Articol de GSP - Publicat vineri, 19 februarie 2010 00:00
În februarie 2009 a fost diagnosticat cu tumoră la creier, a fost operat şi a crezut că a eliminat boala, însă aceasta i-a recidivat şi acum e în comă, fiul său, Marian, veghindu-l zi de zi la spital
"Mariane, sună-l pe Dan Petrescu «Fibră» că ştie el la ce meci sînt delegat în weekend!". Marian Salomir se uită şocat la tatăl său: "Tată, nu mai eşti arbitru de 20 de ani!". Mircea Salomir are privirea înceţoşată şi repetă: "Cum să nu? Am doar 35 de ani. Am meci, am fost delegat, dar nu ştiu exact unde, cred că am meci la Turda!". Scena uluitoare se întîmpla în decembrie anul trecut între Mircea tatăl şi Marian fiul. Doi foşti mari arbitri. Lui Mircea, acum în vîrstă de 65 de ani, tocmai i se declanşase pentru a doua oară o boală teribilă, glioblastom multiform la creier. De fapt, cancer.
Pe 1 februarie 2009 s-a declanşat cancerul
E o poveste dureroasă a unui fost mare arbitru român, poveste pe care fiul său acceptă să o dezvăluie. Cînd lacrimile nu-l mai lasă să vorbească despre coşmarul din ultimul an, intervine soţia lui, Rica.
1 februarie 2009. Ziua blestemată. "Atunci m-a sunat tata şi mi-a zis: «Mariane, nu ştiu ce e cu mine că nu mai pot să merg drept. O iau aşa, spre stînga». L-am dus imediat la spital şi a făcut o tomografie computerizată, iar doctoriţa, cînd a ieşit, mi-a spus sec: «Cred că e cancer». Pentru cîteva secunde n-am mai ştiut ce e cu mine, parcă s-a rupt ceva în mine. RMN-ul a confirmat că e vorba de cancer, de fapt diagnosticul exact a fost glioblastom", îşi aduce aminte Marian.
Salomir senior ştia că are doar o inflamare la creier
Lui Salomir senior i s-a spus că are doar o inflamare la creier şi că e nevoie de intervenţie chirurgicală. Chirurgul Horaţiu Stan l-a operat şi apoi au urmat şedinţele de chimioterapie. "Nu i-am zis nici un moment că are cancer, ci că trebuie să facă acest tratament preventiv. A rezistat bine la chimioterapie, mergea la meciuri ca observator, totul a fost OK pînă în toamnă. Mi-aduc aminte că atunci cînd mergea cu mine în maşină, îmi zicea: «Mariane, m-am făcut bine, aşa-i?»".
Chimioterapie, speranţă şi apoi RMN-ul "ucigaş"
La jumătate lunii noiembrie a terminat chimioterapia. Totul părea OK, însă în decembrie, după ce a făcut un nou RMN, verdictul a fost dur. În acest moment, Marian nu mai are puterea să povestească. O face soţia lui, nora lui Salomir senior. "Cancerul se declanşase şi era în metastază în tot capul lui. Doctorul ne-a explicat că încă de la început cancerul a avut forma unei caracatiţe cu multe tentacule. La operaţie, a scos corpul, dar au rămas tentaculele, care pe perioada chimioterapiei au rămas acolo, iar apoi s-au reactivat". Nici de această dată nu i s-a spus despre ce e vorba, iar boala a avut repercusiuni incredibile.
"Nu mai recunoştea nimic din prezent, dar absolut nimic! În schimb, de trecutul său în fotbal îşi amintea perfect şi vorbea doar despre acest lucru. Îmi zicea că are 35 de ani şi că trebuie să-l sun pe Dan Petrescu «Fibră», că ştie el că are meci la Turda. I-am zis că nu se poate că e campionatul întrerupt dar mi-a replicat: «Cum să fie întrerupt, mă Mariane?!». Îmi vorbea de Mircea Sandu, de alţi oameni din fotbal, ştia că i-a fost observator lui Pierluigi Collina la un meci internaţional, dar nu mai era ancorat în prezent". Marian nu se opreşte aici cu dezvăluirile cutremurătoare.
"20 de ani mi-a fost ca un tată, nu m-a jignit niciodată, a fost un familist ideal"
Rica Salomir, nora lui
Nu-şi mai recunoştea propria fiică
"L-am adus acasă la noi, acolo unde a locuit el cu prima lui soţie. Cînd a intrat în casă, s-a uitat şi ne-a întrebat: «Ce hotel e ăsta? În ce oraş e? Acolo unde avem meci de arbitrat?» Credea că venise în deplasare să arbitreze. După ce i-am zis că aici a locuit, mi-a replicat: «Eu, aici? Niciodată!»". Prezentul continua să nu existe pentru Salomir senior. Nu-şi mai recunoştea nici măcar fiica, Monica Lucia, în vîrstă de 9 ani!
"Îi arătam poza cu ea şi îl întrebam cine e. Rîdea şi zicea că e Mirciulică, nepotul lui de 17 ani". Chiar şi oraşul în care a locuit toată viaţa era o necunoscută pentru el. "Ne plimbam prin Cluj şi mă întreba ce oraş e, unde sîntem, că îi place cum arată. Apoi, l-am lăsat în maşină pînă am intrat să fac nişte cumpărături într-un magazin, dar cînd m-am întors l-am găsit la volan, dorind să plece cu maşina. De atunci, nu l-am mai lăsat nesupravegheat".
"Mircea Salomir a fost un mare arbitru al României. Un tip foarte calm şi inteligent. Dar pe cît era de calm, pe atît de dur era în teren, ajutat şi de statura lui impunătoare. În afara terenului, era un om de caracter, cum azi găseşti tot mai puţini"
Ion Crăciunescu
Acelaşi ziar, citit în 4 zile ca şi cum ar fi fost altul
Pentru că boala avea efecte tot mai năucitoare, Marian a fost nevoit să-şi interneze părintele în a treia zi de Crăciun. "Ne-am dus, eu şi soţia, la el la spital. Îl întrebam cine e soţia mea şi rîdea, zicînd: «Doamna doctor, cine să fie?!»". Vocea lui Marian Salomir se aude tot mai greu. E tot mai gîtuită. "El, practic, vorbea doar despre fotbal. Despre meciuri arbitrate, despre prieteni, despre Mircea Sandu. Îmi cerea să-i duc ziare de sport, dar i-am lăsat o dată un ziar mai multe zile şi el îl citea în fiecare zi din scoarţă în scoarţă! După ce-l termina, nu-şi mai aducea aminte că l-a citit cînd îl lua din nou în mînă".
Acum are doar 35-40 de kilograme
Creierul celui care în urmă cu peste 20 de ani lua decizii în derby-urile fotbalului românesc a pierdut bătălia cu cancerul şi, la finalul lunii ianuarie, Salomir senior a intrat în comă. "A slăbit enorm, cred că acum nu are mai mult de 35-40 de kilograme. Nu e conectat la nici un aparat. I-au mai rămas doar clipitul şi înghiţitul, reflexe pe care le pierzi abia atunci cînd nu-ţi mai bate inima", spune Marian, care stă aproape nonstop, alături de soţia tatălui său, Alina, la căpătîiul patului de spital, într-unul din saloanele Clinicii de neurologie din Cluj-Napoca.
Tatăl său primeşte doar perfuzii. De fotbal şi de arbitraj nu mai vorbeşte de cîteva săptămîni. Ziare de sport nu mai citeşte şi nici nu mai întreabă despre Dan Petrescu "Fibră". E doar aşteptare. Aşteptarea aceea dureroasă şi plină de lacrimi. Sau poate că e aşteptarea acelui telefon care să-l trimită, ca arbitru, pe Mircea Salomir la unul dintre meciurile despre care a continuat să vorbească şi să viseze pînă în ultima clipă a vieţii.
"Domnul Dan Petrescu, fostul lui coleg arbitru, a fost cel care s-a interesat mereu de tata. În rest, toţi ceilalţi au refuzat să-l viziteze, spunînd că preferă să-l păstreze în amintire aşa cum îl ştiu şi nu cum arată acum"
Marian Salomir
CE BOALĂ A AVUT
Glioblastom, cea mai agresivă tumoare a sistemului nervos
Diagnosticul lui Mircea Salomir a fost de glioblastom. Este, practic, cea mai comună şi mai agresivă tumoare primară a sistemului nervos central, reprezentînd 20 la sută din totalul tumorilor cerebrale. Boala apare la persoanele cu vîrsta cuprinsă între 45 şi 70 de ani.
CE SPUNE CHIRURGUL CARE L-A OPERAT
"A doua intervenţie chirurgicală era inutilă"
Doctorul Horaţiu Stan, care a jucat fotbal la juniori republicani la U Cluj alături de Marian Salomir, explică de ce tatăl acestuia nu a putut fi salvat
- Domnule doctor, care a fost diagnosticul exact al lui Mircea Salomir?
- El a avut un glioblastom, practic cea mai malignă tumoare a sistemului nervos şi cea mai agresivă totodată.
- După ce l-aţi operat se părea că totul decurge bine, mai ales în urma chimioterapiei.
- Zona în care am operat arăta bine, dar de fapt, în această patologie, întreg creierul este afectat. Boala a apărut ulterior în diverse locaţii, unele chiar neobişnuite. Apucase să acapareze structuri vitale ale creierului. Tocmai de aceea o a doua intervenţie chirurgicală ar fi fost inutilă. Practic, nu se putea face mai mult şi regretul a fost cu atît mai mare cu cît l-am cunoscut, l-am respectat şi l-am apreciat pentru modul exemplar în care a ştiut să-şi construiască activitatea sportivă, dar şi pentru conduita ireproşabilă din afara terenului.
- Cum explicaţi faptul că nu mai recunoaşte nimic din prezent, ci doar din trecut?
- Totul se derulează în funcţie de centrii nervoşi afectaţi de boală. Întîlnim astfel de manifestări ale bolii, din păcate, foarte frecvente.
- Dar aveţi vreo explicaţie pentru faptul că îşi amintea, vorbea şi întreba doar despre fotbal?
- Să vă spun ceva, creierul e ca un calculator cum noi nici nu visăm să creăm deocamdată din punctul de vedere al gradului său de complexitate şi de funcţionalitate.
- Totuşi...
- Aşa, mergînd pe o chestiune logică, lucrurile care ne pasionează, care ne-au marcat toată viaţa, rămîn în subconştient. Şi cum pentru domnul Salomir activitatea din fotbal a fost şi a însemnat enorm de mult, atunci putem avea o explicaţie.
În topul arbitrilor din Liga I
Mircea Salomir a fost unul dintre cei mai importanţi arbitri români în istoria fotbalului românesc. A oficiat vreme de 14 ani în prima ligă, fiind delegat la nu mai puţin de 221 de partide, performanţă care îl claseză între primii 5 all-time la acest capitol.
Loc Arbitru Meciuri în Divizia A
1. S. Corpodean 268
2. N. Rainea 267
3. A. Porumboiu 239
4. I. Crăciunescu 230
5. Mircea Salomir 221
6. Gh. Constantin 214
7. I. Igna 209
CINE E MIRCEA SALOMIR, TATĂL
Fotbalist, arbitru şi observator
Mircea Salomir s-a născut pe 1 mai 1945 la Turda. A jucat fotbal la Cugir, Gloria Bistriţa şi U Cluj, în perioada 1963-1977. După ce a abandonat fotbalul, a intrat în arbitraj, ajungînd să fie promovat în Divizia A în 1979, iar pe lista FIFA doi ani mai tîrziu. A debutat pe prima scenă în august 1979, la meciul FCM Galaţi - Olimpia Satu Mare 3-0, iar ultimul joc a fost în decembrie 1993: UTA - U Craiova 1-1. A condus peste 40 de meciuri internaţionale în cei 12 ani în care a purtat ecusonul FIFA, iar după ce s-a retras din arbitraj a devenit observator de arbitri atît pe plan intern, cît şi internaţional.
Un om se poate topi din senin, dar poate că rămîne ceva de neatins pînă şi de boala cea mai grea a lumii (Click aici pentru a citi comentariul lui Cătălin Tolontan)
