agresiv în teren, constănţeanul se relaxează în sînul familiei, alături de soţia sa, Corina, şi de fetiţa în vîrstă de un an şi trei luni, Sara. "Mi s-au împlinit toate dorinţele. Am o familie superbă, iar fetiţa reprezintă totul. Nu m-am gîndit niciodată că voi ajunge atît de sus în handbal, dar am făcut totul cu plăcere şi am pus mult suflet în teren. Sînt un tip normal", spune constănţeanul.
A început tîrziu
Drumul lui Buricea către handbalul de nivel înalt a început la Brăila, oraş care nu a avut niciodată o echipă de primă ligă în întrecerea masculină. Mai mult, primul contact cu semicercul a avut loc la aproape 16 ani, după ce a cochetat cu fotbalul şi cu atletismul.
Mutarea la Constanţa s-a produs în 1998, anul în care formaţia de pe Litoral a făcut saltul către prima ligă: "Ultimul an de juniorat l-am făcut la echipa de seniori din Galaţi, care evolua în liga a doua şi se lupta cu HC Constanţa pentru promovare. Am jucat bine în ambele meciuri contra constănţenilor, iar antrenorii Crăciun şi Făgărăşanu au venit să mă vadă la un meci al echipei naţionale de juniori. M-am mutat cu tot cu facultate la Constanţa. La început a fost greu, pentru că am jucat un an fără să luăm vreun ban, dar m-au ajutat părinţii".
Al treilea descălecat
Patru sezoane la Constanţa, apoi Buricea şi-a încercat norocul la Steaua. A revenit după doar un an. La timp pentru a trăi bucuria cîştigării primul titlul de campion din istoria clubului. "Sînt momente din carieră pe care nu le voi uita niciodată. Primul titlu a fost special, am trăit sentimentul de a fi primul din ţară. Nu voi uita niciodată victoria cu Barcelona, meciul cu Muntenegru care ne-a adus calificarea la Campionatul Mondial, succesul cu Montpellier. Sper să adaug şi o victorie în faţa ungurilor de la Veszprem", spune extrema campioanei.
După alţi 4 ani, Buricea s-a mutat din nou în Capitală, reuşind eventul cu Steaua, dar s-a întors la Constanţa pentru familie. Al treilea descălecat la HCM a însemnat reînnodarea succeselor, culminînd cu actuala campanie în Liga Campionilor.
Relaxare la shopping
Extrema stînga a constănţenilor îşi petrece puţinul timp liber alături de familie. "Ies cu fetiţa la plimbare pe malul mării sau mai merg cu soţia la teatru sau la film. Pare un pic ciudat, dar îmi place mult şi să merg la shopping alături de soţie. În plus, călătorim mult în vacanţă şi am fost cam peste tot în Europa. Am avut în plan şi o excursie în Mexic, la Cancun, dar nu am vrut să riscăm, Corina fiind însărcinată. Vara viitoare însă, ne-am propus să mergem în SUA şi să facem şi o escală în Bahamas", a spus Buricea.
Chema, cel mai tare adversar
În cele 7 sezoane europene, Buricea a avut ocazia de a da piept cu unii dintre cei mai celebri handbalişti din lume. "După atîţia ani, îmi ştiu rolul cu ochii închişi. Simt cînd trebuie să închid în stînga sau în dreapta şi cînd risc o intercepţie. E un post-cheie, pentru că dacă nu-ţi faci treaba, strici toată apărarea. Cu excepţia lui Balici, am jucat împotriva celor mai buni centri din lume. Cele mai mari bătăi de cap mi le-a dat Chema, pe cînd era la Valladolid. Juca tot timpul în viteză, unu la unu, de parcă eram la antrenament, dar pînă la urmă i-am învăţat mişcările. Şi Karabatic este un jucător extraordinar, însă pe alt calapod, mai mult pe forţă", a povestit constănţeanul.
"Sînt un tip calm, dar, de multe ori, par nervos în teren pentru că pun mult suflet. Oricum, dacă nu eşti agresiv, nu ai nici o şansă. În plus, ies în relief şi pentru că sînt singur, în faţă"
George Buricea
31 de ani
1,82 m, 82 de kg
Palmares: 5 titluri de campioni (4 cu HCM Constanţa, 1 cu Steaua), 3 Cupe ale României (2 cu HCM Constanţa, 1 cu Steaua)
