Antrenorul Stelei a făcut o incursiune în ultimii 20 de ani din viaţa sa. Dumitrescu s-a relaxat ieri 30 de minute în holul hotelului Renaissance din Zurich.
Coboară din autocarul Stelei în faţa hotelului de 5 stele Renaissance, aflat la marginea oraşului Zurich. E îmbrăcat impecabil, costum, cămaşă, cravată. Urcă în cameră şi revine în echipamentul de antrenor. Trece pe lîngă un acvariu plin cu caraşi albi, care mai că îţi mănîncă din palmă atunci cînd te apropii cu mîna de apă, şi se aşază pe o canapea din luxosul stabiliment elveţian.
Acceptă apoi să iasă pentru cîteva zeci de minute din tensiunea meciului retur cu Grasshopper. Ia în mînă pachetul cu poze, care îl prezintă în diverse ipostaze în ultimii 15-16 ani, şi comentează pe rînd fiecare ilustrată.
În tricoul lui Tottenham
"Aaa, ce poză! Asta îmi place cel mai mult. E din '94-'95. Ce bine îmi stătea în echipamentul lui Tottenham! Ce echipă aveam atunci, cu Klinsmann, cu Anderton... Mi-aduc aminte că eu l-am adus şi pe Gică Popescu acolo. Eram într-o dimineaţă, la o cafea cu Alan Sugar, şi mi-a zis că ne trebuie un închizător de clasă. I-am spus: <Ia-l pe Gică Popescu şi ne-am rezolvat problemele!>. L-a luat imediat".
Alături de Zagorakis
"Ia uite ce poză valoroasă! E din 2004, cînd eram antrenorul lui AEK Atena. Sînt alături de Theodoros Zagorakis în timpul derby-ului cu Olympiakos, din deplasare, cînd i-am bătut cu 1-0. Zagorakis, chiar dacă avea salariu fabulos şi era şmecher acolo, avea un caracter deosebit".
Cel mai tare gol din carieră?
"Aici e imediat după ce am dat al doilea gol cu Argentina, cel din pasa lui Hagi. Cred că e unul dintre cele mai frumoase goluri pe care le-am marcat vreodată. Îmi mai aduc aminte de unul împotriva Ciprului, pe Ghencea, dat cu şpiţu', însă cel cu Argentina are greutate mai mare".
La tineret, cu Petre, Tamaş, Zicu
"Aici eram cînd am preluat echipa naţională de tineret. Eu i-am adus să joace pe Zicu, pe Raţ la fel, că nu era folosit. Mai erau acolo Ovidiu Petre, Vlăduţ Munteanu, Tamaş, Maxim, echipă bună de tot".
Gol şi ruptură de menisc
"Poza asta e mai recentă, acum vreo doi-trei ani, la un meci România cu Stelele lumii. Am dat gol, am jucat bine, însă m-am accidentat urît la genunchiul stîng. Mi-am afectat meniscul".
Singura oară ca adversar pe Ghencea
"Aceasta e o poză unicat... şi ştiţi de ce? E singura care îl înfăţişează pe Ilie Dumitrescu pe Ghencea ca adversar al Stelei. Cred că era în 2000 sau 2001, cînd eram antrenorul Oţelului şi am evoluat împotriva Stelei. Am pierdut atunci cu 5-0, dar tot stadionul m-a aclamat şi la finalul sezonului am reuşit să salvez Oţelul de la retrogradare"
La şcoala de antrenori
"Aici e o fotografie de cînd am urmat cursurile Şcolii de Antrenori de la FRF. Sînt alături de Balint, Hagi, Lăcătuş, Tudorel Stoica, Ţeţe Moraru. Dar uitaţi-vă şi spuneţi-mi cine e cel mai atent şi cel mai concentrat? Am fost de la început dedicat acestei meserii"
"Am sărbătorit cu fanii 60 de ani de Steaua"
"E o fotografie dragă pentru că e vorba despre istoria Stelei. Eram la o acţiune a suporterilor prin care se aniversa împlinirea a 6 decenii de la înfiinţarea clubului. Mereu am fost alături de ultraşi, am mai fost şi la alte acţiuni ale lor".
Îndrăgostit de artă
"E o poză din ziua în care am inaugurat galeria de artă de pe Lipscani. Mi-e foarte dragă pentru că încă din momentul în care am cumpărat-o m-am ataşat de ea şi e o pasiune extraordinară"
Predecesorul şi succesorul
"Cred că e o poză făcută acum, de curînd... A, nu, nu e adevărat, e mai veche pentru că văd că nu e ceasul pe care îl am acum. Oricum, e o fotografie realizată la lojă, în Ghencea, alături de Piţi"
"Aşa erau obiceiurile în Grecia"
"E o ipostază de cînd eram antrenor în Grecia. O pregăteam pe Akratikos şi aşa era obiceiul acolo, ca înaintea fiecărui meci să vină un preot să facă o slujbă şi să ne dea binecuvîntarea"
Comentator de Champions League
"Aici eram la stadionul din Stuttgart, înainte de meciul Urziceniului din Liga Campionilor, ultimul din grupe. Era un frig crunt. Chiar dacă aveam şi palton, eram îngheţat bocnă. Mi-a prins bine experienţa de analist, iar la DigiSport m-am simţit cel mai bine"
"Drama carierei"
"Era 1994 şi retrăiesc cel mai negru moment al carierei. În meciul naţionalei cu Suedia am dat gol în al cincelea penalty, dar am fost eliminaţi!"
"Toto, fiul meu"
"De fapt, pe băiatul meu îl cheamă tot Ilie, dar eu îi spun Toto. N-are de gînd să se facă fotbalist, l-am încurajat să aibă propriile pasiuni"
În Kiev, segmentul rezidenţial este dominat de câteva companii tolerate de clasa politică
