Articol de Bogdan Fechită - Publicat duminica, 25 martie 2018 19:08
Nicolae Tilihoi s-a stins astăzi la vârsta de 61 de ani, răpus de cancer la prostată. Cel poreclit ”Limbă” de coechipierii săi, deoarece îi certa mult pe teren și țipa mereu la ei, a avut de-a lungul carierei câteva conflicte aprinse cu antrenorii săi.
Episoadele respective au fost prezentate în cartea ” Frumoșii nebuni ai Craiovei Maxima”, scrisă de Ion Jianu.
Foștii selecționeri Valentin Stănescu, Mircea Lucescu și Mircea Rădulescu sunt trei dintre antrenorii cu care fostul mare fundaș central al Științei a colaborat mai dificil.
I. ”Stănescu m-a dat cu capul de pereți”
”- Ați avut conflicte și cu alți antrenori de la Universitatea?
- Cu Valentin Stănescu, un antrenor foarte bun. Avea însă un obicei, lovea jucătorii. M-a pălmuit și pe mine. Eram neatent și palma lui m-a dat cu capul de pereți... Nu i-am dat nicio replică fizică, ci doar verbală. Vreo două luni nu prea ne-am vorbit. Nu m-a scos, însă, din echipă.
- Înțeleg că erau palme, așa, mai părintești?
- Da, numai că erau violente!”
Stănescu a antrenat un sezon la Craiova, campionatul 1979 -1980. A pregătit naționala României în 3 ani, împărțiți în două mandate.
II. L-a sfidat pe Lucescu la națională
”- Mircea Lucescu nu v-a mai selecționat deloc în echipa națională!
- Ba da, dar eu am fost un încăpățânat. Pentru meciul important din preliminariile CE '84, Suedia - România 0-1, din iunie 1983, am fost căutat de Mircea Lucescu și urma să fiu titular în acea partidă de pe Rasunda. Atunci au jucat de la Universitatea șapte jucători (Lung, Ștefănescu, Ungureanu, Țicleanu, Balaci, Cămătaru și Geolgău), dar urma, repet, să fiu titular și eu, așa mi-a spus Lucescu. Am dispărut două zile din Craiova, m-au căutat, dar nu m-au găsit. După meci, Lucescu a încercat să mă suspende pentru o perioadă de doi ani! A intervenit domnul Ștefan Andrei și am scăpat de suspendare, dar nici n-am mai fost convocat de Mircea Lucescu.
- De ce n-ați vrut să răspundeți convocării lui Lucescu? Era vorba despre echipa națională...
- Mi s-a părut un fapt anormal. Adică, eram titular incontestabil la Universitatea, echipa avea rezultate deosebite în campionatul intern și în competițiile europene intercluburi, iar Lucescu plimba la națională unii jucători-contraperformeri ai României în acea perioadă! Nu mai dau nume... Ce mi-am zis? Când e bine, nu-i de mine, când e de rău, hop și eu! Meciul Suedia - România era decisiv, foarte important. Ultimul meu meci la echipa națională fusese în urmă cu doi ani, Ungaria - România (mai 1981). Cu alte cuvinte, am fost rechemat la națională după o pauză mare. În cazul unei înfrângeri, puteam fi, cine știe, țapul ispășitor. De aceea, am refuzat. Cred că am fost totuși căpos. Eu am considerat că refuzul de a reintra în circuitul naționalei a fost o decizie corectă din partea mea, dar poate trebuia să procedez altfel.”
Lucescu a antrenat "naționala" României între 1981 și 1986.
III. Rădulescu l-a forțat să joace într-un meci aranjat
”Cu Mircea Rădulescu, la a doua revenire la Universitatea, 1985-1986. În prima etapă a returului acelei ediții de campionat aveam meci acasă, cu Victoria. Aflasem că meciul trebuie să aibă un anume final, trebuia să câștige Victoria, unde era președinte Mitică Dragomir. Victoria, fiind echipa miliției Capitalei, era o forță, iar Mitică știa perfect să instrumenteze tot felul de scenarii. În tur, în București, a fost 1-1. La sfârșitul turului, Victoria era situată pe locul 16, unul retrogradabil. Mitică și ceilalți milițieni de la Victoria aveau mari emoții în privința retrogradării... Când am aflat că acel meci din retur trebuia să-l câștige Victoria, n-am vrut să joc, am intenționat să evoluez în echipa de tineret. Nu m-a lăsat Mircea Rădulescu, argumentându-mi: ”Trebuie să joci la echipa mare. Fără tine, ne omoară lumea! Trebuie să intri la acest meci”.
- Ce s-a întâmplat mai departe?
- Am avut o ”ședință” scurtă cu câțiva colegi de echipă și noi, un grup de vreo cinci - șase, am decis să jucăm corect, adică să încercăm să îi învingem. Cine vrea să se dea la o parte, e problema lor... Centralul era arhiplin, aproape 40.000 de spectatori. Eu le-am explicat tuturor: ”Nu poți să faci așa ceva pe Central, indiferent de avantajele materiale. Noi suntem Universitatea, nu Avântul Ciorogârla.” Mircea Rădulescu, însă, acceptase târgul! Asta se petrecea cu o zi înainte de meci.
- Interesantă povestea cu Mircea Rădulescu, niciun alt coleg nu mi-a relatat-o.
- În ziua meciului, ”Riciu” (porecla lui Mircea Rădulescu, n.a.) l-a trezit pe Florin Cioroianu pe la ora 6:00 dimineatața (?!) și l-a chestionat asupra atmosferei din sânul echipei. ”Ce a zis Tilihoi? Ce le-a transmis celorlalți colegi?”, l-a întrebat Rădulescu. Și Florin l-a lămurit: ”Tilihoi a spus că trebuie jucat corect meciul, că n-are nicio obligație pentru Victoria”... Finalul? Universitatea a câștigat cu 2-1 și Victoria s-a afundat în clasament, a coborât pe 17.”
"Riciu" a antrenat-o pe Craiova între 1984 și 1986, apoi a revenit pentru un sezon, în 1997. A stat pe banca naționalei între 1990 și 1992.
Sicriul cu trupul fostului fundaș va fi depus luni, în jurul prânzului, la stadionul "Ion Oblemenco", unde va sta până marți după amiază, când va avea loc înmormânarea.
Pe aceeași temă:
- Imagini și povești memorabile cu stoperul Craiovei Maxima: "Să mă întoarceţi pe partea cealaltă cu tot cu pătură"
- Nicolae Tilihoi a murit la 61 de ani! Corpul legendei Craiovei Maxima a fost depus la Biserica Sfinții Apostoli » Balaci: "Nae a mai trăit 3 ani și 7 luni datorită lui Iorgulescu"
- Gică Popescu, stupefiat de moartea lui Nicolae Tilihoi: "Îmi spunea mereu «Țărane, bagă săbiuța când sari la cap»"
- Sorin Cârțu, în lacrimi după moartea lui Nicolae Tilihoi: "A fost un suflet mare, nu e o întâmplare că a murit de Buna Vestire"
