O judokană de 13 ani face furori în Canada: ”Visez să devin campioană olimpică”

Descoperită de ziarului "Zigzag român-canadian", fata e stabilită din 2009 cu familia în Quebec, unde a imigrat după alţi 5 ani petrecuţi în Italia. În ţara de adopţie, românca e invincibilă la categoria ei de vîrstă şi de greutate, 63 kg, şi îşi doreşte să reprezinte Canada la cele mai importante competiţii.

E o nouă poveste despre cum România îşi pierde campionii în devenire. Iar istoria vine de această dată de peste Ocean. Judokana Maria Carla Chirilă, 13 ani, o puştoaică originară din judeţul Vaslui, a ajuns deja o mică vedetă în Canada, unde victoriile sale la concursurile naţionale au propulsat-o la selecţiile pentru loturile de juniori ale ţării sale de adopţie, la 63 kg. Adică la o categorie de greutate superioară celor în care luptă vedetele noastre de azi din judoul feminin: Alina Dumitru (48 kg), Andreea Chiţu (52 kg), Corina Căprioriu (57 kg).

Pînă la 5 ani, Carla a copilărit în comuna natală, Moara Domnească, iar din 2004 pînă în 2009 a crescut în Italia. "Soţia a găsit un contract ca asistentă medicală la un spital din Genova. Lucra la Spitalul Judeţean Vaslui, secţia Reanimare. Am renunţat şi eu la serviciu şi am plecat pentru a face un viitor copilului. În 2007 am depus dosarul de imigrare în Canada, iar în 2009 ne-a fost aprobat. Aşa am ajuns şi ne-am stabilit în Quebec", explică tatăl fetei, Ion Chirilă, electrician de profesie.

"Se lua la trîntă cu băieţii, la şcoală"
Carla a fost atrasă de judo din fragedă copilărie, iar spiritul de luptătoare l-a moştenit de la părinţi, care au făcut karate. Avea 7 ani cînd a păşit prima dată pe tatami. Se întîmpla în Italia: "De cînd eram mică mi-a plăcut să mă iau la trîntă cu băieţii la şcoală sau prin parc. Practic, tatami a fost locul meu de joacă. Nu mi-au plăcut păpuşile".

Tatăl e mîndru: "Nu e un sport cu lovituri, iar instructorul ne-a zis că e făcută pentru judo. După trei luni a participat la primul ei concurs şi a ieşit pe locul 2. Acest lucru a stimulat-o să muncească pentru a ajunge în vîrful podiumului. Noi am încurajat-o mereu. Cît am stat în Italia, a participat la circa 30 de competiţii pe banii noştri. A concurat şi la Monaco".

Bate la porţile loturilor canadiene
Fata a progresat continuu şi după ce s-a mutat la Quebec, cîştigînd numeroase concursuri pentru Club Judo Anjou.

La finalul anului trecut, cotidianul «Zigzag român-canadian» i-a făcut puştoaicei din Vaslui un portret de campioană în devenire: "În 2010 a participat la nouă competiţii, toate terminate pe locul 1, iar în 2011 a obţinut centura albastră şi a trecut la judo de performanţă. Statura, căci la 13 ani e dezvoltată precum un copil de 15 ani, o ajută pe Carla să învingă fără prea multe probleme fete cu un an - un an şi jumătate peste vîrsta ei, pe majoritatea chiar înainte de termen. La cel mai recent concurs, Omnium Quebec, a susţinut trei partide, pe toate cîştigîndu-le în circa 30 de secunde". Performanţele au propulsat-o pe româncă în preajma loturilor naţionale de junioare de judo ale Canadei, urmînd să participe la competiţii de selecţie pentru reprezentativele "frunzei de arţar".

"Caut repede ipponul"
Atunci cînd vorbeşte despre cariera sa aflată la început de drum, Carla e la fel de dezinvoltă ca şi pe tatami: "Tactica mea e să înving cît se poate repede prin ippon, să nu obosesc degeaba şi să nu stau la mîna arbitrilor. De aceea intru foarte decisă pe saltea şi încerc să-mi surprind rivalul prin viteza de execuţie. Procedeul meu preferat e «O Goshi»: cu o mînă îmi prind adversarul de spate, cu cealată de braţ, îl ridic, iar acesta cade pe spate. Nu am prea avut pînă acum meciuri solicitante".

Şi mama adaugă: "Carla e foarte ambiţioasă şi bine legată, are 63 de kilograme. Anul acesta vrea să-şi măsoare forţele cu fete mai mari cu 3-4 ani decît ea".

"Nadia e idolul meu"
Sportiva are un ţel îndrăzneţ pe care nu se sfieşte să-l spună cu voce tare: "Visul meu e să devin campioană olimpică". Nu se pierde cu firea nici cînd e întrebată pentru ce ţară ar vrea să obţină medalia de aur: "Aş concura pentru Canada! Aurul olimpic m-ar împlini şi aş putea obţine o bursă pentru facultate. Idolul meu e Nadia Comăneci, care a perseverat mult ca să ajungă o mare campioană în gimnastică".

Pentru a-şi îndeplini visul, ştie că trebuie multă muncă şi sacrificii. Pregătirea fizică e literă de lege: "În fiecare zi fac suplimentar acasă 300 de «bricege», ridicarea simultană a corpului şi a picioarelor, şi 200 de abdomene, exerciţii pentru dezvoltarea vitezei de reacţie. Mă plimb şi cu bicicleta".

500 de dolari canadieni pe an pentru antrenamente
Părinţii fac eforturi pentru ca fiica lor să-şi urmeze visul. "Din august 2009, de cînd ne-am stabilit în Canada, ne-am descurcat doar din salariul soţului. Eu am obţinut de puţin timp permisul de muncă. Pentru antrenamentele Carlei plătim o taxă anuală de 500 de dolari canadieni, o sumă rezonabilă ţinînd cont de faptul că aici statul acordă lunar copiilor de pînă la 6 ani alocaţii de 450 de dolari canadieni, iar celor mai mari 350 de dolari canadieni. De asemenea, deplasările la concursuri le suportăm tot noi. Aici criza nu e atît de acută", a explicat Alina Chirilă, mama sportivei.

Tatăl este electrician, dar lucrează ca tehnician la o firmă de tîmplărie de aluminiu. Suma de 500 de dolari canadieni reprezintă echivalentul a 380 de euro. Pentru familie însă, nici un efort nu e prea spre a o vedea pe Carla urcînd spre Olimpiadă, pas cu pas. Spre visul unui fete harnice şi talentate, pe care România refuză să o cunoască.

Gimnastă, şahistă şi pianistă
Înainte să îmbrace chimonoul, Carla a mai cochetat şi cu alte sporturi. "Am făcut un an de gimnastică, dar nu mi-a plăcut şi am renunţat. Nu aveam mobilitatea necesară să fac şpagatul sau sfoara", explică judokana de 13 ani. Tatăl o completează: "A mai încercat şi şah. Eu am învăţat-o, iar după cîteva luni m-a bătut. A şi cîştigat un concurs şcolar în Canada. Îi place şi fotbalul, jucam cu ea cînd era mică. În Italia, a fost portar la echipa de fete a Sampdoriei". Mama i-a mai dezvăluit o abilitate: "Cîntă foarte frumos la pian".

"E foarte frumos la Quebec, dar abia aştept vacanţa de vară să merg la bunicii mei, la Moara Domnească, unde am copilărit. Nicăieri nu e ca acolo" (Carla Chirilă)

"Visul Carlei de a ajunge campioană olimpică nu e imposibil de realizat cu multă muncă. Ea va decide însă dacă va fi să concureze pentru Canada sau România. Noi ne rugăm să ne-o păstreze Dumnezeu sănătoasă" (Alina Chirilă, mama Carlei)

"Cartea e prioritară pentru Carla. Îşi organizează foarte bine timpul astfel încît să obţină rezultate bune şi la învăţătură şi la judo. Sistemul de învăţămînt din Canada e superior celui din Italia" (Alina Chirilă, mama Carlei)

Alţi sportivi români naturalizaţi

Andreea Ştefănescu (17 ani) - gimnastică ritmică
Reprezintă Italia din 2008, campioană mondială pe echipe (2011). Va reprezenta Italia şi la JO de la Londra

Simona Spiridon (31 de ani) - handbal
Fostă campioană mondială cu selecţionata de tineret a României, evoluează din 2004 pentru naţionala a Austriei.

Călin Creangă (39 de ani) - tenis de masă
A fost naturalizat de Grecia. Sub numele de Kalinikos Kreanga a cucerit 7 medalii la CM şi CE. E campion european la dublu mixt (cu Otilia Bădescu) şi la dublu masculin.

Nicu Vlad (48 de ani) - haltere
Campion şi recordman al Commonwealthului pentru Australia, unde s-a stabilit din 1991, după ce cucerise multiple medalii olimpice, mondiale şi europene pentru România

Vasile Miriuţă (43 de ani) - fotbal
A adunat 9 selecţii şi a marcat un gol pentru reprezentativa Ungariei, între 2000 şi 2003