Week-end împotriva rasismului în Ferentari » Uniţi de fotbal

Copiii rromi şi români din clasele a VI-a de la şcolile din cel mai rău famat cartier al Capitalei au jucat împreună în cadrul programului european FARE " Fotbal pentru Egalitate".

Andrei, un băiat subţirel şi blond de 13 ani, stă pe bancă lîngă colegul său de clasă. Tot Andrei, un bruneţel de aceeaşi vîrstă, cu ghiul la mînă. Fac împreună strategia de joc: "Eu stau în atac, iar tu ai grijă în apărare!". Unul e român, altul e rrom. Dar chiar sînt în aceeaşi echipă şi au un ţel comun. Echipa lor să cîştige turneul organizat de Asociaţia pentru Dezvoltare Comunitară Ferentari, care tocmai începuse în sala de sport a Şcolii Generale nr. 2 Bucureşti.

"Sînt român şi mă simt bine printre rromi"
Pentru ei problema rasismului nu există. Ştiu însă definiţia. "Rasismul înseamnă să nu-ţi placă de ţigani. Eu sînt român, iar Andrei este cel mai bun prieten al meu, chiar dacă este ţigan. Stau în Ferentari şi mă simt bine printre ei. Îmi plac ţiganii, tot suflete sînt, ca şi noi. Mai repede te ajută un rrom decît un român", explică Andrei cel blond, care îşi ia prietenul de după gît şi intră împreună pe teren.

Joacă împotriva colegilor de la "136". Nu le-a ieşit, au pierdut cu 1-0. Socoteala din tîrg nu s-a potrivit cu cea de pe bancă. Unica tactică a fost "Unde-i mingea, toţi grămadă" şi  «Ai, n-ai mingea, tragi la poartă!». Dar au ieşit de pe teren tot prieteni, aşa cum au intrat, fără reproşuri, nici măcar din priviri. 

"Mîndru că sînt ţigan"
Florin, coleg de clasă şi de echipă cu cei doi Andrei, continuă discuţia: "Sînt ţigan şi nu mă supăr cînd mi se zice  «Băi ţigane!». Asta sînt, nu mi-e ruşine cu rasa mea. Sînt mîndru!".

Viaţa în Ferentari?: "E urîtă! Nu-mi place. E multă vagabonţeală, drogaţi, bătăi, scandaluri. Eu stau departe de toate lucrurile astea, îmi văd de şcoală. Am terminat clasa a V-a cu media 7. Avem profesori români şi ţigani, toţi sînt buni, dar doamna Elena, care ne predă limba romani, e cea mai de teabă. Ştiu cum e şi în alte ţări, am fost cu părinţii în Grecia şi în Olanda. Tata lucrează pe şantier, iar mama la un restaurant".

Un camarad de la "147" e de altă părere: "E frumos în Ferentari. Nu e chiar aşa cum se prezintă la televizor. Ne înţelegem bine cu românii". "Fără să-şi dea seama sportul îi uneşte pe copiii rromi şi români", a concluzionat un profesor.

Lacrimi de copil
Mezinul turneului a fost un puşti tare haios de etnie rromă. Andrei Marinică, 5 ani, a început să plîngă în hohote după ce echipa lui a făcut 1-1, necăjit că n-a dat gol. Provine dintr-o familie săracă, la fel ca mai toţi copiii din Ferentari. "Sper să ajungă fotbalist şi să scăpăm de sărăcie", trage speranţe mama băieţelului.     

"Am fost discriminat la Dinamo"
Laurenţiu Gheorghe, 22 de ani, este voluntar la Asociaţia de Dezvoltare Comunitară Ferentari. "Eu am simţit de la 9 ani ce înseamnă să fii ţigan, cînd m-a dus tata la juniorii lui Dinamo. La început am fost marginalizat, eram privit ca un hoţ, le era scîrbă de mine, dar cu timpul băieţii s-au obişnuit cu mine şi m-au acceptat. Nouă ani, numai «Ţiganul» m-au strigat", a povestit Laurenţiu.

"Pentru ce jucăm la turneul ăsta? Împotriva rasismului şi pentru cupe. Domnu', dar cupele sînt de aur?"
Un puşti participant la competiţie

"Am făcut un sondaj printre elevii de la şcoala 136, iar la întrebarea ce muzică preferă toţi cei chestionaţi au răspuns manele"
Voluntar de la Asociaţia de Dezvoltare Comunitară Ferentari

"Vă rugăm să vă respectaţi între voi, să nu vă loviţi şi să nu va înjuraţi. Cine înjură va fi eliminat"
Mesajul organizatorilor către elevi

80% din cei 120.000 de locuitori din cartierul Ferentari sînt rromi