Articol de Justin Gafiuc - Publicat joi, 13 mai 2010 00:00
Olimpiada de Vară găzduită de capitala Italiei rămîne una dintre cele mai importante pagini de istorie a sportului românesc. Ieri, eroii de atunci au rememorat vechile poveşti.
Au trecut 50 de ani. Dar Olimpiada de Vară de la Roma, din 1960, le este încă vie în memorie. Timpul s-a scurs, au părul cărunt, unii sînt mai scunzi. Doar licărirea din ochi e aceeaşi. După mult timp, foştii olimpici de atunci ai României, campioni sau doar participanţi, s-au revăzut ieri la Casa Titulescu.
Au venit doar vreo 20 din cei 109 din delegaţa de atunci. Pereţii sînt plini cu poze de la Roma. Bătrînii se amuză. Se apropie mult de imagini, îşi ridică ochelarii, se încruntă, încercînd să se recunoască în ipostazele surprinse de fotografii vremii. A fost multă emoţie. Au depănat poveşti şi amintiri, la întîlnirea organizată de COSR şi de Muzeul Sportului.
Cum putea rata Iolanda aurul olimpic
Iolanda Balaş (73 de ani), preşedinte de onoare al Federaţiei Române de Atletism, a rememorat emoţiile pe care le-a avut înaintea JO din 1960. "Delegaţia noastră plecase deja la Roma. Antrenorul şi viitorul meu soţ, Ioan Soter, nu a primit acordul de a părăsi ţara pentru că avea un frate în Australia. M-am dus direct la Comitetul Central al Partidului Comunist şi am intrat peste Gheorghiu Dej. I-am spus că eu nu plec fără Ioan. Era vineri, iar luni decolam împreună la Roma. Reuşisem să-i conving să-i dea viza!", mărturiseşte fosta atletă.
Ziua ploioasă de august
"Ţin minte foarte bine că ziua în care am concurat a fost una ploioasă. Dimineaţa au fost calificările, iar seara finala. Credeam că nu va mai fi nimeni în tribune pentru că săritura în înălţime era ultima probă a zilei, însă stadionul a fost plin. Am sărit 1,85, noul record olimpic! Şi prima campioană olimpică din atletismul românesc! Am simţit o bucurie enormă, simţeam că sînt împlinită cu adevărat ca om, nu numai ca sportiv", povesteşte Iolanda Balaş, apoi adaugă cu voce stinsă: "Din păcate, azi, nu mai există sport făcut din plăcere! Acum, toţi sînt cu gîndul la bani!".
"Am plîns cînd am aflat!"
Alexandru Bizim avea 26 de ani în 1960. Era suliţaş şi unul dintre cei mai buni atleţi români ai momentului. Cu 3 luni înainte de Olimpiadă suferise o accidentare cumplită, care l-a ţinut mult timp în afara concursurilor. Totuşi, a fost luat în delegaţia "tricoloră". Recunoaşte: "Poate mai mult ca o recunoştinţă pentru restul performanţelor mele!". Dar nu participarea la Olimpiadă avea să fie cea mai mare performanţă a sa.
Cu cîteva zile înainte de deschiderea Jocurilor a primit cea mai importantă veste din cariera de sportiv: "Preşedintele COR de atunci, Aurel Duma, mi-a spus: «Tovarăşe Bizim, veţi purta drapelul României!»". "Mi s-a întîmplat un lucru rar: am plîns!".
Acum, privind fotografia în care duce drapelul, ochii i se înroşesc, iar lacrimile îi joacă în colţul ochilor. "Şi acum sînt emoţionat! O sută de mii de oameni în tribune, iar eu, cel care duc steagul! Ce amintiri frumoase!", spune fostul atlet.
Un pahar de vin
La finalul întîlnirii, foştii sportivi au continuat să schimbe amintiri la un pahar cu vin sau de suc. Fiecare după cum îi dă voie doctorul. "Sper să ne mai vedem şi cu alte ocazii! Ăştia care mai sîntem în viaţă!", spune Bizim.
10 este locul ocupat la final de România din totalul de 85 de delegaţii participante la Jocurile Olimpice de la Roma
Medaliaţii României la JO 1960
Aur : Dumitru Pîrvulescu - lupte greco-romane (52 de kg) - decedat
Iolanda Balaş (73 ani) - săritura în înălţime - preşedinte de onoare FRA
Ion Dumitrescu- talere - decedat
Argint: Ion Cernea (75 de ani)- lupte greco-romane (57 de kg)
Bronz: Lia Manoliu - aruncarea discului - decedată
Leon Rotman (75 ani) - kaiac-canoe (1.000 de metri)
Ion Monea (69 ani) - box (75 de kg)
Ion Ţăranu (72 ani) - lupte greco-romane (73 de kg)
Maria Vicol (74 ani) - floretă
Echipa feminină de gimnastică: Elena Leuştean (decedată), Sonia Iovan (74 ani), Utta Schlandt Poreceanu (73 ani), Anastasia Ionescu (decedată) , Emilia Liţă (76 ani), Elena Niculescu (73 ani)
Ce susține MM Stoica că face săptămânal pentru suporterul pe care l-a pocnit: „Cumva am reparat-o”
