Secretul transformării Spaniei » Ca să cîştigi în sport trebuie mai întîi să-l practici

Victoria Spaniei la Euro 2012 confirmă supremaţia acestei ţări în materie de sport. Practic, în acest moment, nu există sport de echipă la care Spania să nu fie implicată, fie cu statutul de mare putere, fie cu cel de pretendentă la acest statut. Fotbal, baschet, handbal, tenis, auto şi motociclism, sporturi de echipă şi individuale, oriunde te uiţi peste clasamente găseşti un spaniol.

N-a fost mereu aşa. Acum vreo 35 de ani, spaniolii erau departe de ceea ce se numeşte o naţiune sportivă.

Înapoi în timp: 1978
Pentru a găsi explicaţiile acestei creşteri uluitoare e de ajuns să ne întoarcem la anul 1978. Atunci, la 3 ani după moartea lui Franco şi trecerea la monarhie, noua Constituţie intrată în vigoare prevedea, şi prevede şi acum, la articolul 43, aliniatul 3, că "educaţia fizică şi sportul trebuie încurajate şi promovate".

9 centimetri e creşterea mediei de înălţime a spaniolilor în ultimii 30 de ani

Cifra de mai sus pare neverosimilă. Dar e purul adevăr. Calculele încep aşadar în 1978, timp suficient pentru implementarea măsurilor, pentru construirea infrastructurii şi dezvoltarea locurilor în care se poate face sport de masă. Un al doilea capitol se deschide cu Jocurile Olimpice din 1992, de la Barcelona, considerate mult timp cele mai reuşite din istorie, întrecute doar de ediţia de la Beijing. Olimpiada pe care întreaga Spanie a pregătit-o şi abordat-o cu un entuziasm enorm a reprezentat un impuls decisiv pentru tineret.

Terenuri, săli, bazine...
Încurajaţi de mediatizarea evenimentului şi de performanţele obţinute de conaţionalii lor, copiii spanioli s-au apucat şi mai mult de sport. Au avut unde, terenurile, sălile, bazinele şi parcurile fiind de atunci construite în cea mai mică aşezare, au avut cu ce, Spania fiind pe atunci ţara din Uniunea Europeană cu cea mai mare creştere economică. Dincolo de toate însă, au vrut.

"Pe vremea mea, ca să faci performanţă, trebuia să mergi la Barcelona să te antrenezi. Era singurul loc din Spania în care găseai de toate. Azi, numai cine nu vrea nu face sport". Federico Martin Bahamontes, ciclist, cîştigător al Turului Franţei în 1959

"Democraţia ne-a salvat"
Alfredo Relano, directorul cotidianului "AS", face parte dintre acei ziarişti care au văzut şi vremurile de dinainte şi are explicaţiile sale: "Trecerea la democraţie a salvat sportul, pentru că pe vremea lui Franco nu era prea bine văzut, fiind considerat un mod de distracţie a celor puţin inteligenţi. Am crescut din punct de vedere economic, am început să avem alimentaţia corespunzătoare, am început să facem cu toţii sport, iar astăzi, schimbările se observă mergînd pe stradă".

Modelele din fruntea ţării
Spaniolii au avut de unde să înveţe. Familia regală spaniolă nu e doar admiratoare a sportului. Moştenitorul tronului, prinţul Felipe, a fost component al lotului olimpic de yachting al Spaniei la Olimpiada din 1992. Infanta Cristina, fata cea mică a Regelui Juan Carlos şi a Reginei Sofia, s-a măritat în 1997 cu handbalistul Inaki Urdangarin, de la FC Barcelona, campion mondial şi participant la 3 Olimpiade. Iar imaginile cu Regele Juan Carlos schiind, făcînd yachting, înotînd, dincolo de cele cu întreaga familie regală sprijinind sportivii spanioli angrenaţi în diverse competiţii, fac înconjurul Spaniei.

Concluzia ar fi una singură: ca să cîştigi în sport trebuie mai întîi să-l practici!

TENIS
Rafa, eroul Spaniei
E, probabil, cel mai proeminent reprezentant al sportului individual iberic din ultimul deceniu. Apărut în circuit cumva în umbra unor colegi de generaţie consideraţi mai talentaţi, care adunaseră deja rezultate la juniori, Rafael Nadal a ars repede etapele. Iniţial lumea l-a crezut un jucător unidimensional, capabil să domine şi să cîştige numai pe zgură, însă el a demonstrat că poate mult mai mult decît atît. Are, într-adevăr, cele mai multe titluri de Mare Şlem cucerite la Roland Garros, cărora le-a adăugat însă 2 la Wimbledon şi cîte unul la Australian Open şi US Open plus alte 5 finale jucate. A deţinut poziţia de lider mondial pentru 102 săptămîni neconsecutive. Este şi campion olimpic, titlu cîştigat în 2008, la Beijing.

FORMULA 1
Al treilea trofeu?
La 30 de ani, asturianul ţinteşte hat-trick-ul de titluri în Formula 1. Fernando este lider în clasament după opt etape, fiind singurul cu două victorii şi avînd 20 de puncte în faţa lui Mark Webber. Alonso ar fi pentru prima oară campion la Ferrari, unde a ajuns în 2010. El Nano avea deja două campionate la rînd în 2005 şi 2006, cu Renault. Atunci, era cel mai tînăr dublu cîştigător din istoria F1.

MOTO GP
Campion la 19 ani
Născut în Baleare, la fel ca Rafa Nadal, Jorge Lorenzo a explodat în motociclism. La 15 ani participa deja în Campionatul Mondial, iar la 19 ani cucerea primul titlu la 250 cc, pe care îl repeta în 2007. Pentru ca, în 2010, să devină cel mai bun driver (25 de ani) la clasa regină: Moto GP. A fost al doilea anul următor, în acest sezon fiind primul.

BASCHET
Simbolul Pau Gasol
Acest pivot de 2,13 m şi 113 kg este simbolul unei "naţionale" istorice. La 31 de ani, Gasol are deja tot ce visează un baschetbalist: două titluri europene şi unul mondial cu Spania, plus alte două Mondiale cîştigate la juniori, două inele de campion în NBA cu Los Angeles Lakers. Şi a fost ales de 7 ori cel mai bun jucător continental al anului. Numai medalia de aur la Olimpiadă îi lipseşte. În 2008, la Beijing, a cucerit doar argintul.

OLIMPIADĂ
Urcare după Barcelona
Pînă au primit dreptul de organizare a Jocurilor Olimpice din 1992, spaniolii nu au strălucit decît efemer în cea mai mare competiţie polisportivă a planetei. Abia dacă reuşeau să cucerească 4-5 medalii, mult mai puţine decît alte ţări puternice din punct de vedere economic ale Europei, precum Germania, Franţa sau Italia. Barcelona '92 a schimbat însă totul. Aceea a fost ediţia cea mai strălucitoare şi productivă pentru iberici, cu 13 medalii de aur şi locul 6 în clasamentul general. La cele care au urmat, Spania s-a mutat la alt nivel, rămînînd însă în urma naţiunilor puternice. Cota medaliilor a crescut, ajungînd în mod constant la 18-19, iar sporturile care au contribuie la zestre s-au diversificat semnificativ.

Beijing 2008
Spania - locul 15 5 10 3 18
China - locul 1 51 21 28 100

Atena 2004
Spania - locul 20 3 11 5 19
SUA - locul 1 35 39 27 101

Sydney 2000
Spania - locul 25 3 3 5 11
SUA - locul 1 37 24 33 94

Atlanta 1996
Spania - locul 13 5 6 6 17
SUA - locul 1 44 32 25 101

Barcelona 1992
Spania - locul 6 13 7 2 22
CSI - locul 1 45 38 29 112

Seul 1988
Spania - locul 25 1 1 2 4
URSS - locul 1 55 31 46 132

Los Angeles 1984
Spania - locul 20 1 2 2 5
SUA - locul 1 83 61 30 174

Moscova 1980
Spania - locul 20 1 3 2 6
URSS - locul 1 80 69 46 195

Montréal 1976
Spania - locul 30 0 2 0 2
URSS - locul 1 49 41 35 125

TRIUMFURI IMPORTANTE ALE SPANIEI
Baschet
- campioană mondială 2006
- vicecampioană olimpică 2008
- campioană europeană 2009, 2011, vicecampioană 2003, 2007
Fotbal
- campioană europeană 2008, 2012
- campioană mondială 2010
Formula 1
- Fernando Alonso - campion mondial 2005, 2006
Handbal
- campioană mondială 2005
- medaliată cu bronz olimpic 2008
Motociclism
- Dani Pedrosa - campion mondial la 125 cc 2003 şi la 250 cc 2004, 2005
- Jorge Lorenzo - campion mondial la 250 cc 2006, 2007 şi la MotoGP 2010
- Álvaro Bautista - campion mondial la 125 cc 2006
Polo
- campioană mondială 2001, vicecampioană 2009, medaliată cu bronz 2007
- medaliată cu bronz european 2006
Tenis
- cîştigătoare a Cupei Davis 2000, 2004, 2008, 2009, 2011
- finalistă Cupa Fed 2000, 2006, 2008
- Rafael Nadal - cîştigător a 11 trofee de Mare Şlem, 7 la Roland Garros, 2 la Wimbledon, 1 la Australian Open, 1 la US Open
Volei
- campioană europeană 2007

Gică Craioveanu are o explicaţie pentru victoriile iberice: "Au început schimbarea de la copii!"

Fostul fotbalist reliefează marea transformare din sportul iberic: "Au avut grijă de puşti, i-au atras pe teren şi le-au inoculat spiritul acesta de învingător"

- Gică, de ce tot cîştigă spaniolii? În ultimii ani mai clar şi mai mult ca niciodată...
- Acum culeg roadele. Şi roadele vor apărea în continuare.

- Poţi fii mai exact?
- Eu sînt de 17 ani aici şi, cu puţin timp înainte să vin, spaniolii au început schimbarea. Au pornit de la bază, de la copii, şi au avut grijă de ei. Cum? Le-au făcut terenuri de fotbal, de baschet, de handbal, săli, bazine, zone de alergat, multe, enorm de multe, pentru toate sporturile, şi au creat competiţii. Aşa i-au atras pe copii. Stai să-ţi dau un exemplu!

- Din fotbal?
- Normal, că fotbalul îl ştiu cel mai bine. Fiul meu, Alejandro, joacă la un club de cartier din Castellon, care are peste două sute de copii. Imaginează-ţi, club de cartier! Şi sînt multe! Plus că...

- ?
- Le-au inoculat spiritul acesta de competitor, de învingător. Punîndu-i să concureze de mici, să se bată pentru victorie, pentru medalii.

- Aşa au crescut ultimii eroi ai Spaniei?
- Da. Numai că mai trebuie să-ţi spun ceva. Spania are şi o generaţie extraordinară. Nu doar în fotbal, la multe sporturi. Pau Gasol, la baschet, Nadal, la tenis, Alonso, la Formula 1... E o generaţie care apare la 20, 30, chiar 50 de ani.