Articol de Florin Dincă - Publicat duminica, 26 decembrie 2010 00:00
Banca de rezerve. Coşmarul oricărui fotbalist profesionist. Nu şi al lui Ole Gunnar Solskjaer, pentru norvegian scaunul de la marginea terenului a reprezentat drumul său spre legendă.
Povestea sa începe în Norvegia, unde, după cîţiva ani buni petrecuţi la Clausnengen, ajunge în prima liga, semnînd cu Molde. A impresionat încă de la debut, purtîndu-şi echipa, abia promovată în acel an, pînă pe locul doi graţie celor 20 de reuşite ale sale. După un nou an bun, a venit şocul.
United! United! United!
Sir Alex Ferguson prezenta în 1996 noile achiziţii ale lui Manchester United. Pe lîngă surpriza de la Euro 1996, cehul Karel Poborsky, şi unul dintre viitoarele talente irosite, Jordi Cruyff, se afla şi ceea ce părea a fi un puşti de 12 ani. United ratase transferul lui Alan Shearer, dar Ferguson miza pe un norvegian necunoscut.
Şi a avut dreptate. La numai cîteva minute de la debut, Solskjaer ridica Old Trafford în picioare. Condusă cu 2-1 de Blackburn, Manchester egala prin inspiraţia tînărului norvegian. A fost startul perfect pentru o cursă care avea să se termine doar la finalul carierei.
"The Baby-Faced Assassin!"
Iar evoluţiile bune au continuat. Adus ca soluţie de avarie pentru Andy Cole şi Eric Cantona, Solskjaer îşi făcea încet loc în viitoarea mare echipă a lui United. Presa engleză l-a numit "Asasinul cu faţă de copil". "Puştiul de 12 ani de la prezentare" cîştiga respectul tuturor celor care îl subestimaseră. A marcat 18 goluri în acel sezon, ajutînd United să cîştige un nou titlu în Anglia.
Tripla lui Ole
Momentul carierei este cunoscut de întreaga lume. Sezonul 1998/1999 reprezintă vîrful carierei atacantului norvegian. Manchester miza pe celebrul cuplu de atacanţi Cole - Yorke, dar Solskjaer reuşea să strălucească în continuare. Alte 12 goluri o ajutau pe United să termine la 1 punct de Arsenal, cîştigînd titlul. Cupa a venit şi ea firesc, după o finală cîştigată la pas în faţa celor de la Newcastle.
Cireaşa de pe tort avea să fie victoria din finala Ligii Campionilor. Basler deschisese scorul pentru Bayern Munchen încă din minutul 6, iar partida se apropia de final. Au venit prelungirile, iar United a provocat şocul. La un corner, şutul lui Giggs a fost devitat de Sheringham, iar scorul era 1-1. Sub privirile disperate ale lui Lothar Matthaus, Beckham arunca un balon în care, Sheringham devia, iar Solskjaer împingea balonul în poarta lui Oliver Kahn. Ole cîştiga pentru United Liga Campionilor!
La începutul sezonului, Manchester acceptase o ofertă pentru el de la Tottenham, dar norvegianul a refuzat-o categoric, spunînd că vrea să lupte în continuare pentru un loc în echipă. A rămas şi a demonstrat încă o dată de ce este capabil. În 2006, Solskjaer a dezvăluit într-un interviu că încă mai păstrează contractul oferit de Spurs. Nesemnat.
L-a scos pe Beckham din echipă
Evoluţiile sale au continuat să crească, iar numărul partidelor în care începea ca titular au început să se înmulţească. Sezonul 2002/2003 l-a găsit ca un adevărat erou. A jucat cele mai multe meciuri pentru United în acel sezon, ajungînd să îl lase pe banca de rezerve pe David Beckham.
Accidentările şi retragerea
Din 2004 a început coşmarul. S-a accidentat, ratînd complet sezonul. A încercat să revină în următorii ani, dar degeaba. Fanii i-au fost alături, iar el alături de ei, sprijinîndu-le campania împotriva patronului Malcolm Glazer. Trei ani mai tîrziu, Solskjaer înscria din nou pentru United, împotriva lui Charlton. Ole s-a îndreptat spre suporteri şi a făcut o plecăciune în faţa lor.
Un gest mic, dar plin de respect şi de mulţumire. Fanii nu rămîn niciodată datori, iar la meciul de retragere au afişat un mesaj impresionant "20 LEGEND".
Cum a putut un norvegian necunoscut să ajungă aici? Ambiţie, seriozitate şi profesionalism. Poate şi un pic de visare. Nu s-a plîns niciodată, n-a avut pretenţii şi "fiţe" de mare fotbalist, nimeni nu i-a putut reproşa nimic niciodată pentru că mereu a fost preocupat de un singur lucre: să profite de şansa care i s-a dat şi să demonstreze că merită şi că poate mai mult.
Antrenorul Solskjaer
După 11 ani dedicaţi lui Manchester pe teren, Solskjaer a preluat echipa de rezerve. "Rezerva ideală" a încercat să dea înapoi clubului care l-a consacrat, iar în 2010 a reuşit să cîştige titlu în campionatul destinat echipelor secunde din Premier League. Anul 2011 nu-l va mai găsi însă la United. A ales să meargă la echipa care l-a lansat în fotbalul mare, Molde. "Ole a făcut o treabă excelentă la echipa de rezervă, lucru care l-a pregătit pentru un debut adevărat. Crede că a venit timpul să meargă înapoi în Norvegia. Ne-a ajutat enorm şi sînt sigur că se va descurca", a spus omul care a avut cea mai mare încredere în potenţialul său, Sir Alex Ferguson.
152 este numărul de partide pe care Solskjaer le-a început ca rezervă la United, reprezentînd 41% dintr-un total de 368 de prezenţe în tricoul "diavolilor roşii"
Ole Gunnar Solskjaer
- născut pe 26 februarie 1973 la Kristiansund, Norvegia
Post: atacant
Număr: 20
Carieră
Jucător:
1990-1994 Clausenengen
1994-1996 Molde
1996-2007 Manchester United
Antrenor:
2008-2010 Manchester United (rezerve)
2011-? Molde
Palmares
Jucător:
Premier League 96/97, 98/99, 99/00, 00/01, 02/03, 06/07
FA Cup 98/99, 03/04
Supercupa Angliei 1996, 1997, 2003
UEFA Champions League 98/99
Cupa Intercontinentală 1999
Antrenor:
Premier Reserve League 09/10
Premier Reserve League North 09/10
Lancashire Senior Cup 08/09
Manchester Senior Cup 2009
