Articol de GSP - Publicat sambata, 07 mai 2016 10:57
Peste noapte, tulburați de tragedia din Ștefan cel Mare, mai multi jurnaliști de la GSP.ro și-au așternut gândurile pe Facebook.
"Îmi e frică de viață cum îmi este de moarte. Mă sperie gândul că viața depinde de doctori care merg plictisiți pe lângă un om prăbuşit din senin pe iarbă. Ekeng avea 50% șanse să supraviețuiască, dar cineva trebuia să se bată pentru el. Îmi pare rău, Patrick. O viața nu trebuie să depindă de 3 minute de sictir"
Florin Dincă"Încă mă întreb cum i se poate întâmpla asta unui sportiv. Mi se pare ireal că oamenii ăștia care fac vizite medicale după vizite medicale pot să moară așa. Că nu li se depistează nicio anomalie la testele alea minuțioase (?!). Că se duc așa, prăbușindu-se dintr-odata. Că există oameni care nu năvălesc pe teren să-i ajute și așteaptă pe margine Dumnezeu știe ce. Că reacționează mai rapid jucătorii și nu șoferul de la ambulanță, medicul, medicii celor două echipe.
Să mori la 26 de ani, sportiv de performanță fiind. Să mori așa. Cine dracu' poate înțelege ce s-a întâmplat?
Mâine e o nouă zi, alți sportivi se duc la antrenament și intră pe teren cu imaginea aia în minte, cu gândul că dacă se vor prăbuși acolo o să vină un doctor care o să-i pipăie ușor pe piept, cu teamă, fără să-i ajute cu adevărat în caz de nevoie. Să tot fii sportiv...
Rămân întrebările alea multe și vina pasată de la unii la alții.
Răspunsurile, probabil, nu vor veni nici de data asta cum n-au venit nici după ce au murit Vrăbioru și Hîldan. Păcat de băieții ăștia care nu mai sunt.
Odihnește-te în pace, Patrick Ekeng."
Cristina Negrilă"Un fotbalist de care, din pacate, n-am apucat sa ma atasez cat trebuia. Dar nici nu conteaza in momentele astea. E groaznic. E incredibil. Ma doare sufletul cum nu-mi imaginam ca se poate. Fara sa vreau, imi aduc aminte de Catalin. E imposibil sa nu o fac. Sper ca exista Dumnezeu. Cel putin pentru astfel de cazuri. Ekeng, tati, caini pana la moarte si dincolo de ea."
Sebastian Culea"Patrick Ekeng s-a stins aseara. S-a prabusit pe teren. Tulburator. Nelovit, neatins, inert la centrul terenului. Imediat, gandul iti fuge la Catalin. Cu 15 ani si ceva inainte, si el se prabusea pe gazon si urca la Ceruri. Atunci, aveam doar 11 ani si stiu ca vestea m-a lovit groaznic. A fost doar a doua oara cand am plans din cauza unui eveniment legat de fotbal. Cat de cat. Nu conteaza care a fost primul moment.
Acum am prins momentul realizand ce se intampla. Si am sperat. In zadar. Eram in redactie si aveam clipe in care ma sufocam. Nu stiu cat de vizibil era pentru ceilalti colegi, cred ca doar Ioana a observat. Thanks.
Cum bine zice si prietenul Sebastian, nu am apucat sa ma atasez de Patrick. Timpul a fost prea scurt. Dar nimeni nu va uita golul din semifinala Cupei Romaniei. Si eu, cu siguranta, nu voi uita ceea ce imi spunea meci dupa meci domnul Culea: "Iulica, uita-te la el, e cel mai bun jucator al lui Dinamo, uite cata siguranta are, nu ii este frica sa dribleze, nu ii este frica sa tina mingea la picior". Minunat. Fie vorba intre noi, putini au observat asta. Dar avea dreptate, avea o siguranta fantastica. Aaa, si nu voi uita nici golul. Sau cum mi-a transmis acelasi Seb: "Un gol la care era sa lovesti un perete in cazatura. Asa o sa-l tin minte".
Azi-noapte, tarziu, am simtit nevoia sa opresc macar pentru cateva minute in fata stadionului. Tacere, tristete, fani sau simpli oameni care aprindeau o lumanare. Si UN GOL IN INIMA NOASTRA!
Am vrut sa scriu aseara. Chiar am vrut, dar mi-a fost greu, mult prea greu. Imi este si acum. Odihneste-te in pace, caine!"
Iulian Pavel
"Patrick Ekeng a murit! Nu vreau sa caut vinovati si poate chiar avea o malformatie, dar nu inteleg ce a asteptat arbitrul.
Din imaginile TV am impresia ca medicii de pe ambulanta pareau total depasiti.
Daca ambulanta era dotata doar pentru transport (nu ma pricep) nu si pentru o interventie imediata in caz de stop cardiorespirator, cineva trebuie sa raspunda."
Vlad Nedelea„Las-o că merge și-așa” a lovit din nou! Noi toți suntem vinovați pentru moartea lui Ekeng!
Mulți vom da vina pe medicul de pe ambulanță sau pe sistemul medical din România pentru moartea lui Patrick Ekeng de la Dinamo.
De fapt, noi toți suntem vinovați pentru asta. Eu, tu, suporter dinamovist, suporter stelist, toți suntem vinovați. Probabil dacă noi ăștia toți n-am mai da șpăgi și mici atenții în stânga și în dreapta, fie că e vorba de sistemul medical sau alte lucruri, poate situația s-ar mai schimba.
Poate că în acele momente ar exista persoane care să verifice dacă medicii de pe ambulanță mănâncă semințe și fumează în loc să fie atenți la meci. Poate atunci s-ar verifica cu atenție ambulanțele care participă la un meci de fotbal, deși sunt fără echipament de resuscitare. Poate atunci și-ar da fiecare seama că viața unui om e mai importantă decât șpaga pe care o primește.
Paradoxul însă e altul. România are unii dintre cei mai buni medici din lume, însă nu e ajutată de infrastructură. Cum e posibil ca în 2016 să vii la stadion cu o ambulanță fără echipament de resuscitare, fără mască de oxigen, fără defibrilator?
Doctorul lui Dinamo ne-a spus imediat după tragedie că Ekeng a fost supus manevrelor de resuscitare în interiorul ambulanței. Dar de ce nu s-au făcut aceste manevre pe teren, așa cum se întâmplă în toate campionatele mari din lume? Uitați-vă în Anglia, unde la orice semn de accidentare mai serioasă se intervine cu masca de oxigen și nu numai. Cel mai concret exemplu este cel al lui Fabrice Muamba, în 2012, când n-a fost mutat de pe gazon, însă a fost salvat datorită aparaturii pe care doctorii o aveau.
Oferiți-i acum explicații fiicei lui de un an și jumătate pentru faptul că tatăl ei nu va mai veni acasă din cauza mizeriei și sloganului pe care se bazează țara asta: „Las-o că merge și așa!”.
Nu știu dacă probleme lui medicale puteau fi observate în momentul vizitei medicale, însă știu modul în care se face o asemenea vizită. Știu cum se întâmplă la toate ligile. Știu că în ligile a 4-a, a 3-a și a doua vizele medicale se iau într-un mod incredibil. Pentru un pachet de cafea, o ciocolată și un whisky devii apt de fotbal. Problema este că nu numai în fotbal se practică mizeriile astea, ci și în alte sporturi.
Poate nu se putea observa problema medicală a lui Ekeng la vizita medicală, dar totuși rămân întrebările: De ce nu s-a resuscitat jucătorul pe teren? De ce s-a pierdut atâta timp din momentul în care a fost urcat în amublanță și până la spital, ținând cont că orice doctor, medic ș.a. știe că fiecare secundă e decisivă? De ce ambulanța nu era dotată cu defibrilator și mască de oxigen? De ce, de ce, de ce?
Cu toții suntem vinovați pentru că noi de fiecare dată căutăm să ne fofilăm atunci când apar situații delicate, noi încercăm să găsim câte o chichiță în regulamente atunci când le încălcăm. Noi suntem cretinii care ne alegem viitorul, parlamentarii și oamenii care ne conduc, și de fiecare dată o facem prost, tot mai prost, pentru că ne vindem pentru o găleată și un pachet de zahăr.
Și probabil că nu se vor schimba multe în următorii ani, dar am măcar speranța că generațiile care vin să nu se vândă pentru nimic în lume. Încă sper să nu mai am parte de vreo noapte ca asta în redacție în care să văd zeci de persoane triste din cauza unui sistem bolnav format din cetățeni și șmecheri."
Alin Grigore
"In momente din astea cand dispare atat de brusc cineva asa tanar, care mai avea atatea de facut, de vazut, de trait, dupa ce iti mai revii din soc, dupa ce iei o pauza si nu te mai concentrezi pentru o secunda la oamenii pe care ii lasa in urma, la familie, la colegi, la antrenor, la prieteni, la suferinta lor, te gandesti cum sa faci, cum sa traiesti ca sa nu ai regrete cand ti-o veni randul.Asa ca nu te mai supara din toate tampeniile, nu conteaza ce-a zis nu stiu cine despre tine, ce daca ploua si e frig, ce daca e aglomeratie in trafic, mananca portia aia de crispy strips, du-te in calatoria aia pe care o tot amani, nu mai tine cont de bani macar o data, ia-ti perechea aia de adidasi "prea scumpi" la care tot visezi, nu mai aduna posesiuni materiale inutile, spune tot ce ai de spus atunci cand simti... sincer, direct... nu mai nu mai amana, nu mai evita, pune-te pe tine pe primul loc mereu, nu te lasa calcat in picioare, numara-ti binecuvantarile, fii constient de ce ai, fii multumit ca nu ai unele lucruri pentru ca e mai bine, petrece timp cu familia, fii prietenul prietenilor tai adevarati, fii copilul mamei tale, iubeste, uraste, ignora... atunci cand o sa tragi linie o sa fii impacat cu tine. N-ai cum sa faci altfel... viata e imprevizibila. NU STII. Pur si simplu nu stii. Ia fiecare zi asa cum vine si fa maximum. gandeste-te mereu inainte sa te enervezi... "Oare asta o sa conteze peste un an?" si apoi actioneaza in consecinta.
Acestea fiind zise, raman totusi la convingerea ca in orice moment esti fix acolo unde trebuie sa fii. Toate lucrurile se intampla pentru UN MOTIV. Chiar daca e trist, chiar daca e vesel, chiar daca nu-l vezi, chiar daca nu-l stii, chiar daca nu-l intelegi.
RIP Patrick Ekeng."
Ioana Mihalcea
Citește și:
)
)
)
)
)
)
)
)
)
