E incredibil, cum la un deceniu după ce a pus ghetele în cui, Gică e încă sinonim cu România peste tot în lume.
Povestea lui Bică de ieri despre şoferul din Zanzibar care îl ştia pe Hagi mi-a adus aminte de trei întîmplări asemănătoare pe care le-am trăit vara trecută în Asia. În 22 de zile am avut şansa să văd cîte puţin din China, Hong Kong, Malaezia, Singapore şi Thailanda. Nişte ţări fabuloase, cu oameni incredibil de calzi şi de zîmbitori.
Prima oprire a fost Beijing, unde am ajuns după un zbor de la Roma de 10 ore şi jumătate. Cum drumul de la aeroport la hotel ne-a mai luat două ore, iar mîncare pe Alitalia nu este grozavă, am zis să facem un duş şi să ieşim să mîncăm ceva. Frînţi de oboseală, am zis să dăm o şansă primului restaurant care ne ieşea în cale. Idee care nu a mai părut atît de bună în momentul în care am şi văzut restaurantul respectiv, dar mulţimea de chinezi dinăuntru ne-a dat curaj: "Dacă au atîţia clienţi, înseamnă că nu e aşa rău". Iar cealaltă variantă era un KFC de peste drum, aşa că ne-am aşezat la masă şi am comandat o raţă de Beijing. Ce noroc că meniul avea şi poze!
Raţa de 10 lei
De aici a început spectacolul. Unul dintre bucătari a venit la noi cu raţa, sper că era raţă!, şi ne-a pregătit-o în faţa noastră. Am mîncat-o cu un fel de ceapă verde, castraveţi, un sos delicios şi nişte gogoşele. Ne-a costat în jur de 10 lei, dar surpriza a venit la final, cînd bucătarul ne-a pus întrebarea clasică de unde sîntem. "România", am spus şi am crezut că aici se termină conversaţia, plătim şi plecăm. "Aaaa, Romania? Hagi, Hagi", ne-a răspuns chinezul arătîndu-ne toţi dinţii. Uimiţi, am vrut să-l întrebăm de unde ştie de Hagi, dar engleza lui se limita doar la cîteva expresii, iar chineza noastră nici măcar la atît.
Cum am ajuns la lac cu ajutorul lui Hagi
De la Beijing am zburat la Kuala Lumpur, capitala Maleziei, oraşul cu cel mai enervant sistem de transport în comun în care am fost vreodată. Niciodată nu erai sigur dacă autobuzul pe care l-ai luat te duce acolo unde vrei, iar de respectarea orarului nici nu se punea problema. Într-una din zile am vrut să mergem la lacul Titiwangsa, care promitea o panoramă superbă a oraşului. Ne-am interesat cu ce autobuz se ajunge acolo, l-am aşteptat vreo 30 de minute în staţie, am plecat şi, cum nu ştiam unde trebuie să coborîm, l-am întrebat pe şofer. Într-o engleză foarte bună, acesta ne-a spus că autobuzul nu merge chiar acolo, ci o să mai avem de mers un kilometru pe jos. Am zis "OK, mulţumim", dar cum traficul era infernal şi mai mult stăteam decît să mergem, şoferul ne-a luat la întrebări.
Vezi mai jos
o supergalerie FOTO
din locurile vizitate
de Ionuţ Iordache
Bineînţeles "Uer a iu fom?" a fost întrebare de deschidere şi după ce a auzit răspunsul, ne-a spus "Europa, nu? Hagi, big player". Deja nu am mai fost atît de uimiţi. Îl ştia de la Galatasaray, echipă iubită de mulţi musulmani din Malaezia. Ne-a zis că îl ştie şi pe unul Mutu, fiind fan Chelsea. Peste vreo 30 de minute de stat şi de mers, ne-a spus să coborăm că am ajuns şi că ne-a lăsat chiar în faţa lacului. Deviase ruta ca să nu ne rătăcim, iar ceilalţi pasageri nu păreau deloc surprinşi!
Elefantul-fotbalist
După Malaezia a urmat Singapore, care ne-a uimit cu civilizaţia şi curăţenia sa, parcă nu era Asia!, şi apoi Thailanda. Prima oprire din "Ţara Zîmbetului" a fost în Phuket, o destinaţie extrem de turistică, enervant de turistică chiar. Aici oamenii trăiesc doar de pe urma turiştilor. Nu există să vrei să faci ceva sau să mergi undeva şi să fii refuzat. Pentru bani, thailandezii ar fi gata să facă orice. Bineînţeles, cu cel mai inocent zîmbet pe faţă. Ajunşi la o crescătorie de elefanţi, ne-am împrietenit cu un localnic care s-a oferit să ne povesteacă mai multe despre Thailanda. După aceia am observat că în Thailanda mulţi vor să fie prietenii tăi, dar nişte prieteni care costă.
Eram împreună cu un grup de irlandezi şi după ce "ghidul" nostru ne-a spus cît de veneraţi sînt elefanţi în ţara lor, ne-a întrebat de unde sîntem. Normal! A urmat România, Hagi, etc, deja ne plictisiserăm. 
De Irlanda nu ştia nimic şi m-am simţit un pic răzbunat pe "naţionala" care ne-a scos de la Mondialul din Italia. Bine nici, de România nu mai ştia nimic în afară de Hagi, avînd în vedere că ne-a spus că România e o ţară mare, cu o populaţie mult mai mare decît cea a Thailandei. Am vrut să-l întrebăm dacă şi elefanţii au aflat de Hagi, dar ne-a fost frică de răspuns, aşa că i-am mulţumit, l-am plătit şi i-am spus că Thailanda are peste 60 de milioane de locuitori, iar România de trei ori mai puţin. "Aşa mulţi sîntem?", a răspuns vesel şi a plecat bucuros că a făcut şi azi bani din nimic.
Alte întîmplări hazlii din Asia
Shanghai. Cînd negociam cu un taximetrist, a venit un cetăţean de pe stradă şi ne-a zis că ne duce el la jumătate de preţ faţă de taximetrist. Ne-am urcat în maşina lui personală, lăsînd în urmă înjurăturile taximetristului.
Bangkok. Cu 2 lei, am mers o zi întreagă cu tuk-tuk-ul, celebrul taxi thailandez. În schimb, a trebuit să mergem la diferite magazine de bijuterii şi stofe, care îi dădeau şoferului bonuri de benzină în schimbul vizitei noastre.
Phuket. Era să pierdem avionul după ce microbuzul care ne ducea de la Phuket la Krabi a făcut 8 ore în loc de 3. Deşi i-am spus că avem avion de prins, şoferul a oprit jumătate de oră la un restaurant la solicitarea unor pasageri cărora le era foame.
Singapore. La o moschee musulmană, un imam american stabilit în Singapore auzise de oraşul meu natal, Constanţa, unde ştia că sînt mulţi turci musulmani.
Kuala Lumpur. Dacă la noi în Mamaia se fac poze cu maimuţa, aici se fac poze cu şerpi. Pe stradă!
Hong Kong. Am urcat pe vîrful Victoria pentru a face fotografii la apus, dar cînd am ajuns nu se mai vedea nimic din cauza ceţii. Am făcut cele mai frumoase poze cu ceaţa din viaţa mea
Citeşte şi: Viaţa în Tanzania şi Zanzibar! » Hagi e iubit chiar şi aici
