Articol de Ionuţ Coman - Publicat joi, 08 aprilie 2010 00:00
Răzvan Florea, singurul medaliat olimpic din istoria înotului masculin românesc, a decis să renunţe la cariera sportivă
Singurul medaliat olimpic din istoria înotului masculin românesc, Răzvan Florea, s-a decis. La nici 30 de ani se retrage pe marginea bazinului, urmînd să se dedice familiei şi afacerilor. Ar putea să continue, mai ales că nimeni nu-i ameninţă supremaţia pe plan intern, în probele de spate, dar a ales calea cea corectă, aşa cum a făcut de-a lungul întregii cariere. "O să-mi fie greu, dar trebuie să am tăria de a pune punct", a mărturisit Răzvan, care va lua startul pentru ultima oară într-o competiţie oficială săptămîna viitoare, la Campionatele Naţionale în bazin acoperit de la Piteşti.
Drumul spre glorie
Povestea lui Răzvan a început în urmă cu aproape 25 de ani, cînd tatăl său, scafandru de meserie, a decis să-l ducă la înot. "Mai mergeam cu tatăl meu la muncă şi mă bălăceam în apă. Pentru că eram şi un pic cam rotofei, m-a dus la înot şi nu m-am despărţit pînă acum de el. Cînd eram copil m-am gîndit să renunţ. Să mergi în fiecare dimineaţă, fie că plouă, fie că ninge, la 7 dimineaţă cu troleibuzul spre bazin nu-i chiar plăcut. Dar mi-a plăcut enorm apa, iar părinţii s-au ţinut de capul meu şi nu m-au lăsat să renunţ", a spus Răzvan.
An după an, micuţul rotofei a cucerit medalie după medalie, ajungînd să domine înotul românesc în probele de spate şi mixt. Nu s-a mulţumit doar cu atît şi a luptat pentru a găsi împlinirea şi pe plan internţional. Prezent mai tot timpul în finalele marilor competiţii, constănţeanul a expodat în 2004, cînd a bifat două medalii.
Mai întîi, argintul la Europenele de la Madrid, apoi bronzul la Jocurile Olimpice de la Atena. "Anul 2004 a fost unul al lansării mele către medalii. Pînă atunci, fusesem familiarizat doar cu prezenţa în finale. Au urmat cîţiva ani frumoşi, în care am luat de fiecare dată medalii la competiţiile internaţionale importante. Am avut norocul de a învăţa de la sportivi de valoare, Nicu Ivan şi Nicolae Butacu, şi de a face parte dintr-o generaţie extraordinară, cu Gherghel, Potec, Cîşlaru, Mocanu, Coman şi Păduraru. Au fost colegi extraordinari, care şi-au făcut datoria cu brio", a povestit Răzvan.
Dezamăgirea de la Montreal
În 2005, la Campionatele Mondiale de la Montreal, Răzvan a fost la un pas de a obţine medalia de bronz, ratînd ultima treaptă a podiumului pentru doar trei sutimi de secundă. "A fost o mică dezamăgire cînd am ratat acea medalie. De altfel, de la Montreal am decis să port cască pe cap. Dacă o aveam şi atunci, probabil că aş fi cîştigat bronzul, pentru că am pierdut cîteva sutimi de secundă. La Jocurile Olimpice de la Atena am fost printre singurii sportivi care nu a purtat cască, iar cei care nu aveau erau raşi în cap", a explicat Răzvan.
Cariera lui Răzvan a continuat, dar nu la fel de spectaculos. În 2008 a bifat cea de a treia Olimpiadă, reuşind să încheie proba de 200 m spate pe locul şapte. Un loc şapte care a sădit primele seminţe ale retragerii. Retragere ce se va petrece, peste o săptămînă la Piteşti, departe de mare...
"Nu poţi păcăli sportul"
- Răzvan, de ce renunţi?
- Nu mai am timpul necesar, chiar dacă motivaţia încă mai există. Ca sportiv, am mers pe o linie profesionistă, cu 4-5 ore de antrenament pe zi şi odihnă la prînz. Este cea mai bună, şi poate singura, cale spre performanţă. Nu poţi să păcăleşti sportul şi să faci mai multe lucruri în acelaşi timp. Am familie, Tudor va merge în curînd la grădiniţă, iar afacerea cu echipament sportiv a luat amploare. Trebuia să renunţ la ceva. Dacă aveam 20 de ani, poate că renunţam la business, dar anul acesta fac 30 de ani.
- De ce tocmai acum?
- Viaţa îmi poate oferi şi alte satisfacţii decît sportul. Am vrut să mă retrag încă de la începutul anului, dar m-am gîndit să mai merg o dată la Campionatele Naţionale. Cred că va fi ultima competiţie din cariera mea. Dacă voi mai lua vreun start, va fi la Naţionalele din vară, cînd îmi voi alege o singură probă, probabil 50 metri spate, şi, cu ajutorul federaţiei, îmi voi face retragerea oficială.
- Vei rezista departe de bazin?
- O să-mi fie foarte greu, dar voi aplica politica paşilor mărunţi şi voi continua să merg la marile competiţii în postura de spectator. Peste doi ani, cînd voi avea dreptul, voi intra în concursurile de master, rezervate veteranilor.
Tăticul Răzvan
Căsătoriţi în urmă cu aproape cinci ani, Oana şi Răzvan Florea au un băieţel, Tudor Andrei, în vîrstă de doi ani şi patru luni. "Este şi frumos, şi greu să ai un copil, pentru că reprezintă o mare responsabilitate. Îl iau cu mine de două ori pe săptămînă la bazin, pentru că este plin de energie. Mi-ar plăcea să facă înot, dar depinde doar de el. Ne gîndim însă ca în curînd să-i facem o surioară sau un frăţior", a explicat Răzvan. Cei trei locuiesc într-o vilă aflată la doar 100 de metri de malul mării,în cartierul Faleza Nord din Constanţa. "Nu puteam sta prea departe de mare", a glumit înotătorul.
Afacere cu echipament sportiv
În 2007, Răzvan a început colaborarea cu firma americană de echipament sportiv, Tyr, devenind între timp unic distribuitor pentru România. "Îmi place, pentru că este o afacere în domeniul meu. Avantajul este că mă adresez colegilor şi celor care vor să facă înot de performanţă. Totul a debutat în 2007, cînd şi eu, şi Potec am semnat contracte individuale cu cei de la Tyr. În ultimii doi ani, afacerea a crescut foarte mult şi avem puncte de desfacere în toate oraşele mari din ţară. Este o afacere care aduce bani, dar nu voi fi un magnat", a spus sportivul constănţean. Pe lîngă această afacere, Răzvan a deschis şi o şcoală de înot, la bazinul din Parcul Copiilor din Constanţa.
"Nu voi intra niciodată în politică, dar nu înseamnă că nu voi încerca să fac ceva pentru oamenii din jurul meu. Nici Ilie Floroiu, nici Elena Frîncu, oameni care m-au ajutat enorm în carieră, nu au culoare politică, dar au făcut lucruri extraordinari pentru sportul românesc"
"Am peste 150 de titluri naţionale şi peste 60 de recorduri naţionale la nivel de copii şi juniori. Mai mult, au rămas vreo două recorduri la fluture şi de pe vremea cînd eram copil"
CV
Răzvan Florea
Născut: 29 septembrie 1980
Căsătorit cu Oana, au împreună un băieţel, Tudor, care are doi ani şi patru luni
Palmares internaţional: bronz la Jocurile Olimpice de la Atena din 2004, argint la CE 2004 de la Madrid, bronz la CE 2006 de la Budapesta, bronz la CE 2006 de la Helsinki (în bazin scurt), bronz la CE 2008 de la Eindhoven - toate în proba de 200 metri spate
Răzvan Florea, singurul medaliat olimpic din istoria înotului masculin românesc, a decis să renunţe la cariera sportivă
Singurul medaliat olimpic din istoria înotului masculin românesc, Răzvan Florea, s-a decis. La nici 30 de ani se retrage pe marginea bazinului, urmînd să se dedice familiei şi afacerilor. Ar putea să continue, mai ales că nimeni nu-i ameninţă supremaţia pe plan intern, în probele de spate, dar a ales calea cea corectă, aşa cum a făcut de-a lungul întregii cariere. "O să-mi fie greu, dar trebuie să am tăria de a pune punct", a mărturisit Răzvan, care va lua startul pentru ultima oară într-o competiţie oficială săptămîna viitoare, la Campionatele Naţionale în bazin acoperit de la Piteşti.
Drumul spre glorie
Povestea lui Răzvan a început în urmă cu aproape 25 de ani, cînd tatăl său, scafandru de meserie, a decis să-l ducă la înot. "Mai mergeam cu tatăl meu la muncă şi mă bălăceam în apă. Pentru că eram şi un pic cam rotofei, m-a dus la înot şi nu m-am despărţit pînă acum de el. Cînd eram copil m-am gîndit să renunţ. Să mergi în fiecare dimineaţă, fie că plouă, fie că ninge, la 7 dimineaţă cu troleibuzul spre bazin nu-i chiar plăcut. Dar mi-a plăcut enorm apa, iar părinţii s-au ţinut de capul meu şi nu m-au lăsat să renunţ", a spus Răzvan.
An după an, micuţul rotofei a cucerit medalie după medalie, ajungînd să domine înotul românesc în probele de spate şi mixt. Nu s-a mulţumit doar cu atît şi a luptat pentru a găsi împlinirea şi pe plan internţional. Prezent mai tot timpul în finalele marilor competiţii, constănţeanul a expodat în 2004, cînd a bifat două medalii.
Mai întîi, argintul la Europenele de la Madrid, apoi bronzul la Jocurile Olimpice de la Atena. "Anul 2004 a fost unul al lansării mele către medalii. Pînă atunci, fusesem familiarizat doar cu prezenţa în finale. Au urmat cîţiva ani frumoşi, în care am luat de fiecare dată medalii la competiţiile internaţionale importante. Am avut norocul de a învăţa de la sportivi de valoare, Nicu Ivan şi Nicolae Butacu, şi de a face parte dintr-o generaţie extraordinară, cu Gherghel, Potec, Cîşlaru, Mocanu, Coman şi Păduraru. Au fost colegi extraordinari, care şi-au făcut datoria cu brio", a povestit Răzvan.
Dezamăgirea de la Montreal
În 2005, la Campionatele Mondiale de la Montreal, Răzvan a fost la un pas de a obţine medalia de bronz, ratînd ultima treaptă a podiumului pentru doar trei sutimi de secundă. "A fost o mică dezamăgire cînd am ratat acea medalie. De altfel, de la Montreal am decis să port cască pe cap. Dacă o aveam şi atunci, probabil că aş fi cîştigat bronzul, pentru că am pierdut cîteva sutimi de secundă. La Jocurile Olimpice de la Atena am fost printre singurii sportivi care nu a purtat cască, iar cei care nu aveau erau raşi în cap", a explicat Răzvan.
Cariera lui Răzvan a continuat, dar nu la fel de spectaculos. În 2008 a bifat cea de a treia Olimpiadă, reuşind să încheie proba de 200 m spate pe locul şapte. Un loc şapte care a sădit primele seminţe ale retragerii. Retragere ce se va petrece, peste o săptămînă la Piteşti, departe de mare...
"Nu poţi păcăli sportul"
- Răzvan, de ce renunţi?
- Nu mai am timpul necesar, chiar dacă motivaţia încă mai există. Ca sportiv, am mers pe o linie profesionistă, cu 4-5 ore de antrenament pe zi şi odihnă la prînz. Este cea mai bună, şi poate singura, cale spre performanţă. Nu poţi să păcăleşti sportul şi să faci mai multe lucruri în acelaşi timp. Am familie, Tudor va merge în curînd la grădiniţă, iar afacerea cu echipament sportiv a luat amploare. Trebuia să renunţ la ceva. Dacă aveam 20 de ani, poate că renunţam la business, dar anul acesta fac 30 de ani.
- De ce tocmai acum?
- Viaţa îmi poate oferi şi alte satisfacţii decît sportul. Am vrut să mă retrag încă de la începutul anului, dar m-am gîndit să mai merg o dată la Campionatele Naţionale. Cred că va fi ultima competiţie din cariera mea. Dacă voi mai lua vreun start, va fi la Naţionalele din vară, cînd îmi voi alege o singură probă, probabil 50 metri spate, şi, cu ajutorul federaţiei, îmi voi face retragerea oficială.
- Vei rezista departe de bazin?
- O să-mi fie foarte greu, dar voi aplica politica paşilor mărunţi şi voi continua să merg la marile competiţii în postura de spectator. Peste doi ani, cînd voi avea dreptul, voi intra în concursurile de master, rezervate veteranilor.
Tăticul Răzvan
Căsătoriţi în urmă cu aproape cinci ani, Oana şi Răzvan Florea au un băieţel, Tudor Andrei, în vîrstă de doi ani şi patru luni. "Este şi frumos, şi greu să ai un copil, pentru că reprezintă o mare responsabilitate. Îl iau cu mine de două ori pe săptămînă la bazin, pentru că este plin de energie. Mi-ar plăcea să facă înot, dar depinde doar de el. Ne gîndim însă ca în curînd să-i facem o surioară sau un frăţior", a explicat Răzvan. Cei trei locuiesc într-o vilă aflată la doar 100 de metri de malul mării,în cartierul Faleza Nord din Constanţa. "Nu puteam sta prea departe de mare", a glumit înotătorul.
Afacere cu echipament sportiv
În 2007, Răzvan a început colaborarea cu firma americană de echipament sportiv, Tyr, devenind între timp unic distribuitor pentru România. "Îmi place, pentru că este o afacere în domeniul meu. Avantajul este că mă adresez colegilor şi celor care vor să facă înot de performanţă. Totul a debutat în 2007, cînd şi eu, şi Potec am semnat contracte individuale cu cei de la Tyr. În ultimii doi ani, afacerea a crescut foarte mult şi avem puncte de desfacere în toate oraşele mari din ţară. Este o afacere care aduce bani, dar nu voi fi un magnat", a spus sportivul constănţean. Pe lîngă această afacere, Răzvan a deschis şi o şcoală de înot, la bazinul din Parcul Copiilor din Constanţa.
"Nu voi intra niciodată în politică, dar nu înseamnă că nu voi încerca să fac ceva pentru oamenii din jurul meu. Nici Ilie Floroiu, nici Elena Frîncu, oameni care m-au ajutat enorm în carieră, nu au culoare politică, dar au făcut lucruri extraordinari pentru sportul românesc"
"Am peste 150 de titluri naţionale şi peste 60 de recorduri naţionale la nivel de copii şi juniori. Mai mult, au rămas vreo două recorduri la fluture şi de pe vremea cînd eram copil"
CV
Răzvan Florea
Născut: 29 septembrie 1980
Căsătorit cu Oana, au împreună un băieţel, Tudor, care are doi ani şi patru luni
Palmares internaţional: bronz la Jocurile Olimpice de la Atena din 2004, argint la CE 2004 de la Madrid, bronz la CE 2006 de la Budapesta, bronz la CE 2006 de la Helsinki (în bazin scurt), bronz la CE 2008 de la Eindhoven - toate în proba de 200 metri spate
